Uneori afli lucruri interesante de unde te aștepți mai puțin. Ca de exemplu de la o ceremonie de inaugurare a anului universitar ținută la început de noiembrie, deși anul universitar a început la 1 octombrie. Dar printre discursuri, ritualuri, simboluri, ierarhii și coregrafii (despre astea cu altă ocazie), a fost și o scurtă prelegere a doamnei profesoare Philomena Essed, care a vorbit despre identitate, discriminare și universitate. Două fraze din discursul dânsei mi-au prins dintr-o dată atenția și mi-au rămas în memorie. Iată-le așa cum mi le amintesc și le-am tradus eu:
Identitatea este ceea ce suntem, sau ceea ce credem că suntem și cum ne definim, dar atunci când identitatea este folosită ca să ne separăm în noi și ei, atunci identitatea ne împiedică să vedem și descoperim ceea ce avem în comun.
Atunci când se pune prea mult accentul pe identitate ca apartenență la un grup, identitatea poate deveni o închisoare în care o parte a grupului dictează cum trebuie să acționezi, cum trebuie să gândești, ce trebuie să spui pentru a face parte din grup și deci a-ți păstra identitatea.
A doua frază mai ales mi s-a înfipt în minte. Mi s-a părut că e din frazele care fac deodată lumină. Că spune lucrurilor pe nume atât de clar încât pare apoi un adevăr absolut banal. Și mai ales că spune clar de ce e atât de important să nu depindem de apartenența la un grup pentru a ne defini ca persoană. Voi ce credeți?
Pusesem întâi titlul Excesul de identitate dăunează grav libertății, dar prea e tabloid. Și mai degrabă excesul de apartenență la un grup dăunează grav libertății.
Comments feed: RSS 2.0
Pai ce ar fi de spus ?? Pana la urma apartenenta la un grup e un fel de contract social. Cateodata e nescris, de multe ori e scris. Mai toate grupurile au niste conduceri mai mult sau mai putin conturate, dar independent de modul de organizare al grupului sunt foarte putini centri decizionali. De obicei lumea nu citeste toate lucrurile scrise cu litere mici cand ajung intr-un grup. Iar majoritatea grupurilor au naibi de tampite pentru asta (niste contracte la plesneala ca sa zic asa).
Deci parerea mea e ca ... mda apartanenta la un grup poate sa iti ingradeasca libertatea personala. Dar in acelasi timp e un rau necesar. Povestea urmatoare poate e edificatoare. Cand am ajuns in SUA printre multele sfaturi dintr-un pliant scria(citez cu aprox.):
"SSN-ul este un numar care trebuie sa il tineti secret si pe care nu trebuie sa il comunicati nimanui. Dar unele companii pot refuza incheierea unui contract in cazul in care hotarati sa nu le furnizati SSN-ul." Deci dupa cum am spus ... un rau necesar!
Hmmm... "să nu depindem de apartenența la un grup pentru a ne defini ca persoană". Se prea poate să fie o idee bună. Totuşi o găsesc destul de greu de aplicat. Incerc să mă gândesc la o definiţie a mea fără nicio menţionare a unui grup. Greu! Poate al reuşi să nu mă definesc prin aparteneţa la un grup, însă tot ar trebui să o fac prin raportare la ceva. Uite, de exemplu eu sunt creştin. Când zic asta nu mă refer la faptul că sunt inclus într-un grup religios ci mă raportez la Divinitate. În cazul de faţă Dumnezeu, aşa cum e el descris în Biblie.
Poate reuşeşti tu să îţi faci o mică autodescriere fără să apelezi la grupuri. :-)
@Lucian Cred ca a nu te defini prin apartenenta la un grup inseamna intai de toate ca nu ti-e greu sa iesi/sa suporti excluderea din grup daca la un moment dat se intampla sa nu te incadrezi in normele grupului. Deci nu e vorba sa nu apartii niciunui grup (de altfel probabil vei fi categorisit intr-un grup fie ca vrei, fie ca nu, majoritatea lumii nu poate gandi fara categorisiri). Exemplul pe care il dai cu SSN-ul e foarte bun, intrebarea acolo este: de ce nu exista cu adevarat reactie impotriva companiilor respective? Sper sa apuc cat de curand sa povestesc in sensul asta si o experienta a mea din Ro (ar fi prea lunga de pus aici in comentariu).
