Archive for the ‘Sense and nonsense’ Category

It's only words... and assumptions; and priorities; and... ouch!

Tuesday, February 6th, 2018

Despre Bacalaureat dupa 6 ani

Sunday, November 12th, 2017

O Brave New Code

Monday, June 12th, 2017

Feelings are helpful, but not for idiots

Wednesday, January 25th, 2017

Despre lene

Friday, January 20th, 2017

The Impossible Chances

Thursday, December 8th, 2016

Nu-i fundul prea mare, ci puta prea mica

Thursday, July 28th, 2016

Politica - de facut, nu de barfit

Monday, June 27th, 2016

Notite despre un fel de arta

Sunday, August 30th, 2015

Notez pentru mine insami, nu pentru ca ma tem ca as uita ceva, ci pentru decantarea pe care o da scrisul in sine, ca exercitiu de transpunere. Si poate pentru ca simt nevoia acestei decantari exact pe temele care apasa ori cantaresc mai greu, fie din placere, fie din durere.

Agatat de mana mea, m-a intrebat deodata ce-i in acel tablou? Si i-am raspuns ca e dintr-un oras de departe, unde am fost candva odata, demult. Mi-a stat pe limba sa adaug “intr-o alta viata.” I-am zis ca-i un oras mare, frumos si vechi, pe nume Sankt-Petersburg, intr-o alta tara. I-am spus ca-i un tablou facut in chihlimbar auriu si aramiu, iar cladirea aceea din tablou e o catedrala mare, pe malul unui rau care ingheata chiar si-n martie, chiar si-n aprilie uneori. I-au lucit ochii de incantare ori poate numai de curiozitate si asculta ca pe-o poveste. Asculta cum nu l-am vazut inca sa asculte altminteri povestile-povesti.

Ma asteptam poate la o intrebare ori urmare, la o iscodire a tabloului. El insa a mai aruncat doar o privire tabloului in chihlimbar. Apoi, cu simtul practic al celor 3 ani neimpliniti, a mutat privirea imediat pe alt tablou mai micut, mai intr-o parte: acolo ce-i, mami? E doar un peisaj de iarna cu zapada multa si lumina filtrata prin atata alb, i-am zis eu si mi s-a parut mai usoara intrebarea. Iar el a urmat cu logica impecabila: ai fost si acolo, mami?

I-am raspuns desigur ca n-am fost si atunci mi-a venit raspunsul imediat, cu certitudine si fara dubii. I-am scos apoi un album mare cu picturile si desenele lui Durer, poate mai mult din curiozitate sa vad daca ma intreaba de am fost si acolo cumva, candva. Nu m-a intrebat – el cauta... trenuri. Si vapoare ori masini, desigur, ignorand toata bogatia detaliului si intensitatea culorilor. Ori poate luandu-le drept un dat, drept normalitate, cu tot optimismul lipsei de experienta. Daca l-am vazut pe cale a se plictisi de banalul realismului, i-am scos a incercare si Dali, care s-a dovedit intr-adevar cu mult mai interesant. Insa tot nu m-a intrebat de-am fost vreodata acolo, in sertarele subconstientului, printre elefanti, pe sub pomul care rodeste ceasuri lungi ce se preling incet ori sub palariile-pantof. Am pus apoi albumul la loc iar el a revenit firesc si fara nici o ezitare ori perceptie de diferente vizibile la “arta” (ori sa-i zic desen tehnic?) cu magneti colorati, cam asa:

magneti

-->

Matematica anilor proprii

Wednesday, July 1st, 2015

Ce bizar imi pare ca se face atata caz daca tii cont omului de fiecare banut in vreme ce in fapt se masoara altminteri si ultima secunda a timpului cuiva, chiar daca e numai pentru a risipi apoi mai cu spor pana si secundele, alaturi de minute, ore, zile, ani. Pentru ca ziua are intr-adevar 24 de ore, dar degeaba le numara doar limba ceasului, daca nu le inscrie in carne si-n suflet prezenta ta in fiecare secunda.

