Am auzit frecvent că "nu poți învăța nimic de pe Internet, tot a trebuit să-mi cumpăr o carte". Și deși învăț și eu din cărți, pot spune în același timp că am învățat și învăț foarte mult și de pe Internet. Așadar chiar nu se poate învăța de pe Internet? Sau încă nu știm cum să învățăm în acest nou mediu?
Dacă noi încă nu știm, profesorul Wim Veen spune că cei crescuți cu mâna pe mouse știu deja, chiar înainte de a-și da seama că descoperă un nou mod de a învăța. Și îi numește Homo Zappiens pentru că nu sunt prinși în capcana ideii că toată informația scrisă trebuie citită la rând, sau că ar fi la fel de importantă, relevantă, sau măcar corectă. Homo Zappiens se descurcă cu ușurință prin asaltul de informație clicând, survolând, sintetizând, așadar zapând, reevaluând continuu, alegând rapid esențialul, învățând prin explorare și prin interacțiune. Și poate încă mai definitoriu, definindu-se prin comunicare și prin colaborare mai degrabă decât prin competiție. Mai pe larg despre asta pe Voxpublica aici și în original (în engleză) în cartea profesorului Wim Veen, în slide-urile de la o prelegere a dânsului, și într-un articol despre strategiile de învățare ale lui Homo Zappiens.
Există deja câteva școli pilot în Olanda și nu numai, care se bazează pe ideile profesorului Wim Veen. Poate aceste idei ar putea sta la baza mult așteptatei reforme a învățământului și în România? Voi ce credeți, cu ce sunteți de acord din cele spuse de domnul profesor, cu ce nu sunteți de acord, credeți că ar putea fi un mod eficient de a îmbunătăți învățământul la noi?
Comments feed: RSS 2.0
Zappind prin articol:
Punctele cheie intre caracteristicile acelui homo zappiens mi se par "collaborative" si "connected". Daca inca acele "areas for 90-120 people" propuse (gandeste-te la cursurile de la facultate) nu reusesc sa foloseasca/promoveze intr-adevar aceste valori (collaborative/connected), atunci exista riscul ca acei pusti sa se simta foarte abandonati si lipsiti de directie.
O alta problema pe care o vad intr-un astfel de sistem este evaluarea. Poti desigur sa ai idei si mai radicale - e cu adevarat nevoie de evaluare in sistemul de educatie?
Zapping prin prezentare:
"The generation inventing games" - eu cred ca e fals. Jocurile le sunt mai mult facute, si isi folosesc mai putin imaginatia pentru a *crea* jocuri (jocurile "lor" stimuleaza imaginatia, dar nu si creativitatea - makes any sense?). Reusability is good, but how much is too much? Fiind un zapper, gasesti mai multa placere in "a gasi si a sorta" decat in "a crea"?
Sporty, "Searching for extremes" - is that *really* true?
[Desi, come to think about it, in World of Warcraft am intalnit suficienti oameni "sporty". Mai multi decat ma asteptam.]
Also - mie mi se pare ca "new media" - mixul de imagini/icons/categorisirea - este mai bine digerat de toata lumea decat "plain text". Oldies watch TV too! Problema cred ca e de "profunzime".
Invatatul de pe net - Sa inveti explorand e cool prin cantitatea de informatie la care esti expus. Daca in schimb vrei sa gasesti o solutie nu doar sa te "dai pe net"...? Fie Internetul spatiul solutiilor. Mi se pare ca gasirea solutiei e o problema NP-completa. Generatia zapperilor reuseste poate sa treaca de la backtracking la un branch and bound mai optimizat. Dar cartile erau o solutie eleganta si liniara (daca aveau si cuprins, ajungeai la log(n)!)...