@Florin Cred ca ai extins un pic problema :) Nu cred ca e vorba sa nu mentionezi nici un grup in sensul de nici un aspect al lui. Ci doar sa nu te "inglobeze" cu totul definitia unui grup. Poate ca pana la urma totul se reduce la a realiza ca avem cate ceva in comun cu cat mai multe grupuri si ca "definitia" noastra nu sta in nici unul dintre ele in totalitate.
Dar imi place provocarea, o sa incerc sa-mi fac "definitia fara grupuri" :) De altfel eu am avut intotdeauna problema asta: niciodata nu m-am regasit complet in vreun grup.
Vrabo!Ft bun opst! I agree;)
@ruxij Mulțumesc! :)
Este una dintre acele chestii "de nunata". Inlocuieste de exemplu "grup" cu comunitate - dintr-o data apartenenta devine ceva caldut si bun.
Nu cred ca se identifica nimeni "total" cu vreun grup (poate cei cu sinucideri in masa?), si faci parte voluntar sau involuntar, dorit sau nu dintr-o multime de grupuri (studentii, "generatia ta", expats, mediul universitar, etc).
Cred ca ideea e sa mentii o atitudine critica la pozitia "grupului" tau. Si sa poti sa te distantezi de grupul respectiv daca actiunile lor nu mai corespund cu valorile tale. Sa gandesti pentru tine. Easy & makes perfect sense. Unless you are already in a group, in which case you're hopeless to begin with.
Anyways - mi-ai adus aminte de o poveste SF dintr-o carte pe care mi-ai imprumutat-o in liceu. Cu o lume utopica la capatul universului si aspiratoare facute sa scartaie cat mai rau si sotii conservate la rece si butoane pentru plangeri impotriva guvernantilor care ii faceau sa explodeze. Iti aduci aminte cum se numea?
@Monica Aha, ai pus in evidenta puterea cuvintelor :) Comunitate are o conotatie pozitiva, in timp ce grup e in cel mai bun caz neutru. Dar din pacate se schimba mai mult nuanta exprimarii decat continutul. Apartenenta cred ca e ceva de care avem nevoie intr-o oarecare masura, de aici si pericolul de a face prea multe compromisuri pentru a o obtine sau mai ales pentru a nu o pierde. Imi aduce aminte de un citat din B. Franklin: Any society that would give up a little liberty to gain a little security will deserve neither and lose both (orice societate care ar renunta la un pic de libertate pentru a obtine un pic de securitate nu merita nici una dintr ele si le va pierde pe amandoua).
De acord cu nevoia unei atitudini critice si mai ales cu distantarea cand e cazul. Problema pana la urma nu e de a nu face parte deloc dintr-un grup, ci de a nu deveni dependent de grup. Definirea exclusiva prin apartenenta la un grup e un caz extrem de dependenta pana la urma.
Ce spui tu era o povestire a lui Robert Sheckley, unul dintre autorii mei favoriti :) Povestirea se chema (in traducere cel putin) "Un bilet pentru Tranai" unde Tranai era lumea perfecta in care toate problemele erau perfect rezolvate, dar cu rezolvarea adaptata mai degraba oamenilor asa cum sunt mai degraba decat asa cum ar fi ideal sa fie. Nu ti-am dat si Omega sau nu ti-a retinut atentia la fel de mult? :)
Posibil sa imi aduc aminte de Omega daca o recitesc, dar numai dupa nume... nu mai stiu.
E perfect adevarat.
Identitatea folosita ca licenta dinspre grup inspre persoana, precum imaginarele licente vandute (printr-un abuz de fictiune legislativa) de companiile de software "utilizatorilor licentiati", precum "Who! Who does not want to wear the ribbon!" din Seinfeld eludeaza faptul fundamental ca identitatea grupurilor decurge din si se bazeaza pe identitatea membrilor, iara nu invers.