Pentru cativa ani, am uitat pur si simplu sa numar anii si m-am trezit in consecinta usor confuza privind varsta proprie. Ca-n glumele banale, de vreo 3 ani, am tot 30 si nimic in plus. Atata doar ca n-are a face cu vreo vanitate ori cu frica de a imbatrani, ci doar cu faptul ca nasterea lui mi-a schimbat perspectiva si focarul atentiei atat de radical incat anii acestia pur si simplu nu-mi vin in minte ca ai mei. Pentru ca probabil nici nu sunt anume – sunt ani traiti de mine, drept, traiti insa cu si pentru altcineva. Sunt anii lui si pe aceia intr-adevar ii numar fara gres si-i stiu pana la secunda, cu toate ale lor si-n cele mai marunte amanunte. Trebuie doar sa-mi aduc aminte ca anii lui de pana acum sunt si ai mei, sa-i adun deci celor pe care-i am eu in plus si sa-mi aflu astfel varsta obiectiva, ca un total, ca o suma.

Nu-i de altfel prima data cand nu-mi stiu varsta direct, ci o deduc ca dintr-o ecuatie matematica prin raportare la varsta altora. Atata doar ca abia acum inteleg semnificatia acestei raportari. Stiu si masor timpul ca indicatorul fara gres al atentiei si-al investirii. Si nu cred ca-i gresit anume sa-mi fie atentia indreptata spre altii deocamdata, dupa cum a mai fost candva demult. Intre atunci si acum, au fost doar cativa ani in care mi-am stiut varsta proprie, m-am focalizat pe mine insami si mi-am mers alaturi, m-am privit intr-o oglinda in care pentru prima data ma reflectam singura, cu spatiu amplu pentru fiecare miscare si fiecare intoarcere ori rasucire. Aveam nevoie de spatiul acela ca sa inteleg cat de mult pot ocupa in unele directii ori cat de putin in altele. Stiind acestea, ii pot face acum loc lui alaturi de mine in acea oglinda, loc atat cat are nevoie, loc din ce in ce mai mare, pana cand intr-o zi va ramane singur sa se priveasca si sa afle la randul lui cat de mult si-n ce directie e in fapt el insusi.

Posibil ca abia atunci voi re-incepe sa-mi numar anii proprii si totodata singuri. Posibil de asemenea ca voi continua de unde am ramas: 31, 32...

-->

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Iubire pe dracu' - competenta aveti?

Thursday, May 28th, 2015

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Exaltarea mamaligii (sau femeia fatala si literatura romana)

Wednesday, April 15th, 2015

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Cand rad copiii

Monday, April 13th, 2015

Posted in Sense and nonsense | 3 Comments »

Un sens pentru zgomot

Saturday, March 28th, 2015

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Vietile de carton

Tuesday, March 10th, 2015

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Bona video

Thursday, February 26th, 2015

Posted in Sense and nonsense | 4 Comments »

Ce-ar fi sa lasati copiii in pace?

Wednesday, February 4th, 2015

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

De ce fi-miu o sa-si castige singur banii de buzunar

Monday, January 26th, 2015

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

Revision GCSE - Finding the nth term rule

Thursday, December 5th, 2013

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Amazing, I know, but... is it art?

Monday, November 4th, 2013

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Maths is on your side

Wednesday, October 16th, 2013

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Intellectually Fit as Socially Misfit

Sunday, June 16th, 2013

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

The What and Why

Monday, June 3rd, 2013

Posted in Sense and nonsense | 1 Comment »

Harta si teritoriul

Saturday, December 1st, 2012

Posted in Sense and nonsense | 3 Comments »

Cer sfatul expertilor

Sunday, September 16th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 26 Comments »

Enervanta, ma amuz

Monday, August 27th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 5 Comments »

Chiar ca trebuie sa vorbim despre Kevin

Thursday, August 16th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

Viata in sarituri, desprinderi de la sol ori echilibrul pe o barna

Wednesday, August 1st, 2012

Posted in Sense and nonsense | 10 Comments »

Din pericolele discutiilor de carte

Thursday, July 12th, 2012

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Nevoia compulsiva de a da sfaturi

Sunday, June 24th, 2012

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Abuzul de "noi"

Thursday, June 14th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

Dragostea ca mecanism al invatarii

Wednesday, June 6th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 4 Comments »

