Pledoarie pentru inamici

Dedicație: inamicilor mei trecuți, prezenți și viitori. 

Inamicii sunt acei oameni de bine care te ajută să ajungi mai sus pentru că-ți tot taie craca de sub picioare. Neobosiți și plini de abnegație vor fi acolo pentru tine întotdeauna. Prietenii vin și pleacă, își văd de ale lor și din când în când se așteaptă chiar ca și tu să vezi de ale lor, dar inamicii sunt mereu acolo, mereu neobosiți pe urmele tale, muncind plini de abnegație și pasiune pentru ca tu - doar tu și nu ei înșiși - tu, să atingi perfecțiunea. Pentru că un dușman oarecare te va trăda uneori abandonându-te în plină luptă cu tine însuți sau cu greutatea a ceea ce încerci să faci, dar un inamic adevărat, profesionist, îți va fi mereu nu chiar alături, dar imediat în urmă încingând jăratecul pe care calci ca să te facă să mergi mai repede, testând cu dinamita punțile pe care le construiești ca să se asigure că vor dăinui, șuierându-și joarda după tine și sădind sămânța de tornadă doar ca să se asigure că mergi mereu înainte cât poți de repede. Cât poți, nu cât credeai doar, așa naiv cum te găsești, că poți. Un inamic bun e capabil să te facă să mergi înainte atunci când nu doar tu, ci toți ceilalți și chiar biata materie care-i corpul tău erau convinși că realmente nu mai poți.

Inamicul profesionist e pe nedrept disprețuit, pus la zid, ocărât și oropsit. În plin secol al corectitudinii politice și desființării oricărei discriminări oricât de bănuite numai, inamicul profesionist rămâne probabil singura categorie socială denigrată și discriminată sistematic, atât moral cât și material sau social. Fără o meserie recunoscută, fără un sindicat, o protecție socială, o recunoaștere a meritelor sale, inamicul profesionist e nevoit să aibă o a doua slujbă, și chiar să pretindă că ar fi altceva, că ar urmări noțiuni precum Adevărul sau Binele General, Bunăstarea sau Libertatea - aceste noțiuni abstracte și reci, atât de opuse pasiunii care-l caracterizează.

Pentru că inamicul profesionist e pasionat și pasiunea lui ești tu. Prietenii te pot aprecia, rudele te pot iubi, dar numai el te-a urcat pe un piedestal atât de înalt încât și-ar da viața și speranța la nemurire doar ca să te vadă cum îți spargi capul picând de pe el. Și nici nu-ți cere în fapt mare lucru în schimb.

Tot ce-ți cere inițial e o mică observație, o mică părticică de adevăr cât un firicel de nisip, care îl deranjează, care i se încrustează în scoica lumii sale și pe care purcede în consecință să îl înfășoare, dureros, în produsele dușmăniei sale. Din acel moment, ai un inamic pe viață, dedicat și muncind neîntrerupt pentru gloria ta. Tot ce mai ai de făcut e să ai puțină răbdare - inamicii buni cresc încet, dar sigur. Iar prieteni buni își poate face oricine, dar inamici profesioniști, doar cei aleși.

Uneori tot ce trebuie să ceri e doar un inamic adevărat - și să speri că-ți va fi îndeplinită dorința. Păcat doar de cei pe care i-am irosit pe când eram prea necoaptă să-i apreciez....

34 Responses to “Pledoarie pentru inamici”

  1. kokofifi says:

    Nu stiu daca mai am inamici adevarati. Cei pe care i-am avut s-au maturizat sau poate nu mai bag eu chiar asa de seama existenta lor. Deci inamici neadevarati.

    Sau, cum (preafrumos) spui tu: i-am irosit! :)

  2. Diana Coman says:

    @kokofifi Cine n-are inamici sa-si caute :D Ce, crezi ca se gasesc asa la toate colturile gata crescuti si antrenati?

  3. Luka D says:

    Eu prefer sa le zic competitori.
    Un inamic bun nu poate fi tinut decat cu un ping bun, mentinand calitatea. In plus fara inamici orice sistem valoric ar fi nul.