Anyways - scrie ce crezi despre acest homo zappiens, nu doar dai link si ceri pareri! :)
@Monica Super forma de comentariu :) Rețin cererea și încerc să revin cât de curând cu un articol mai de opinie. Punct cu punct:
- pericolul să se simtă pierduți: da, nu e suficient să-i aduni la un loc, trebuie chiar să fie promovate cele două valori (altfel spus, orice idee bună poate fi implementată prost cu rezultate dezastruoase); dacă Veen are dreptate, atunci puștii se simt mai pierduți în sistemul clasic de școală decât într-un spațiu comun cu acces la net chiar dacă să zicem că nimic altceva nu se schimbă
- evaluarea: ahhhh, aici chiar am idei radicale :) Evaluarea oricum e cam dezastruoasă și în sistemul clasic de învățământ, așa că nu poate deveni cu mult mai proastă. Oricum, e nevoie de evaluare doar pentru compararea diferitelor diplome șamd. Dar NU e nevoie de atâta evaluare toată ziua câtă se face la noi și atât de alandala. Mai șlefuiesc un text pe tema asta și îi dau drumul apoi.
- inventarea jocurilor: cred că are o definiție mai largă pentru invenție. Dădea un exemplu: jocurile noi nu au reguli fixe, ci reguli în continuă schimbare. Jucătorii schimbă jocul (poți spune că-l reinventează) și creația poate să fie de cele mai multe ori o simplă îmbinare neașteptată a x părți existente. Nu cred că crește numărul de creatori puri (cei care fac ceva complet nou), ci doar cel de creatori prin îmbinare ca să zic așa.
- cred că sporty e corect. Partea cu extremele cred că vine și din alte motive.
- Mixul de toate NU e mai bine digerat de toată lumea. Mulți se simt pierduți/copleșiți în/de atâta informație venind pe toate canalele
- Ce zici tu e pentru soluția ideală. Majoritatea problemelor complexe sunt oricum rezolvate cu ceva suficient de bun, mai degrabă decât ideal. Și asta e: există mai mult decât o soluție :) E o diferență și între a găsi o informație punctuală (care e capitala statului Maroc? - pe net o găsești în mai puțin de log(n)!) și a construi o înțelegere a unei noțiuni sau a dezvolta o abilitate.
Îmi însușesc critica, o să scriu și păreri mai pe larg în alt post (că răspunsul ăsta e deja kilometric) :)
Daca ne uitam la cite universitati are Olanda in Top 100 (2), comparat cu America.... nu se vede ca ideile profesorului asta sint chiar atit de valoroase.
Pentru ca invatamintul sa se imbunatateasca la noi, trebuie ca statul sa iasa din invatamint si sa nu mai monopolizeze invatamintul.
@Cristina Dacă vorbim de universități, în România nu e monopol de stat, iar universitățile particulare sunt de obicei mai slabe pentru că sunt pur comerciale. Top 100 al universităților e făcut mai mult după criterii de cercetare decât după calitatea învățământului. În plus, ideile profesorului acestuia sunt aplicate doar în câteva școli (nu universități!) pilot din Olanda, deci nu cred că poți evalua astfel valoarea lor. Bineînțeles, nu cred că sunt perfecte ca atare, dar cred că e o direcție care merită luată în considerare.
Pai... sa raportam mai intai numarul de Universitati din Top100 la numarul total de universitati din fiecare tara (si/sau la populatie) si apoi sa tragem concluzia?
Plus ca nu spune nimeni nicaieri ca ar fi vorba de invatamantul universitar. Dimpotriva, citind articolul Irinei ("scoli" pilot) as spune ca se incearca aceasta abordare cat mai devreme in procesul de invatamant.
"Mixul de toate NU e mai bine digerat de toată lumea. Mulți se simt pierduți/copleșiți în/de atâta informație venind pe toate canalele"
Sa comparam de exemplu articolul profesorului cu prezentarea. Eu cred ca mult mai multi oameni reactioneaza mai bine la prezentare decat la articol - este mai "engaging" si mai antrenanta. Prin "reactioneaza mai bine" = raman cu mai multa informatie, sunt mai motivati sa continue sa investigheze subiectul.