Monarhul ca un staniol stralucitor - si fara ciocolata

Monday, May 21st, 2012

Posted in Sense and nonsense | 8 Comments »

Idealul roz-parizer si imprimarea cu atitudine potrivita

Tuesday, May 15th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 5 Comments »

Trecutul ca o fiara imblanzita

Saturday, March 17th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 14 Comments »

Chiar si un prost te invata - dar nu ce crede el

Tuesday, March 13th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 55 Comments »

Un pic despre lumile omogene

Saturday, March 10th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 13 Comments »

Oamenii titirez

Tuesday, March 6th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 6 Comments »

Discutii vs. sustinere

Sunday, March 4th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 16 Comments »

Cand greselile devin idiotenii

Friday, March 2nd, 2012

Posted in Sense and nonsense | 8 Comments »

Prostia populara si rolul invatatorului

Sunday, February 12th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 9 Comments »

Reteta de evaluat scrieri

Friday, February 3rd, 2012

Posted in Sense and nonsense | 8 Comments »

Despre rezolutiile ACTA, mai cu calm si cu date

Sunday, January 29th, 2012

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Structura noua pentru un blog mai vechi

Friday, January 6th, 2012

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

Blogul ca o mașinuță de carton

Wednesday, December 28th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 18 Comments »

Blocajul ca un zid

Sunday, December 25th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 18 Comments »

O, brad frumos! (un articol veșnic verde)

Friday, December 9th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 11 Comments »

Așteptarea așteptărilor

Thursday, November 24th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 15 Comments »

Pițipongeala și fascismul de pe lama lui Occam

Monday, November 21st, 2011

Posted in Sense and nonsense | 1 Comment »

Harta muncii in informatica

Wednesday, November 16th, 2011 În domeniul informaticii, harta îndeletnicirilor despre care vorbeam în articolul anterior se găsește în fapt gata făcută prin cele țări străine. Ca de un exemplu la englezi, care au botezat-o SFIA1 și au construit-o în esență pe trei coordonate: categorii (tipuri) de muncă în informatică; niveluri de răspundere; abilități și cunoștințe. Practic informația e toată prezentată sub forma unei matrici bidimensionale, avand pe o latură categoriile de muncă, iar pe cealaltă nivelurile de răspundere. În fiecare căsuță (deci la intersecția unui nivel de muncă cu o anumită categorie) se află o descriere a abilităților și cunoștințelor necesare. O organizare excelentă zic eu, pentru o hartă.

Nivelurile de răspundere găsesc că sunt poate elementul cel mai puțin înțeles la noi și pe de altă parte cel cu aplicabilitate chiar și în afara informaticii, pentru că aceste niveluri de răspundere sunt valabile aș spune pentru orice domeniu și orice competențe în fapt. SFIA definește șapte astfel de niveluri: follow; assist; apply; enable; ensure, advise; initiate, influence; set strategy, inspire, mobilise. Traduse, ar putea fi: a executa (adică faci fix ce ți se spune și nimic mai mult ori în alt mod); a asista (a lucra deci supervizat în fapt, cu minim de autonomie pentru lucruri suficient de simple); a aplica (ai cunoștințele și abilitățile necesare și le poți valorifica în practică pentru contextul în care le-ai obținut); a activa (practic un pas mai departe decât aplicarea, poți folosi cunoștințele și abilitățile cu pricina în moduri ori contexte potențial noi); a asigura, a verifica, a oferi consultanță; a iniția, a influența; a stabili o strategie de lucru, a inspira, a mobiliza.

Ca o paranteză pentru informaticieni și un eventual respiro pentru restul lumii, dacă vă pare că ar fi înțelese nivelurile acestea la noi, aș fi curioasă cum se face că toată lumea, inclusiv pe bloguri, pare să fie din start pusă pe inspirat, mobilizat și stabilit strategii de lucru. Pentru alții, evident. Și tot cam evident, cum se face că nu le iese deloc-deloc. Mă gândesc că pentru răspuns la chestiune, o fi utilă o autoevaluare și recunoaștere clară a nivelului de responsabilitate la care se află fiecare la momentul curent.

