"Calul moare de drum lung si prostul de grija altuia."
Unu' prea ocupat ca sa-i pese de glorie & recunoastere.
In lumina recentului referendum din Marea Britanie1 simt nevoia unei modeste contributii la inteleapta observatie de mai sus: cine nu poate sa faca politica, o barfeste intens in schimb. Iar calul macar face drumuri, dar prostul e prea ocupat sa-si exprime nestiinta si neputinta cat mai tare, clar si raspicat.
Desi traiesc in Marea Britanie, n-am nimic de zis pe tema referendumului2. Si n-am nimic de zis pentru simplul motiv ca n-am in fapt control de vreo culoare asupra a ce se intampla ori se va intampla pe tema, iar un torent de vorbe si "discutii" nu confera vreo farama de control ori de putere de a schimba realitatea catusi de putin.
Daca n-am control asupra politicii mondiale ori locale, am insa control asupra a ceea ce fac si voi face eu, asa ca ma voi concentra ca si pana acum pe facutul asta. Si ca rezultat, am nu doar optiuni (cum am venit, pot sa si plec; cum muncesc de aici la distanta, pot munci si din alta parte la distanta; cum m-am integrat aici ma pot integra si in alta parte; cum m-am construit pe mine insami, ma voi avea in continuare oriunde as fi) ci si liniste. Sigur, nu e niciodata usor - nici nu va fi vreodata, mi-e clar.
Stiu ca linistea insa sperie multa lume, ca atunci cand e liniste incepi sa auzi tot felul de lucruri pe care voiai sa le ignori. Mai ales goluri, lipsuri si carente proprii. Insa asta-i alt fapt, pentru alta data. Pana una alta, sa fie doar clar zis ca daca-i atata vorbarie pe tema, e doar pentru ca nimeni nu stie in fapt ce urmeaza, ce inseamna, cum se vor desfasura lucrurile. Si asta-i tot ce conteaza, dar nu va fi descalcit de barfele la marginea drumului fie el drum de la coada vacii ori a internetului.
Marea Britanie a votat sa iasa din UE, in esenta pe principiul ca "Nu ne place cum traim si tot mai avem pe cine da vina" - ca intotdeauna in astfel de situatii de altfel. ↩
Chiar daca in mod foarte interesant toti cei din afara par sa aiba foarte multe de zis, ca si cand ar chiar sti multe pe tema, ca si cand ar chiar conta ce zic ei, ca si cand si-ar fi rezolvat problemele proprii si acum din mare bunatate le rezolva ei si pe ale altora, ca si cand n-ar fi ei cei care mor de grija altora ↩
Comments feed: RSS 2.0
Ce mai faci, Dienuța? În afară de a influența rezultatele referendumurilor de prin alte țări, prin simpla ta prezență acolo, vreau să zic. :)
Din ce scrii, deduc că n-ar fi bine să ne pronunțăm asupra unor lucruri pe care nu le putem controla. Am înțeles bine? Și dacă da, de ce? Mă gândesc că, pe principiul ăsta, n-o fi bine să scriem, de exemplu, recenzii la filme și la cărți. Că ce control avem asupra unui film? Cam zero.
Editează-mi, te rog, comentariul precedent, trecând la nick Lotus, și șterge-l pe acesta. Nu știu de ce apare ca anonim, eu rețin că m-am semnat. Mulțumesc.
Fiecare intelege dupa cum poate.
Eu te-am întrebat pe bune, nu ca să mă iei peste picior. Explică-mi, te rog, partea cu „n-am nimic de zis pentru simplul motiv ca n-am in fapt control de vreo culoare asupra a ce se intampla”. Eu cred că e importantă, că e un pilon al acestui articol, dacă nu ideea lui de principală, iar din răspunsul tău deduc că în mod cert n-am citit-o în cheia corectă, așadar, te rog, luminează-mă!
Fie: toata lumea e mai castigata daca vorbeste doar cand are ceva de zis care si *conteaza* ori altminteri (daca nu stie despre ce-i vorba asadar) *intreaba* doar, deschis si sincer. Contextul e foarte clar aici si nu, generalizari asa din avion si facand talmes-balmes nici nu au sens nici nu merita macar raspuns.