M-am intâlnit mai de demult, intr-o calatorie, cu niste evrei plecati din România si care mi-au povestit despre avantajele kibutz-ului, pe care-l defineau drept "comunism pur", cu o singura si mare diferenta fata de ceea ce am cunoscut noi: acolo te duci tu de bunavoie in comunism, nu vine el peste tine fara sa te intrebe daca-l primesti sau nu. Iar pentru cei nascuti in kibutz, sunt prezentate variante pentru viitor. Vrei sa ramâi? Kibutz-ul te intretine in scoala, in facultate, dar dupa aia te intorci si muncesti acolo. Nu vrei? Ia-ti catrafusele si pleaca. Sau uite, ca esti de-al nostru, iti platim scoala pe care vrei sa o faci, dupa care ne dai banii inapoi asa cum convenim.
Mi s-a parut foarte interesant. Prin urmare, ca sa ma exprim tot ca intr-un tabloid, esti liber atâta timp cât iti alegi tu identitatea si nu identitatea te alege pe tine.
Da, cam asa ceva, cu mentiunea ca acel "de bunavoie" e uneori foarte discutabil. Cand zici de identitate care te alege mai ca suna ca un parazit/alien/ciuperca - unii sunt in puterea Identitatii :D
Pai cam asta e si ideea :-) . La urma-urmei, ne nastem intr-un grup care ne spune de mici ce e bine si ce e rau. Ca noi suntem buni iar ceilalti rai. Ca noi gândim corect iar ceilalti gresit. Dezbara-te daca mai poti dupa aia!
Acel "de bunavoie" e discutabil, desigur, dar eu ma refeream la varianta urmatoare: esti in afata kibutz-ului si tu vrei sa intri acolo. E alegerea ta, nu te-a impins nimeni de la spate. In cazul in care e vointa ta - si doar a ta - sa aderi la un grup, eu cred ca normal ar fi sa accepti regulile grupului si sa te identifici cu el. Nu-ti convine? Ai doua variante: ori pleci, ori ajungi conducator si schimbi regulile. De la fiecare dupa puteri...
Asta nu inseamna ca grupul trebuie neaparat sa fie omogen. Pot exista curente, pareri divergente....in fond nu asta e motorul reinventarii grupului?
Nu cred ca e normal sa ai drept scop sa te identifici cu grupul. Grupul este pana la urma definit de suma membrilor sai si nu invers. In plus, aderarea "formala" la un grup imi pare ca e logic sa survina doar ca o recunoastere a aderarii reale. Adica daca eu in fapt sunt, sa zicem, liberala prin convingeri, pana la urma fac parte dintre liberali chiar daca nu ader formal la un partid liberal. Daca insa vreau sa si particip la ce face grupul cu pricina, voi adera formal acceptand deci conlucrarea cu ceilalti membri ai grupului, dar nu vreo identificare ca persoana/esenta si pana la urma mentinandu-mi dreptul ca in cazul in care identitatea grupului se schimba prea mult, sa plec pur si simplu.
Reinventarea grupului e posibila doar daca membrii raman persoane cu identitate proprie, nu si daca se definesc prin apartennta la grup.
@ Diana, touche! Ce zici tu acuma imi aminteste de definitia deviationistului: un individ care merge drept când partidul face când la stânga, când la dreapta. Cam asa sunt si eu: un liberal in afara unui partid liberal care a ales sa fie un vagon agatat de un tren pseudo-socialist. Bine, aici se poate incepe o lunga discutie despre cine e liberal si cine socialist in mod real, nu doar formal, in sfârsit, cam complicat in cazul României...
Bineinteles ca scopul in sine nu e sa te identifici cu grupul, dar nici electron scapat de pe orbita si vesnic ratacitor parca nu e bine sa fii.
Personal cred foarte mult in ultima ta fraza. Ai mare dreptate, dar, ca de obicei, rezolvarea unei probleme naste o noua problema, mai complexa: cum facem ca grupul sa se diferentieze totusi? Unde e echilibrul intre dezintegrare si limitarea constiintei tale ca persoana apartinatoare grupului? Asta pentru ca (aproape) fiecare grup striga in gura mare ca respecta dreptul la opinie al membrilor. Pâna la un anumit punct....