Revenind la SFIA, categoriile de muncă dau în fapt o idee de ansamblu asupra subdomeniilor mari care pot fi definite pentru informaticieni. O încercare de traducere ar putea fi următoarea: strategii și arhitecturi (strategy and architecture); modificarea afacerilor (business change); proiectare și implementare (de soluții informatice) (solution development and implementation); managementul serviciilor (service management); asistență pentru aprovizionare și management (procurement and management support); interacțiune cu clienții (client interface). Fiecare categorie are apoi subcategorii, ca de exemplu asistență pentru clienți, respectiv vânzări și marketing, cele două subcategorii pentru interacțiune cu clienții.

Ideea SFIA este că poți în fapt urmări (ori construi) o carieră pe baza informației prezentate în forma asta. Din start poți vedea la un nivel general cât de variate sunt opțiunile în fiecare categorie și cât de mult ți se cere pentru a începe de acolo (în esență cu cât e nivelul de răspundere mai ridicat, cu atât cerințele sunt mai mari, evident). Unele categorii și subcategorii sunt practic extrem de accesibile (nici o surpriză că asistența pentru clienți pornește de la nivelul cel mai scăzut de răspundere), dar altele pur și simplu nu au poziții la niveluri atât de scăzute de competență: trebuie să îți formezi întâi un nivel de competență, fie prin studiu fie prin activitate în alte categorii. Evaluând onest unde te afli în fapt și stabilindu-ți clar unde vrei să ajungi, SFIA îți poate indica ce îți rămâne de făcut. Evident, nu-ți face și treaba în sine, asta e.

Las drept exercițiu pentru cine dorește să numere cam câte din subcategorii sunt măcar reprezentate cu adevărat în România. Cam în ce subcategorii se angajează preponderent studenții și absolvenții din domeniu de la facultățile din România. Și pentru ce anume sunt în fapt pregătiți studenții cu pricina, mai ales atâta vreme cât nici măcar nu le e pusă în față o hartă de tipul acesta.


  1. Skills Framework for the Information Age.  

-->

Posted in Sense and nonsense | 33 Comments »

Informatician != programator

Tuesday, November 15th, 2011 Cu toată răbdarea mea altminteri antrenată, îmi pare totuși prea de tot să aștepți 16 ani de zile doar ca să vezi în sfârșit un sens real și o potrivire a acțiunilor din fiecare zi de până atunci. Și totuși, abia prin anul 4 de facultate s-au aranjat diversele noțiuni și domenii explorate în școală astfel încât am văzut cu ochiul minții cum s-ar zice o imagine mai de ansamblu în care – surpriză! - diversele bucățele se chiar potriveau. Evident, imaginea rezultată nu era nici pe departe completă, dar măcar era o imagine, nu un set de noțiuni aparent fără prea mare legătură. Și în imaginea cu pricina, am început să văd și un fir de drum pe care m-ar interesa să merg, la intersecția dintre informație, limbaje, matematică. Așa am ales în fapt masterul în data mining: pentru că era drumul cel mai potrivit pe harta mea din acel moment. Dar oare chiar era nevoie să îmi fac singură și de la zero harta aceasta?

Era atunci, pentru că nu aveam acces la nici o altă hartă gata făcută, pentru că la noi lumea pare să fie încă absolut convinsă că hărțile sunt inutile - mai ales dacă nu-s geografice - că drumurile în viață ori se descoperă din ceva întâmplare (destin, abilitate, faimosul noroc în viață?), ori se găsesc gata trasate fix pe măsură de către un profesor, o școală, un părinte, o societate, o întâmplare. Dar acești așa-ziși deschizători de drumuri, nu au ]n fapt ei înșiși imaginea completă a drumurilor pe care le pot ori ar putea în fapt să le deschidă. Cum ar putea s-o aibă dacă nu-s în stare să traseze măcar verbal harta aceea? Și atunci nu deschid în fapt drumuri, ci te împing pe un culoar anume, în cel mai bun caz cel pe care îl știe fiecare dintre ei pentru că l-a parcurs la rândul său, în cel mai rău caz cel care e doar cel mai evident prin aceea că e (ori a fost odată) înghesuială mare de-a lungul lui. Și ce-ar fi rău în asta?