PS. Iar aia cu complexitatile era doar o metafora, nu trebuie sa o analizezi prea mult :P
Astept articolul "de opinie".
Ba da, absolut tot sistemul de invatamint este monopolizat de stat. Chiar si universitatile particulare. De ce a fost scandalul cu Spiru Haret? Ministerul invatamintului au anulat diplomele. Nu apartine acest minister statului??? Nu statul are cuvintul final cine primeste diploma de absolvire?
De aceea zic, statul ar trebui sa nu mai monopolizeze invatamintul si sa stea deoparte.
Raportat la populatie, Romania fata de America, Romania ar trebui sa aiba cel putin 3 universitati in Top 100. Nu are in Top 500.
Facultatile bune nu sint unde este populatie numeroasa, pentru ca altfel China ar trebui sa fie pe primele 50 de locuri. Iat China nu are nici o universitate in Top100.
Calitatea scolii se vede si dupa sistem: liber, sau detinut de stat.
@Cristina Înțelegem lucruri diferite prin monopol. Faptul că diplomele sunt recunoscute de stat nu înseamnă monopol de stat. Recunoașterea diplomelor de către stat se face în ideea de a asigura o bază pentru compararea/echivalarea diplomelor și se face după niște criterii care însă lasă destul loc autonomiei universitare. Statul nu decide cine primește diplomele, ci criteriile după care trebuie să fie acordate aceste diplome pentru a fi recunoscute la nivel național (deci la nivelul statului).
Acceptând ideea ta că problema învățământului ar fi că statul se implică prea mult. Cum și de ce ar crește calitatea dacă statul nu ar mai acredita universitățile?
Ideea de a renunța la acreditarea de stat nu mi se pare bună: îmi fac și eu universitate mâine și dau diplome pe câți bani primesc de exemplu, iar apoi un student al meu concurează pentru un post de traducere să zicem cu unul care a primit diploma pentru că a demonstrat că poate să facă traduceri de calitate. Nu văd cum ar fi asta benefic pentru calitatea învățământului. De altfel și în SUA, facultățile de top sunt acreditate, nu funcționează absolut alandala, după cum le vine.
Poți prefera o acreditare făcută de o asociație a companiilor/industriei de exemplu, dar crezi că așa ceva ar fi preferabil? Mi-e că doar mutăm riscul în altă parte, pentru că o astfel de asociație va fi inevitabil dominată de marile companii al căror interes nu privește întreaga societate - nu sunt sigură că ar fi mai bine. Poate o soluție de compromis stat+industrie ar fi mai ok.
Monica nu-ți spunea că facultățile bune ar fi unde e populația numeroasă! Spunea doar că nu are sens să compari sistemele de învățământ din două țări direct după nr de facultăți în top 10, ci raportând întâi numărul ăsta măcar la populație dacă nu la numărul de universități.
Revenind la tema inițială, era vorba de învățământul pre-universitar, nu de universități. În măsura în care învățământul obligatoriu este totuși finanțat în proporție mare de stat, cred că e normal să fie și acreditat măcar de stat. În plus, totuși statul nu e o entitate absolut abstractă :)
Revin la întrebarea de mai sus: cum și de ce ar crește calitatea dacă statul nu ar mai acredita universitățile?
Ma uit la America. Diplomele nu sint recunoscute de stat. Statul nu da standardul pentru echivalarea/compararea diplomelor. Sint universitati care sint de stat, iar acolo statul finanteaza, asa ca normal ca statul impune standardul. La fel, universitatile private, nefiind finantate de stat, au propriile criterii de echivalare. Da, sint universitati private care primesc bani de la stat, dar singura conditie pe care o pune statul este sa accepte un procentaj de negrii ca studenti.
