Cum trăgea Stalin (de) linii

June 24th, 2010

La firul ierbii sau mai bine zis repetiție pentru a fi sub pământ, așa s-ar mai putea numi ceea ce vedeți în stânga. Prescurtat, i se spune tranșee, iar asta e încă varianta de muzeu pe vreme frumoasă, fără noroi, fără morți, fără răniți, fără bombe și fără mitraliere. Ca să nu zic nimic de pericol, oboseală și lipsa totală de sens de care au beneficiat amărâții viețuitori și muritori în astfel de canale. N-am făcut poze și la tranșeea de somn, tranșeea de observație, tranșeea de privată - schimbă complet sensul ușurării presupun. Multe sensuri trebuie că schimbă de altfel, dacă mai ai timp să observi. 

Cum spuneam anterior, al doilea război mondial mai să radă Bielorusia de tot (ulterior Cernobâl a îmbogățit doar sudul cu mult cesiu de exemplu și alte minunății). Ce a mai rămas după război e muzeu, mai exact ce vedeți în poze face parte din "Linia lui Stalin", la vreo 30 de km de Minsk. Un deal frumos cu lac artistic, plăcut privirii de la depărtare și împănat de arme militare până-n dinți. Ce-i drept mi-a folosit că am jucat ceva jocuri, că măcar am recunoscut ușor lansatoarele de rachete, radarele, tancurile și camioanele camuflate. Avioanele sunt avioane pentru ochiul meu necunoscător, elicopterele arătau ca niște muște bolnave crescute uriaș ca puroiul într-o infecție supurândă. Altminteri plimbare plăcută, aer de parc, iarba e verde și cerul senin. Dormiți în pace!

E cam 1 euro tragerea cu pușca mitralieră. Iar pentru copiii e cu reducere. Pentru ținte o fi chiar gratis.