  4. Diana Coman says:

    @Luka D A, nu. Competitorii sunt altceva. Competitia presupune o resursa dorita de mai multi. Un inamic din asta de zic eu insa n-are treaba cu resursele pe care le folosesti tu. El de fapt nu are treaba, are o pasiune :D

    Cum asa e nul sistemul valoric fara inamici? Si ai cui inamici, ai sistemului cu pricina?

  5. Luka D says:

    Noah eu prefer totusi sa le zic inamici, asumandu-mi eroarea tinand cont ca de multe ori competitorii mi s-au transformat in inamici.
    Un sistem nu poate fi definit ca si bun prin el insusi, poate prin angrenare cu altele, prin testare/rodaj, etc, in lipsa unor inamici pe masura sistemului individual, el isi pierde reperele, implicit devenind nul.
    Precizez, sistem valoric individual.
    Si da, inamicii-s pasionali, categoric :)

  6. Diana Coman says:

    @Luka D A, a, ca nu poate fi imbunatatit zici. Acum na, depinde totusi ce sistem de referinta iti iei. In principiu poti sa zici ca mergi pe ceva referinta absoluta si atunci n-are a face daca ai sau nu inamici la sistemul tau de valori.

  7. Cel mai bun articol de pina acum, zic.

  8. Diana Coman says:

    @Mircea Popescu Cred ca tine si de interesele cititorului :)

  9. Cititorul nu exista, e o abstractiune.

  10. Diana Coman says:

    @Mircea Popescu Ale tale personale, tu, nu la modul general.

  11. Vlad says:

    Mai, vezi tu. Daca sunau asa manelele, poate nu erau interzise...a fost un compliment ;)

  12. Diana Coman says:

    @Vlad :)) Mai, asta e un fel de "daca manelele nu erau manele atunci...". Deh. Dar altminteri daca doar incompetentii fac manele in Romania, nu e totusi vina absoluta a genului manea original care totusi e alta chestiune decat Vali Vijelie si care-or mai fi.

  13. Vlad says:

    Nu pot decat sa fiu 101% de acord cu ce ai zis.

  14. Diana Coman says:

    @Vlad Pacat, eu gasesc mereu macar un 1% sa nu fiu de acord cu ceva :D

  15. Luka D says:

    Am avut o revelatie: referinta asta absoluta este un fel de caleA cea usoara, in aparenta.
    :)

  16. Smile says:

    Salut Diana si mersi pentru vizita pe blogul meu :)

    O sa incerc un comentariu in genu ton cu articolul tau: deci tu esti manelista si dansezi pe masa la Adi Minune ca oricat iti poarta pica dusmanii n-au valoarea ta?

    Lasand gluma laoparte, nu dusmanii si conflictul ar trebui sa te faca sa evoluezi ci dorinta insasi de a evolua.

    Chiar si asa ura si egoul pot fi niste catalizatori extraodinari in evolutia omului

  17. Smile says:

    PS: ti-am raspuns la comentariu tau

  18. george says:

    Buna ziua! doriti sa faceti schimb de linkuri cu blog.tutorialero.com ?
    Astept raspuns la mine pe blog!
    In cazul in care acceptati... doresc sa fiu trecut cu numele TutorialeRO.
    Multumesc.. o zi buna va doresc

  19. Diana Coman says:

    @Smile Bun venit si aici, dar ce-aveti oameni buni cu dusmani=manele?? Chiar asa de sarac e spatiul de referinte mai nou? Nu de alta, dar a durat un pic pana am priceput si de unde a scos Vlad ideea, dar acum trebuie sa recunosc ca nu prea vad unde zici ca-i asemanarea de ton la comentariul tau.

    Altminteri la subiect, cum definesti tu dorinta aia de a evolua? Orice evolutie este, a propos, o depasire a unui conflict, oricat ar fi asta de neidealist.

  20. Diana Coman says:

    @george Buna ziua, nu dorim ca avem linkuri bune si nu ne trebuie schimburi. Sper macar sa nu asteptati prea mult, ca nu v-a cerut nimeni. O zi buna!