Sint universitati private care nu iau bani de la stat si statul nu are absolut nici o putere asupra felului de functionare.
Daca statul ar iesi din invatamint, facultatile vor fi libere sa concureze una cu alta, si cele mai bune vor iesi pe primele locuri. Cele care nu ofera o educatie adecvata, vor falimenta, sau diplomele nu vor fi recunoscute la locul de munca, iar nimeni nu va mai merge la acele universitati. Atunci, universitatile se vor lupta sa atraga cei mai multi studenti, prin oferirea celor mai buni profesori, celor mai bune curicule si materiale. Calitata isi va spune cuvintul. Abia atunci, cind scoala, profesorul si studentul este interesat de calitate, abia atunci putem avea pretentie de Top 100.
Crezi ca Harvard, Yale sau Stanford au ajuns in top pentru ca statul si-a bagat codita? Nu, pentru ca au fost libere de orice obstructie din partea statului. Este dovedit in America, ca acolo unde intra statul, in absolut orice ramura, totul decade, nimic nu inainteaza. De ce am vrea asta?
@Cristina Îmi spui te rog unde te uiți la America? Uite aici eu văd o listă cu școlile acreditate de agenții recunoscute de stat: http://ope.ed.gov/accreditation/ Mai mult, dacă te uiți la ceva general despre învățământul în USA (http://www.usastudyguide.com/usaeducationsystem.htm), o să remarci poate că spune: That is why graduating from an accredited American school and being exposed to the rigors of the American education system is an investment in your future. Deci, accredited, nu orice ar fi.
De ce nu pot universitățile să concureze între ele în condițiile actuale? Criteriile pentru recunoaștere chiar NU sunt atât de stricte încât să dicteze practic tot ceea ce se poate face și cum se face (dovadă faptul că chiar nu se face același lucru și în același fel la Calculatoare în București și la Calculatoare în Ploiești de exemplu).
Nu am spus că statul e responsabil pentru poziția de top a unei facultăți. Dar nu am dovezi deloc că acreditarea ar fi ceva malefic care trage în jos calitatea învățământului. Dacă precum spui e vorba doar de calitate, atunci înseamnă că diplomele chiar nerecunoscute de stat ar fi văzute atât de grozav la locul de muncă încât presiunea ar fi extrem de mare să fie recunoscute. N-am văzut asta.
Lipsa completă de implicare a statului drept ideal e discutabilă. Practic ce a făcut America pentru a ieși din criză a fost tocmai o implicare a statului....Unele voci chiar zic ca din cauza lipsei de implicare anterioară (mai ales ca reglementare/monitorizare mai strictă) s-a ajuns la criză. Deci n-aș considera drept ideal absolut excluderea completă a statului.
America nu a iesit din criza. Somajul este de 10.2% si in crestere, comparat cu 5% inainte de administratia actuala. Iar anterior a fost o reglementare foarte mare, de aceea a venit criza, ca statul s-a bagat unde nu-i fierbea oala.
Atita timp cit statul incalaca Constitutia si preia mai multa putere decit i se permite, totul se duce in jos. (dincolo de faptul ca e criminal). Ca exemplu criza. este din cauza statului, nu a sectorului privat.
Cit despre acreditare, se stiu interesele acreditarii, si pot sa-ti spun ca nu este bazata pe calitatea invatamintului, ci pe politica, mita, etc. Stiu universitati neacreditate, care au scos mai multi doctori cu Ph.d decit Harvard si Yale impreuna.
Păi stai un pic, măsurăm calitatea învățământului prin numărul de doctori sau prin poziția în top 10? Îmi pare că ai schimbat criteriul. Parcă Harvard și Yale erau de top, nu cele care au scos mai mulți doctori decât astea la un loc.
Cum e criza din cauza statului (înțeleg că vorbim de America)?