In alta ordine de idei: faptul ca ai intrebat "pe bune" nu vine cu nici o obligatie a mea sa iti raspund. Si faptul ca amesteci urmarea unui act ("nu ca sa ma iei peste picior") cu ceea ce ar fi trebuit sa fie cauza ("pe bune") cam descalifica altminteri de la orice discutii mai avansate. Intai clarifica-ti gandurile acolo la baza si apoi ia-o incetisor cu pretentiile.
La explicație: bun, ăsta mă gândeam și eu, de la prima citire, că ar fi mesajul pe care vrei să-l transmiți. Dar când anume ceea ce spui tu despre un anumit lucru contează? Eu cred că atunci când ai reușit să înțelegi acel lucru la un nivel minimal (dar ideal în profunzime - măcar în anumite fațete ale lui). Când știi despre ce este vorba, când înțelegi mecanismele subtile care pun acel lucru în mișcare și deci care stau la baza lui. Înțelegându-le, poți scrie un articol valoros despre ele, un articol care contează, pentru că face lumină în acea direcție (pentru cititorul suficient de abil să pătrundă cuvintele tale). Totuși, ce legătură are asta cu controlul? De exemplu, tu poți înțelege foarte bine jocurile politice dintr-o anumită țară, fără a avea în fapt vreun control asupra lor (altul decât votul sau scrierea de articole). Poate ai făcut politică cândva, poate cunoști personajele sau ai o minte ageră și înțelegi foarte bine jocurile de culise, dar, pentru că în acest moment nu faci politică, nu le poți controla. Însă faptul că le înțelegi îți permite să scrii ceva cu miez despre ele (chiar dacă nu le controlezi). Să scrii ceva care contează, pentru că ai cunoașterea necesară în domeniu. Influența ta asupra lor este aproape nulă, nu le poți controla dar le pătrunzi sensurile.
Ori tu nu spui „n-am nimic de zis pentru că nu sunt în temă sau nu cunosc suficient de bine subiectul acesta”, tu spui în schimb „n-am nimic de zis pentru că nu am control asupra acestor lucruri”.
Asta nu înțeleg eu. De accea am și făcut paralela cu filmul, tocmai pentru a evidenția diferența dintre cunoaștere/înțelegere (care, în opinia mea, e suficientă pentru a scrie un articol valoros) și control (pe care tu îl așezi la precondiții). Așadar, rog niște lămuriri suplimentare, acum că am identificat mai bine „mărul discordiei”.
La partea a doua: perfect de acord că nu ești obligată să răspunzi nimănui. De altfel, eu n-am zis „Bre Diano, ia treci repejor de răspunde aici!”, eu te-am rugat să-mi explici. Din câte știu eu, rugămintea nu implică pretenții. Iar fraza cu „eu te-am întrebat pe bune, nu ca să mă iei peste picior” înseamnă că te-am întrebat în speranța că o să te apleci asupra acestei întrebări și o să-mi dai un răspuns binevoitor, în care să-mi explici ceea ce mă durea pe mine, nu unul în care să mă ironizezi.
Răspuns pentru care, de altfel, îți mulțumesc.
Teoria asta ca stii si poti da' nu faci in practica e cel putin dubioasa. Mai ales in chestiuni politice care-s prin definitie cu o componenta majora ne-teoretica/interactiune/pozitie. Iar in cazul dat (care-i foarte precis Brexit, nu politica asa generic) problema e fix ca e inca practic complet nedefinit ce-i aia, deci nu-i ca lamureste careva de pe margine ce se intampla ci e ca trebuie facut sa se intample. De aceea ori contribui cumva practic la a se intampla (deci control), ori vezi-ti de treaba si taci din gura pe tema. Si-n loc sa pierzi vremea dand din gura degeaba deci, mai bine vezi-ti de treaba unde e treaba ta sa faci, e chiar atat de simplu.
Aha, deci tu faci această legătură între cunoaștere și control. E un punct de vedere foarte interesant, da-i o altă discuție. Articolul în schimb a devenit clar. Thanks.
Apropo, văd că ai trecută adresa de Twitter sus în dreapta, dar acolo n-ai mai postat din 2011.
Apropo de ce anume? E acolo ca-i a mea si e a mea indiferent cand am postat ultima data.
No bine, eu am vrut să-ți dau un feedback în ideea că poate a rămas uitată acolo, nu de alta. Sorry.