Rău e când nu te potrivești în fapt deloc pe un asemenea culoar ori prea îngust ori prea bătătorit deja. Rău e mai ales când te afli în realitate în mijlocul unei intersecții din care pornesc sute de drumuri, dar te crezi în plin câmp ori la o gură de tunel unic, pentru că nu poți vedea nici tu și nu poate vedea nici călăuza ta mai mult de un singur drum, care e de multe ori cel pe care ați venit acolo mai degrabă decât unul, oricare, din celelalte sute care duc mai departe, care merg înainte, nu înapoi. Rău e, când la noi încă echivalează lumea informatician cu bătător în taste și întreaga carieră cu un târâș de la un post în fapt de telefonist(ă) cu minime cunoștințe de informatică (faimosul client support care dacă nu-i tradus artistic drept suport clienți, atunci e tradus diplomatic drept relații cu clienții) la cel de tester, apoi de programator, și apoi project manager, lala-manager, lulu-manager, etc-manager.

Confuzia intersecției cu o gură de tunel și a informaticianului cu programator e cam tot un fel de a spune că medicina înseamnă să prescrii buline iar ingineria să construiești poduri (de mai multe feluri eventual, dar poduri să fie, nimic altceva). Ori că ar fi interschimbabili în fapt medicii veterinari cu cei pentru oameni, ori chiar ortopezii cu endocrinologii și ginecologii cu dentiștii. În fond sunt toți medici, nu? Precum sunt și toți cei care lucrează în informatică, pur și simplu....informaticieni, adică programatori, nu?

Chiar așa să fie? Și dacă nu o fi, oare cum se face că-i pregătim totuși pe toți la fel? Oare cum se face că avem impresia că există în România cu adevărat tot ce trebuie pe partea de IT, din cauză că avem pur și simplu programatori buni? Și ce-am putea în fapt avea altceva, dacă informatician egal programator în mintea tuturor?

-->

Posted in Sense and nonsense | 10 Comments »

Imaginarul și expertiza

Monday, November 14th, 2011 Vrabia mălai visează, iar Mircea Popescu nudurile mele în natură, de le pune și unde nu-s, de le zice chiar de nu le știe, de le comentează fără să le fi văzut. Fiind visele omului, construite altminteri cu sudoarea minții sale, eu nici n-am nimic de altfel cu ele, chiar dacă ele au ce au cu mine. Dar vedeți problemă, că de atâta supt la țâța visului care-l hrănește și de atâta uitat prin lentila aburită a imaginației, visătorul e intoxicat de-a dreptul și începe a pune câte-o țâță mare-n fiecare propoziție, precum și câte-un nud în fiecare set de poze ale mele. Și familiarizat astfel în imaginație, dacă nu cu realitatea nudurilor și-a țâțelor cu pricina cel puțin cu fantezia-i proprie pe temă, vorbește despre ele cu siguranța – precum și experiența, priceperea și impactul - tuturor experților online: înșirând cu aplomb cuvinte, dând impresia că ar chiar ști despre ce vorbește și anume în realitate, nu doar în imaginație.

Desigur, expertiza în imaginar (o formă în fapt agravată de imaginară expertiză) e atât de întâlnită online încât exemplul de mai sus ar fi doar un exemplu între atâtea altele, dacă n-ar îngădui totuși a expune lămurit un mecanism mai general: a vorbi cu aplomb și emfază despre un subiect anume (ori despre părțile anatomice ale unui subiect) cere și expune mai degrabă convingerea cunoașterii, decât realitatea ei. Iar în măsura în care experiența diversă și capacitatea de visare a autorului o permit, această convingere se poate obține cu succes prin pur exercițiu de fantezie, fără necesitatea abordării practice, empirice, nemijlocite. Chestiune care prezintă în fapt importante avantaje pentru autorul abil și nepreocupat în fond de toate particularitățile fiecărei interacțiuni ori persoane anume: în imaginar totul e reductibil fără probleme la câteva tipologii deja acceptate și confirmate de mintea care secretă fantezia cu pricina, iar viteza precum și direcția de construcție ori dezvoltare a unei relații noi cu subiectul e în totalitate decizia aceleiași minți. În consecință, expertul în imaginar are pe de o parte controlul complet și pe de altă parte accesul unic la sursa și întinderea expertizei sale. Și expune deci concluzii după cum îi vin ori le secretă fantezia-i proprie în fond, atribuindu-le astfel subiectului, mai degrabă decât descoperindu-le ori observandu-le la acesta.