Ok, de acord că America nu a ieșit încă din criză (există voci care susțin că semnele sunt bune, dar oricum). Criza e financiară, declanșată din sistemul financiar/bancar. Care sunt reglementările excesive care au determinat criza? Eu nu mă pricep, dar din ce am citit în presa americană și internațională, s-a spus taman pe dos! Și după criză s-au introdus niște reglementări suplimentare pentru a evita repetiția.
Calitatea invatamintului se vede prin citi oameni de valoare a scos, calitatea materiei predate, calitatea profesorilor...etc. Top 100 este facut (cred) din universitati acreditate. Orice criteriu este folosit (acreditare, doctoranzi, etc), Romania nu se ridica la nici unul. Piata libera a invatamintului din America da voie fiecarei institutii sa exceleze pe ce criteriu doreste.
Presedintele Clinton, prin legea Community Reinvestment Act, a obligat bancile private (ilegal din partea lui Clinton) ca sa dea imprumut bani celor care au vrut sa-si cumpere o casa, chiar daca nu aveau cu ce sa dovedeasca ca pot plati banii inapoi. Dupa un timp, cind acesti oameni nu si-au mai facut ratele, bancile s-au prabusit financiar. Cind bancile nu au mai avut bani, nu au mai avut ce sa imprumute firmelor, companiilor care aveau nevoie, si asa si multe companii au trebuit sa-si inchida usile. Asa s-au pierdut locuri de munca si acum asa au existat alti oameni care nu si-au putut plati ratele.
Daca statul nu s-ar fi bagat in sectorul privat (impotriva Constitutiei) si ar fi lasat bancile sa imprumute bani acelor oameni care se calificau pentru asta, nu se intimpla ceea ce este astazi. Reglementarile care s-au introdus se numesc "nationalizare". Statul, ilegal, a preluat sistemul financiar/bancar (precum si multe altele) si a preluat controlul a ceea ce nu era treaba statului.
Normal, in Romania nu se vede raul pe care statul il face unei industri, pentru ca Romania inca are inclinatii comuniste. Dar in America, dupa 200 de libertate, orice industrie a preluat statul fie financiar, fie auto, fie imobiliar, fie invatamintul, fie caile ferate, fie posta, fie sanatatea, toate sint sortite falimentului. Nimic ce e condus de stat are succes. De ce nu invatam din asta?
Încerc să te urmăresc și să îți înțeleg argumentele, poate mă conving că e așa cum spui tu, dar te rog încearcă să vii cu niște argumente clare și care să rămână ca atare. Deocamdată argumentele se tot schimbă și doar ideea centrală rămâne fixă, ori asta nu prea ajută la un schimb de idei. Bun, înțeleg că ești convinsă că statul e cauza tuturor relelor, dar hai să construim o argumentație solidă la asta dacă așa e, ca să putem demonstra și altora.
Nu sunt nici eu pentru controlul complet al statului asupra învățământului, dar cred că statul prin diverse organisme poate avea un foarte bun rol de regulator și mediator. Poate mă înșel eu, dar poziția ta pare foarte extremă, iar când spui că nimic din ce conduce statul nu are succes, mă faci să mă gândesc că singura soluție care ți s-ar părea ok ar fi dizolvarea tuturor statelor și every man for himself (sau în grup dacă nu e și acela tot un fel de stat).
Deduc că trăiești în America, deci presupun că știi mai bine, dar din ce m-am documentat un pic despre Community Reinvestment Act și cauzele crizei, s-ar zice că nu e atât de clar că taman CRA e cauza crizei. De altfel din diverse articole pe care le-am citit in revista Time sau în Financial Times de exemplu, n-am rămas niciodată cu o astfel de impresie, ci mai degrabă cu impresia că băncile, din competitivitate sau ce vrei, și-au luat din ce în ce mai multe riscuri mari (de diverse tipuri/diverse acțiuni). Și că una din probleme a fost faptul că reglementările în domeniu nu au fost de fapt aduse la zi să corespundă cu realitățile moderne. Oricum, e clar că pe tema care e cauza crizei există păreri diverse chiar la nivelul experților în economie, deci nu cred că o rezolvăm noi și cred că adevărul e undeva la mijloc (e și statul de vină, dar nu e exclusiv vina statului). Doar dacă statul chiar a controlat atât de mult băncile încât să le dicteze tot ce au făcut, atunci doar poți spune că statul a cauzat criza iar privatul n-are nici o vină.
