Sa facem, sa facem, da' unii imi pare ca au facut deja -pentru uz propriu- transformarea minte-cur. Ca altfel e greu de explicat de ce s-ar simti careva ofensat ca "televiziunea promoveaza doi craci si doua perechi de sani"1 si mai ales de ce ar avea senzatia ca ar fi de vreun interes cum sta X cu nasu-n carte ori ce-i trecea prin minte in negocierea nu stiu care. Televiziunea e circul pentru mase si le serveste deci atractiile corecte, care-i problema?
Evident, o explicatie posibila la asa sarit de... minte-n sus e ca unii inca au convingerea ca mintea pur si simplu tine loc de tate si cur. Ori ca "ar trebui" sa tina, din ceva motiv neexplicat. Ca daca n-ai unele dar o ai pe cealalta, automat e cumva acelasi lucru (ba nu, chiar mai bun, prin definitie!). Ca adica dupa cum vrea lumea sa vada sani si funduri, tot asa ar vrea sa vada sinapse neuronale. Ba chiar sa vrea mai mult, ca "e mai greu" de aratat. Bine-ati venit deci inapoi in comunism, unde conteaza cat transpiri, nu cu ce rezultat.
Fata cu asa explicatie glorioasa, sa spun deci clar si raspicat, chit ca aparent e banalitatea cea mai evidenta: mintea nu-i surogat de tate si cur, dupa cum nici tatele ori curul nu-s surogat de minte. Iar asta nu inseamna doar ca nu arata unele ca alta, ci ca nici nu sunt de folos strict pentru acelasi lucru ori in acelasi mod. Altfel zis lumea se uita la tate si foloseste ce-a inventat mintea, dar niciodata invers. Asa ca n-are de ce aprecia expunerea nuda a sinapselor neuronale - apreciaza doar rezultatul, si inca si pe acela, doar daca e unul de apreciat.
In sfarsit, mintea pana la urma se vede dupa cum compenseaza fiecare ceea ce-i lipseste, nu dupa cata indignare virtuoasa manifesta. Aviz amatorilor de indignari virtuoase.
4 sani la 2 craci e deja la categoria Femeia cu Barba, da' in fine, sanii daca nu-s mari, macar multi sa fie ↩