De obicei cu cat e strigatul mai mare si mai tare, cu atat corespunde mai putin realitatii... Nu stiu daca e propriu-zis o problema asta, adica de ce ar trebui chiar sa ne preocupe ideea de a mentine grupul? In principiu se poate ca un grup sa se dizolve odata ce si-a atins scopul de exemplu, fara probleme. In plus imi pare ca e oricum vorba de un echilibru instabil ca sa zic asa - cu evolutia probabila (si normala) ca grupul eventual se sparge in mai multe subgrupuri cand apar suficiente "deviatii" semnificativ de diferite in aceeasi directie. Alternativ, grupul mai pierde din membri pe masura ce acestia se regasesc prea departe de "mediana" identitatilor. Intrebarea cel mult poate fi de ce ni se pare asa ceva o problema de fapt?
@ Diana, observ ca din punctul tau de vedere "grupul" are doar efecte negative :-) (glumesc) . In principiu fiinta umana (cel putin) nu e de sine statatoare (cu exceptia pustnicilor, probabil). Exista câteva axe in raport cu care se defineste, intrucât nu putem inventa câte o definitie pentru fiecare om in parte. Pe timpul lui Ceausescu trebuia in mod obligatoriu sa faci parte din ceva: soim al patriei, elev, pionier, utecist, membru de partid, membru de sindicat, membru FDUS. Acum parca nu mai e chiar atât de obligatoriu, dar de cineva tot trebuie sa apartii. Platesti niste taxe in schimbul carora comunitatea iti ofera niste servicii. Sau aderi la un grup pentru ca ti se pare tie ca iti ofera anumite avantaje sau ca te regasesti in ideile acelui grup. In momentul in care exista o relatie mai profunda intre tine si grup, si nu doar una de suprafata, e posibil ca dezintegrarea grupului sa te afecteze. In acest caz, eu cred ca e o problema.
Deh, recunosc ca nu-s prea amorezata de grupuri intr-adevar :) Dar serios vorbind, avantajele oferite nu intra deloc in discutie cand e vorba ca aderi si formal la un grup din care altminteri faci in fapt parte oricum. A, daca vrei sa zici ca de dragul anumitor avantaje poti sa zici/accepti sa te schimbi, este si se intampla, dar atunci tot un fel de identitate indusa este pana la urma. Poti desigur sa te apuci sa cuantifici schimbarea ca-i majora, ca-i minora, dar nu stiu daca asta nu e doar asa ca sa ne simtim mai bine. Ai dreptate, e posibil ca schimbarea grupului sa te afecteze, dar asta nu inseamna ca trebuie musai mentinut grupul doar pentru ca altminteri doare. Mai e si treaba ca daca faci parte dintr-un grup la nivelul ca dom'le, eu sunt romanca oriunde m-as duce si orice as face si pana la urma orice s-ar hotari ca e brusc definitia de roman, treaba e ca iti porti intr-un fel grupul in si cu tine....
[...] ce am pus in scris toata aceasta poveste? Din doua motive: 1) fiindca Diana m-a pus pe ganduri cu intrebarea referitoare la interactiunea dintre individ si grup 2) fiindca sunt alegeri si gandirea societatii din prisma unui astfel de model cred ca e [...]
[...] la nevoia de apartenență la un grup. Care nevoie dusă la extrem face cam ce spuneam cu altă ocazie. Și probabil e încă și mai dulce când îți dă senzația de buricul Pământului și puterea [...]
[...] fiecărui individ la fiecare moment al evoluției sale. Societatea este suma indivizilor săi și nu definiția lor. Indiferent de “tradiție”, sau ce reguli sunt impuse la un moment dat de societate, [...]
[...] de puțin. De ce s-ar schimba? Nevoia nu apare prin transfer din exterior, cam tot așa cum nici identitatea nu se ia de la alții. Ce-i drept inflația aceasta de opțiuni (să vedeți că e mai verde-albăstrui și nu mai [...]