Când spuneam de noile reglementări de după criză nu mă refeream la naționalizare (aia e altceva, o măsură disperată și absolut inechitabilă în esență - un fel de a plăti cu toții pagubele deși n-am împărțit deloc câștigurile) ci la noile propuneri de reglementări pentru împrumuturi șamd (uite de exemplu aici, deși nu e cea mai bună sursă: http://en.wikipedia.org/wiki/Regulatory_responses_to_the_subprime_crisis )
Revenind la problema inițială, nu mi-ai spus ce împiedică facultățile din România la momentul actual să concureze una cu alta și să creeze calitate în consecință? Statul NU dictează în amănunt ce să facă fiecare universitate, există autonomie universitară. De ce nu e folosită această autonomie la maxim pentru a produce calitate?
Argumentul e simplu: Constitutia Americii nu da voie guvernului/statului sa se bage in sectorul privat. Este ilegal sa se faca legi ce tin de sectorul privat. Este ilegal ca guvernul/statul sa intre in industria pensiilor, a asigurarilor medicale, a sistemului financiar, industriei auto, in invatamint, energie/incalzire globala, etc.
Dupa cum cred ca exista si in Romania, asa este si in America. Sint ziare care tin cu un anumit partid si propaga o anumita agenda. trebuie sa fi atenta cind citesti ceva, ca nu se spune tot adevarul. Time e unul din ele.
Alt aspect as vrea sa-l discut. Intr-o tara libera, o companie are dreptul sa falimenteze. In general, o companie care nu stie sa faca fata la cererile pietei, nu stie sa se descurce financiar, etc. isi inchide usile. Crezi ca fiecare companie care s-a deschis, a avut succes de la inceput?? Cei mai determinati oameni au luat-o de la capat. Din nou si din nou. Daca respectiva banca a facut riscuri mari (presupunind ca nu la cerintele statului) si nu si-a calculat miscarea, merita sa dea faliment. Sint mii de alte banci care pot prelua clientii.
Ceea ce a facut aici guvernul/statul a ales cistigatorii si invinsii. A ajutat unele banci (unde culmea, toti senatorii aveau investitii) si a lasat sa falimenteze altele (care culmea, oamenii de rind aveau investitii).
Din nou la Constitutie. Cum am spus, multe lucruri pe care le face statul sint ilegale. Nu sint anarhista. Am invatat rolul guvernului si al Constitutiei. Omul are drepturi. Treaba guvernului este sa fie sigur ca aceste drepturi nu-i sint incalcate. Deci sint de acord ca sa existe un guvern care pune legi in asa fel nici unui om sa nu i se incalce drepturile. De aceea avem politie, pompieri, armata..etc. ca sa pazeasca cetatenii pe plan intern si extern. Cam atit.
Sa presupunem ca nu mai tinem cont de Constitutie. Hai sa ne uitam la ceea in ce a intrat statul:
- industria pensiilor. Pina la legea cu pricina, oamenii erau responsabili sa isi adune banii pentru pensii. De cind cu legea, multi platesc, dar nu toti se folosesc. Unii nu platesc, dar se folosesc. Multi nu mai sint responsabili pentru batrinetea lor, se bazeaza pe stat. Azi, contul pensiilor este in rosu, cam 36 trilioane $$. In citiva ani nu vor mai fi bani pentru pensii. Falimentat. De stat.