  21. Smile says:

    Am vazut un clip, care e si la mine pe blog (Athene's theory) in care am vazut un concept extraodinar: daca folosesti prea mult creierul si anumiti neuroni catre un anumit domeniu, incepi sa vezi lumea in contextul acelor legaturi neuronale.

    Zic asta pentru ca ai un CV impresionant si nu ma indoiesc ca ai un IQ net superior fata de medie dar permite-mi sa consider ca o minte geniala se poate impiedica usor in structuri logice atunci cand intra in domeniul inteligentei emotionale.

    Concluzia fiind ca mie (pe persoana fizica) mi s-a parut ca vorbesti cu cunoasterea si puterea unui om de stiinta, intr-un domeniu in care inteligenta nu e un atu :)

    Chiar si asa discutiile cu un om destept (chiar mai desptept ca mine) si critica ma stimuleaza in a fi mai bun.

    Cred ca ar fi fun de vorbt cu tine in realitate :)

  22. Diana Coman says:

    @Smile CV-ul ala nu-i ca sa impresioneze lumea, ca e ca-n bancul cu doctoratul. Cum il ai, cum incepi sa observi ca toata lumea in jurul tau are unul :D

    Blogul e pentru discutii, asa ca nu te sfii.

    Treaba cu "aia e emotie si deci inteligenta incurca" e cam abureala, pardon. A, ca evaluarea prin prisma continutului de idei nu-si are rost la ceva ce incearca sa transmita de exemplu un sentiment, aia e alta treaba. Dar aplicarea inteligentei, inclusiv la domenii unde nu "se preteaza" e pana la urma un exercitiu perfect valid.

    Altminteri despre articolul de fata, cred ca-ti cam scapa tie niste niveluri, dar ...e tot chestie de exercitiu :)

  23. Stefania says:

    Acum cine te-a mai suparat? :D
    Interesant articolul... aveam si eu odata unul... pana cand m-am decis sa-i dau satisfactia dorita si in nici 5 secunde a pus ochii pe altcineva :D
    Acum ma gandesc ca daca/poate as fi si eu pentru cineva din viata mea si nici nu-mi dau seama de asta... trebuie sa mai investighez.

  24. Diana Coman says:

    @Stefania Pai de ce sa ma fi suparat inamicii acestia care lucreaza pentru mine?

    Cel de care zici tu suna ca si cand ar fi avut potential bun sa-l cresti intr-un inamic mai serios...miam :D

  25. Don says:

    Mai pe scurt, traiasca dusmanii mei profesionisti !

  26. Diana Coman says:

    @Don Traiasca si infloreasca chiar :D

  27. Stefania says:

    =)) Inamic mai serios... ce misto suna... mda, cred ca da, sau cel putin in directia aia se indreptau lucrurile... dar am cedat... mi-am dezamagit inamicul.

  28. [...] că înfrumusețează, că alege doar ce nu trebuie, că e… defectă, ce mai. Memoria, acest inamic al omului înțelept. Ce de și-ar mai înțelege fiecare propriul trecut dacă nu s-ar mai ține [...]

  29. [...] Nu investiţi în oameni care nu sunt capabili să accepte adevărul, încercaţi să fiţi îngăduitor cu oamenii care încearcă să vă transmită [...]

  30. [...] mi-am câștigat mai mulți denigratori (deși, vai, nu inamici hotărâți) din ce am spus, scris, declarat, la nevoie (rară) urlat, decât din ce am făcut vreodată (1,2), [...]

  31. [...] ar fi greșit să desconsiderăm inamicii Aspasiei, pentru că de multe ori e rezultatul urii lor faptul că încă mai știm câte ceva [...]

  32. [...] mă dumiresc, ca să mă mir, ca să încerc, ca să m-amuz, ca să mă joc, ca să analizez, ca să pledez fie și pentru inamici, ca să explic, ca să descopăr cum văd alții lumea, ca să le spun și cum îmi pare mie, ca [...]

  33. [...] is a translation of a 2011 article of mine written in Romanian. Those passing 8 years took nothing away from it and only made it relevant to a wider audience, [...]

Leave a Reply