Din afară, e cam greu de observat din start diferența între o expertiză reală și una de tipul de mai sus, imaginară. E drept că cea de-a doua este într-o oarecare măsură mai riscantă pentru autor, în sensul că o contrazicere poate să vină clar, precis și fără echivoc, din partea unuia care cunoaște realitatea subiectului, nu doar propria-i fantezie pe temă. Totuși, cel puțin până la un astfel de eveniment, expertul imaginar e în fapt nedetectabil ca atare, mai ales dacă are altminteri o bază suficient de solidă de credibilitate. Cum poți în fapt deosebi, fără a pune propriu-zis la încercare practică, între concluzii ori afirmații făcute pe baza unei experiențe reale și cele făcute pe baza imaginației?

Răspunsul e că nu poți. Și de aceea trebuie puse toate afirmațiile ori concluziile cuiva la încercare, indiferent de cât de înalt e mormanul de credibilitate pe care s-a cocoțat autorul. Asta dacă nu cumva preferați, desigur, să trăiți cu totul în lumea fanteziei unui autor anume. E și acesta un mod de a renunța la responsabilitatea propriei vieți până la urmă.

-->

Posted in Sense and nonsense | 10 Comments »

Pietre-n baltă

Friday, November 11th, 2011 Sunt într-o fază de colcăială informatică aș putea spune, offline și online, precum și-n toate direcțiile. Pe blog sunt păianjeni de când n-am mai scris, pe calculator e nebunie de prea mult scris, prin casă sunt încă diverse cutii, prin minte sar gândurile precum puricii, se învârt ideile precum ceva feline pline de voluptatea leneviei, se întrețes scenarii fanteziste cărora nu le găsesc comparație cu nici un chip. Nu c-ar da semne de suferință din cauza asta.

Pe un calculator l-am aranjat să-l colcăie viermii, să-l tropotească troianii (caii zic) și să-l agite în general virușii, că dintr-o neatenție am deschis peste el nu cutia Pandorei, ci laboratorul experimental combinat cu jungla sălbatică. I-am făcut bineînțeles o captură completă pe care am pus-o în mașina virtuală. Cred că totuși e prea ieftin spațiul acesta virtual ori ceva.

Cum spațiul real e mai puțin ieftin, prin casă n-am viruși (sper). Am în schimb cutii pline și nedesfăcute, pe care-mi antrenez privirea hipnotică. Uneori cred că încep să devină mai transparente pe la colțuri, stau mărturie câteva accidente rutiere soldate cu pagube inexistente.

Tot inexistentă, precum pagubele cu pricina ar fi și pisica pe care n-o am, dar la schimb sunt foarte existente în viața-mi de-un calm englezesc, două cozi cu ceva veveriță atașată de fiecare dintre ele. Ansamblurile-veveriță mișună în sus și-n jos pe copacul din fața ferestrei și stau la raport pe marginea potecii, chit că nu le dau niciodată nimic de mâncare. În plus, mai nou mă vizitează diminețile un păsăroi cu capul cât un măr domnesc, dac-ar fi merele cu pricina negru-tuci și cu ciocul la întrecere cu coada și-n negreală dar și-n lungime. Nici lui nu-i dau de mâncare, dar nici el nu cere. Încep să cred că e și prea multă mâncare în offline ori ceva.

Gândurile în schimb mi le hrănesc, dar astea-s mereu nesătule. Le dau mai nou Dali, ceea ce are darul de a le descumpăni un pic, că măselele de vizual sunt ceva mai subnutrite altminteri. Măseaua de minte a crescut, dar mintea de măsele cred că e încă în plin avânt, bevânt, cevânt, devânt. Mai multe nu, că dă cu repetiție și devine plicticos.

În caz că încă mai așteptați sensul și înțelepciunea din textul acesta, cred că tocmai ce-ați aflat-o la modul practic: răbdarea e o virtute, dar nu toate virtuțile sunt răsplătite chiar instant. Pentru că altminteri, ce farmec ar mai avea nebunia?