- asigurarea medicala. 60% din sistemul sanatatii este detinut de stat. orice doctor iti poate spune ca cei acoperiti de asigurarea de guvern, nu au toate serviciile acoperite. doctorii nu primesc inapoi cit cheltuie pe un asemenea pacient. pacientilor le sint refuzate analize medicale, tratamente, pe motiv ca sint prea scumpe si statul nu plateste pentru ele. Acolo unde pacientul are asigurare privata, toate testele necesare sint facute, in decurs de citeva zile, iar doctorului i se ramburseaza costurile. Din nou, de guvern = falit.
- educatia. Americanii au fost pe luna, au facut prima linie de masini, au facut atitea descoperiri inainte ca Ministerul Educatiei sa fie infiintat. America a fost ca un far de lumina in lume. De cind s-a facut acest minister, cu ajutorul ONU, copiii din America nu mai sint educati, sint indoctrinati. Toti din Romania fac misto cit de prosti sint americanii. Toti recunosc ca scolile publice sint sub orice critica. Totusi, a ramas o ramaura privata, unde fiecare poate sa invete asa cum ii place, fara interventia statului. In absolut toate testele standardizate, cele mai mici note le obtin cei din scolile publice. Cei mai analfabeti sint cei din scolile publice, cei mai incapabili sint cei din scolile publice. Si asta nu din cauza lor. E din cauza guvernului care ofera un astfel de sistem.
Mai sint exemple, poate altadata. Concluzia care vreau sa o tragem este ca America are aproape 200 de ani de libertate, unde guvernul nu a incalcat Constituia si nu s-a bagat in sistemul privat. Atita timp cit a implinit Constitutia, America a mers bine, a avut succes in toate domeniile. De cind in scoli se indoctrineaza cu agenda socialista, se poate vedea drumul Americii. Astazi sint atitea industrii private care sint nationalizate de stat, si incet, dar sigur, America se indreapta spre comunism. Dar asa ceva nu va scrie Time niciodata.
Despre sistemul bancar, sunt sigura ca ai dreptate cand zici ca au fost salvate (nationalizate) bancile cu investitori politici (deh), dar nu sunt sigura ca era mult mai bine pentru oamenii obisnuiti daca ar fi fost toate falimentate. Poate gresesc. Cu sistemul de pensii in totalitate privat e ok pana in momentul in care te trezesti ca sunt multi oameni care nu au facut nimic pentru pensia lor si atunci ce faci: ii lasi sa crape? ii platesti tot din banii altora? Problema cu implicarea statului vine din faptul ca se ajunge intotdeauna la un amestec al politicului cu mediul de afaceri si de acolo problemele. Ma rog, nu pot zice ca am o solutie la asta.
Ok despre Time, dar si Financial Times? In fine, chiar si asta se poate, nu neg. Cunosc (si recunosc) problemele scolilor de stat din SUA, dar eu le vedeam totusi ca pe ceva mai bun decat nimic pentru cei care nu-si permit o scoala privata. Din cate stiu (corecteaza-ma daca gresesc), scolile private sunt foarte scumpe si in concluzie sunt extrem de multi care, daca n-ar avea alternativa, n-ar avea nici un fel de scoala. Sa stii ca eu personal apreciez la educatia in America faptul ca daca vrei poti sa o faci si tu acasa (pot sa-mi educ copilul singura daca nu-mi place ce se face la scoala). Totusi, nu toti sunt in stare/dispusi chiar sa isi educe copiii, si cred ca e mai bine cu un minim de educatie decat deloc.
Pe de alta parte, in Romania ultimilor 10 ani (cel putin) invatamantul merge cam din ce in ce mai prost (si doar era de stat si inainte), dar as zice ca mai degraba din partea unor presiuni ale societatii (care vrea doar diploma si sa faca bani cat mai repede - protesteaza toti ca nu se face scoala, dar nimeni ca sunt notele prea mari de exemplu).
