Ossa Sepia

November 14, 2011

Imaginarul și expertiza

Filed under: Sense and nonsense — Diana Coman @ 12:16 p.m.

Vrabia mălai visează, iar Mircea Popescu nudurile mele în natură, de le pune și unde nu-s, de le zice chiar de nu le știe, de le comentează fără să le fi văzut. Fiind visele omului, construite altminteri cu sudoarea minții sale, eu nici n-am nimic de altfel cu ele, chiar dacă ele au ce au cu mine. Dar vedeți problemă, că de atâta supt la țâța visului care-l hrănește și de atâta uitat prin lentila aburită a imaginației, visătorul e intoxicat de-a dreptul și începe a pune câte-o țâță mare-n fiecare propoziție, precum și câte-un nud în fiecare set de poze ale mele. Și familiarizat astfel în imaginație, dacă nu cu realitatea nudurilor și-a țâțelor cu pricina cel puțin cu fantezia-i proprie pe temă, vorbește despre ele cu siguranța – precum și experiența, priceperea și impactul - tuturor experților online: înșirând cu aplomb cuvinte, dând impresia că ar chiar ști despre ce vorbește și anume în realitate, nu doar în imaginație.

Desigur, expertiza în imaginar (o formă în fapt agravată de imaginară expertiză) e atât de întâlnită online încât exemplul de mai sus ar fi doar un exemplu între atâtea altele, dacă n-ar îngădui totuși a expune lămurit un mecanism mai general: a vorbi cu aplomb și emfază despre un subiect anume (ori despre părțile anatomice ale unui subiect) cere și expune mai degrabă convingerea cunoașterii, decât realitatea ei. Iar în măsura în care experiența diversă și capacitatea de visare a autorului o permit, această convingere se poate obține cu succes prin pur exercițiu de fantezie, fără necesitatea abordării practice, empirice, nemijlocite. Chestiune care prezintă în fapt importante avantaje pentru autorul abil și nepreocupat în fond de toate particularitățile fiecărei interacțiuni ori persoane anume: în imaginar totul e reductibil fără probleme la câteva tipologii deja acceptate și confirmate de mintea care secretă fantezia cu pricina, iar viteza precum și direcția de construcție ori dezvoltare a unei relații noi cu subiectul e în totalitate decizia aceleiași minți. În consecință, expertul în imaginar are pe de o parte controlul complet și pe de altă parte accesul unic la sursa și întinderea expertizei sale. Și expune deci concluzii după cum îi vin ori le secretă fantezia-i proprie în fond, atribuindu-le astfel subiectului, mai degrabă decât descoperindu-le ori observandu-le la acesta.

Din afară, e cam greu de observat din start diferența între o expertiză reală și una de tipul de mai sus, imaginară. E drept că cea de-a doua este într-o oarecare măsură mai riscantă pentru autor, în sensul că o contrazicere poate să vină clar, precis și fără echivoc, din partea unuia care cunoaște realitatea subiectului, nu doar propria-i fantezie pe temă. Totuși, cel puțin până la un astfel de eveniment, expertul imaginar e în fapt nedetectabil ca atare, mai ales dacă are altminteri o bază suficient de solidă de credibilitate. Cum poți în fapt deosebi, fără a pune propriu-zis la încercare practică, între concluzii ori afirmații făcute pe baza unei experiențe reale și cele făcute pe baza imaginației?

Răspunsul e că nu poți. Și de aceea trebuie puse toate afirmațiile ori concluziile cuiva la încercare, indiferent de cât de înalt e mormanul de credibilitate pe care s-a cocoțat autorul. Asta dacă nu cumva preferați, desigur, să trăiți cu totul în lumea fanteziei unui autor anume. E și acesta un mod de a renunța la responsabilitatea propriei vieți până la urmă.

10 Comments »

  1. Da' ce, nenea Froid facea expertiza-n vise, care-i cam tot aia.

    Lumea ar fi foarte plictisitoare fara imaginatie, redarea ei e chiar o arta, gen pictura sau muzica.

    Haterita.

    Comment by Freud — November 14, 2011 @ 2:41 p.m.

  2. @Freud Totul e sa stii cand e fantezie si cand e realitate. Ca si daca nu stii, tot te-o pocni in cap mai degraba realitatea decat fantezia, pentru aducere aminte :D Nici n-am zis sa nu fie imaginatie ori redarea imaginatiei, am zis doar sa fie clar ce anume este.

    Hateresc, deci exist?

    Comment by Diana Coman — November 14, 2011 @ 3:43 p.m.

  3. Da :lol:

    critica tot gandire e

    Comment by Freud — November 14, 2011 @ 3:54 p.m.

  4. Io tocmai mi-am adus aminte ca pe cand vazusem pozele (cu domnul sot) de pe blogul matale, n-am indraznit sa urez, da tot nu ma rabd si zic drept ca va doresc sa vabucurati cat mai mult unul de celalalt si toate cele bune pe langa :D

    Comment by Florin — November 14, 2011 @ 4:13 p.m.

  5. @Florin Sa fie deci si multumim frumos. Acum de ce ar fi fost sa te abtii in fond? :)

    Bag seama insa ca ar trebui sa scriu si pe tema, sa scot lumea din nedumeriri.

    @Freud Este, este. Chiar o gandire plina de... sentiment :D

    Comment by Diana Coman — November 14, 2011 @ 7:26 p.m.

  6. Nu prea stiu cum sa ma exprim cat mai corect dar, cred ca, pentru a-i ura cuiva, ar cam trebui sa-ti castigi cumva dreptul asta.

    In rest, io zic sa-i nedumeresti si mai tare (daca se poate) :D

    Comment by Florin — November 14, 2011 @ 7:38 p.m.

  7. Eu vroiam sa urez clasicul tits or gtfo mai devreme, da' s-a schimbat subiectul.

    Bag seama insa ca ar trebui sa scriu si pe tema, sa scot lumea din nedumeriri.

    Sustin !!111elevenoneone!

    Comment by Freud — November 14, 2011 @ 7:50 p.m.

  8. @Florin Nedumerirea nedumeritilor se poate, e deja demonstrata cum s-ar zice :D Urarile mie-mi par totusi expresia interesului ori dorintelor celui care ureaza, nu vad de ce le-ar "regulariza" altcineva. Sigur ca pricep ce spui tu ca principiu, dar totusi parca e prea strict si nu-i vad direct scopul.

    @Freud Esti din cei adanc in nedumeriri? Tu am vazut ca ai ceva cu nasul lui Igor de altfel, ma gandesc ca poate faci si un club ori pagina pe tema, ca asa se poarta. Altminteri am vazut ca pe Fain ti-ai scos... nasul la inaintare :D

    Comment by Diana Coman — November 15, 2011 @ 12:53 p.m.

  9. macar e jew? :lol:

    meh.

    Comment by Freud — November 16, 2011 @ 7:27 p.m.

  10. @Freud Nu-i. Da' ce-i drept eu nu stiam ca recunosti evreii dupa nas. Si daca mergi suficient de mult in urma, te pomenesti ca om fi cu toti evrei :)))))

    Comment by Diana Coman — November 16, 2011 @ 7:58 p.m.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <pre> <q cite=""> <strike> <strong>

Theme and content by Diana Coman