-->

Posted in Sense and nonsense | 16 Comments »

Despre originale și copii în arta

Saturday, November 5th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 40 Comments »

Organizare

Sunday, October 30th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 11 Comments »

Mini-ghid pentru Fain

Friday, October 28th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 27 Comments »

Rolul de paratrăsnet

Monday, October 17th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 30 Comments »

Creatorul și spectatorul

Monday, September 26th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 9 Comments »

Ineficiența furnizorului de cuvinte

Friday, September 16th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 26 Comments »

Rațiunea de a fi a unei sule-n coaste

Monday, September 12th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 20 Comments »

A lua pauză de la "a fi"

Wednesday, September 7th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 46 Comments »

Geometria simțirii

Sunday, September 4th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 14 Comments »

Aspasia și bunii atenieni

Wednesday, August 17th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 3 Comments »

De-aș fi eu primar

Monday, August 15th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 36 Comments »

Și cu minte și cu sex

Sunday, August 14th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 20 Comments »

Noul cel vechi

Friday, August 12th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 14 Comments »

Referințele ca niște punți. Lipsă.

Monday, August 8th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 20 Comments »

Ieșirea dintr-un cerc

Tuesday, July 19th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 35 Comments »

Labirintul vieții

Wednesday, June 22nd, 2011

Posted in Sense and nonsense | No Comments »

Desenul și literatura

Sunday, June 5th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 24 Comments »

Nevoi și dorințe

Friday, June 3rd, 2011

Posted in Sense and nonsense | 16 Comments »

Sămânța vieții

Monday, May 30th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 26 Comments »

Nostalgia inocenței

Friday, May 20th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 12 Comments »

Un scris (i)responsabil

Thursday, May 12th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 52 Comments »

Emoția și gândirea - scuzați deranjul

Tuesday, May 10th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 5 Comments »

Ce vând cerșetorii

Wednesday, April 27th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 51 Comments »

Idealuri similare dar opuse

Friday, April 22nd, 2011

Posted in Sense and nonsense | 4 Comments »

Blogul meu care este

Tuesday, April 5th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 13 Comments »

Plecările mele

Friday, March 25th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 29 Comments »

Definitivul plecărilor

Thursday, March 24th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 18 Comments »

Precisa imprecizie a memoriei

Friday, March 11th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

Cioara lui Bruegel

Monday, March 7th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

Un pic de nedumerire

Saturday, March 5th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 15 Comments »

Blogul și educația

Friday, March 4th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

La intersecția alegerii

Monday, February 28th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 7 Comments »

Talente imaginare

Wednesday, February 23rd, 2011

Posted in Sense and nonsense | 39 Comments »

Așteptarea așteptării

Tuesday, February 22nd, 2011

Posted in Sense and nonsense | 5 Comments »

Problema scopurilor în educație

Friday, February 18th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 16 Comments »

O rezonanță numită dragoste

Tuesday, February 15th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 47 Comments »

Utilitatea timpului

Friday, February 11th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 11 Comments »

Antreprenorii și misticismul

Saturday, January 29th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 18 Comments »

Pledoarie pentru inamici

Sunday, January 23rd, 2011

Posted in Sense and nonsense | 34 Comments »

Bucuria de a fi tânăr (cu sex, dragoste, prezervativ și iubire)

Friday, January 21st, 2011

Posted in Sense and nonsense | 7 Comments »

Lenea la cel mai înalt nivel (la cap)

Wednesday, January 12th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 7 Comments »

De ce mi-s perpendiculare competițiile

Tuesday, January 11th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 11 Comments »

Rafinat sau distilat?

Saturday, January 8th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 7 Comments »

Problema cu ierarhiile

Wednesday, January 5th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 4 Comments »

Cu busola la purtător

Tuesday, January 4th, 2011

Posted in Sense and nonsense | 2 Comments »

Oratorul si observatorul

Wednesday, December 29th, 2010

Posted in Sense and nonsense | 16 Comments »

O mie de cuvinte (despre poze)

Thursday, December 23rd, 2010

Posted in Sense and nonsense | 38 Comments »