Problema universitatilor private din Romania e ca functioneaza, majoritatea, doar pentru a scoate bani de la studenti, nu pentru a face educatie. Adica sunt un fel de supermarket la care poti sa cumperi diploma pe care o vrei. Ceea ce nu prea e benefic deloc si de altfel, trecand peste criticile (care sunt de altminteri corecte), majoritatea elevilor buni din Romania dau intai la o facultate de stat. In orice caz, revenind la problema noastra, in Romania la nivel universitar statul nu are monopolul si asta mi se pare ok, dar din cate vad nu e suficient.
Rezumand, cred ca poate fi benefica privatizarea completa a invatamantului doar in masura in care statul are suficiente resurse pentru a asigura apoi dreptul fiecarui copil la educatie (deci de a plati scoala celor care nu au resurse de exemplu, macar pana la un nivel minimal si de a da burse celor capabili de mai mult). Ceea ce in Romania la momentul actual nu mi se pare ca e posibil. In plus, cred ca putem imbunatati mult invatamantul chiar in conditiile in care inca este de stat si dat fiind ca nu vad sa se privatizeze curand, as prefera sa incercam sa facem ceva in acest sens si sa nu ne blocam considerand ca nu se poate face nimic atata vreme cat e de stat.
Cum am spus, datorita CRA multe banci au fost obligate sa faca investitii riscante. Daca bancile, fara implicatia statului, ar fi facut astfel de investitii, meritau sa falimenteze. Dar nu cred ca toate faceau acest fel de investitii.Nici o companie nu face exact la fel afaceri caoricare alta. Cadeau 10 banci si ramineau 5, nu preferam 5 bune decit 15 nationalizate? Cit despre oamenii fara pensii, sa zicem ca au vrut, dar nu au avut de unde. Ce au facut cei dinaintea acestori legi? De obicei familia avea grija de ei. Sau biserica, sau organizatiile de caritate.
S-a propus ca parintii care vor sa isi trimita copiii la scolile private sa poata deconta taxa la sfirsitul anunul cind se fac taxele. Deci daca pe anul respectiv parintele a cheltuit $4000 pe anul scolar, la sfirsitul anului, sa i se ia taxe cu $4000 mai putin. Ce aveau parintii de pierdut? Dar profesorii din scolile publice au luptat si nu s-a acceptat pentru ca ei aveau de pierdut. Deci le pasa profsorilor de educatia copiilor? Nu. Trebuie sa le iasa $ocoteala.
Apoi, asa cum ai zis, este scoala acasa. In Romania nu este posibil. Scolile private si cele acasa nu au nevoie de aprobare de la Minister. Ministerul are putere numai asupra scolilor publice. In Romania nu este asa. Ministerul are putere asupra tuturor scolilor. Scolile private si mai ales cele acasa, au puterea sa faca orice fara nici o aprobare sau interventie de la stat. De aceea zic ca ar trebui ca si in Romania sa se intimple la fel. Am zeci de exemple care arata ca statul nu trebuie sa faca afaceri care apartin sectorului privat. Dar sa zicem ca ne place socialismul prea mult. Sa lasam macar ca cei care nu sint multumiti de sistem sa-si ia educatia in propriile miini. Nu trebuie sa ghicim rezultatul. Scolile Top, scolile cu cei mai multi doctoranzi, scolile cu cele mai bune principii nu sint cele de stat, ci cele private.
Deci daca sint profesori capabili care vor sa infinteze o scoala privata fara interventia statului (sau Ministerului) sa fie lasati s-o faca sau daca sint parinti capabili sa-si educe copiii acasa sa nu se bage Ministerul.Atunci fiecare poate sa se foloseasca de orice sistem de invatamint care crede ca i se potriveste.
Okay, concluzia este ca invatamantul in Romania si in China sucks. Ceea ce nu era o noutate, "it's a given".
Acum aplica regula de trei simpla si la Olanda, ca de la asta plecasesi, si vezi ce iese...