E ceva in strazile inca pietruite ale Winchesterului, de nu-mi da tocmai pace. Saptamana trecuta i-am batut centrul istoric in lung si-n lat si undeva trebuie ca mi s-a agatat ceva intr-o rotita inca ascunsa a gandului, de imi revine cu atata forta-n minte. Fac deci inventar si succinta foaie de parcurs mai mult pentru aducere aminte, pentru sansa mica de a descoperi ce anume a rezonat atat de mult si surprinzator cu mine, in vizita asa de scurta.

De sus de pe colina, orasul se vede ca intr-un joc, cu planul trasat cu rigla: e pana la urma intai de toate constructie romana cu forumul la mijloc si strazile ordonat si sistematic asezate in jur. Poate e ordinea asta anume ori poate e un anume punct din trecutul acesta de asezare romana, ca o jumatate de cifru cu care ma potrivesc nebanuit. Asta pentru ca m-a facut sa ma gandesc iar la Lyon si la o noapte bizara de festival tarziu cand nu stiu exact cum s-a invartit timpul de nu l-am dumirit nici azi.

Dupa gloria romana, orasul a trecut prin multe, dar nucleul central e inca acelasi, iar organizarea stradala (cel putin in zona relativ centrala) a fost pastrata si doar extinsa. Venind dinspre gara care-i un pic mai sus pe o colina, centrul pare sa fie cumva pe dupa colt, ascuns, sarind la tine pe neasteptate: acum mergi pe strada asfaltata, plicticoasa si urata, plina de cladiri victoriene meschine si trase la indigo, iar in secunda urmatoare esti in plin centru pietruit, cu case mai degraba saxone, cu ceasuri ornate si cu clopotul care vesteste inca ora “tarzie” cand se inchid adica portile cetatii si chiar strazile ei, cel putin pentru cetatenii onorabili ori care nu-si permit sa fie mai putin onorabili.

Pitita in coltul acesta care te scoate in alt veac direct, o fosta poarta de cetate e acum doar arcada si reper, un fel de iluzie doar a trecerii, ori poate numai o reamintire a faptului ca exista diferente de o parte si de alta dincolo de cele inca vizibile azi, dincolo de cele anume evidente. La nici 5 minute de mers mai departe, un alt colt de strada piteste Buttercross care-ar fi deci o cruce a untului ori de unt si despre care pana si ghidul tace malc si nu stie sa zica anume mai nimic dincolo de denumire.

Buttercross in Winchester

Aproape opusa Buttercrossului si vizibila doar la intoarcere, o cizma uriasa si cazona din metal galbui fara nici un fel de podoabe ori infrumusetari in afara unui ciucure obraznic de-i atarna drept in fata, sta agatata de un zid, dreapta si nemiscata fix deasupra trecatorilor. Presupun ca e ceva insemn al unui negot de dedesubt, dar cat m-am uitat n-am zarit magazin anume de cizmarie ori macar de incaltaminte propriu-zis. O fi replica strazii la Buttercrossul misterios, nimic nu-mi pare cu totul imposibil.

Cizma lui Alfred cel Mare? Ori replica la Buttercross?

La capatul acestei scurte concentratii de mistere, sta mult-iubitul rege Alfred cel Mare, imbatosat in fier negru, proptit bine in scut si altminteri pregatit sa dea cu sabia lovitura finala traficului de dedesubt. La stanga lui, iesi prin gradini spre zidurile catedralei, care au insemne ciudate si nepotrivite pe caramizi: ici o rozeta, dincolo doua dreptunghiuri intretaiate, mai incolo 4 gauri insirate dezordonat ca muscaturile de glont si tot asa. Catedrala era in renovare si deci am vazut altminteri mai mult schele si sapaturi de data asta, dar nu-mi pare sa fie nicicum parte anume din cifrul de care ziceam. E o catedrala ca multe altele, mare desigur¹, in stil gotic, cu arcuri frante peste tot, cu contraforti, cu tot tacamul obisnuit.

Alfred cel Mare (omoratorul de trafic in Winchester?)

Un pic mai la vale de catedrala si mai sa-l pierzi din vedere dat fiind dimensiunea a ce a mai ramas din el, castelul, resedinta deci civica a orasului dupa cum catedrala ar fi cea spirituala. Din castel mai sunt fix trei lucruri: un tunel micut din incinta de aparare, sala principala² si o gradina minuscula care totusi se pare ca era marele lux al reginei doritoare altminteri de verde intre atata negru si galbui de piatra. In sala principala e o statuie curioasa a reginei Victoria³ si Sfantul Graal. Aaa, pardon, nu chiar acela, nu, dar tot un fel de, anume masa rotunda zice-se. Care de rotunda si egalitariana deci ce este, are altminteri pictat clar unde-i altminteri “Nordul”, ca locurile de cavaleri sunt delimitate micute, iar locul regelui e marcat cu ditai pictura care face cat 1000 de cuvinte. Mi-e clar ca nici castelul nu-i asadar pe lista cifrului meu, nici macar la notele de subsol, pe unde poate totusi catedrala ar mai avea o sansa sa se afle.

Am iesit apoi din sala principala in gradinita reginei si de acolo pe cateva trepte abrupte drept in sus in plina strada din dosul centrului propriu-zis. Ne-am uitat un pic dezorientati la soare si la liniste, iar apoi am urmat strazile printre fostele baraci ale legiunii⁴, printre treceri neasteptate intre strazi, pe langa case nehotarate carui veac ii apartin si intr-un final inapoi spre gradini si spre Alfred cel din mijloc de trafic.

Baracile transformate in locuinte.

Pus asa la rand tot nu pot zice ca mi-e clar unde anume am ramas agatata. Ce sare in ochiul memoriei clar e centrul propriu-zis intre poarta veche si Buttercross. Poate si fostele baraci, tot nu-mi dau seama insa de ce anume. Singura (slaba) legatura ar fi asta cu romanii, dar n-am idee: ce au avut romanii atata de puternic sa mai fie inca in Winchesterul cel construit si reconstruit peste originalul lor? Si orice-ar fi, ce-am eu in comun cu asemenea ceva?

1. Ei zic ca ar avea nava cea mai lunga din Anglia si ca ar fi printre cele mai mari per total (daca nu chiar cea mai mare) din Europa, dar nu mi-e clar de ce ar fi ca taman la biserici sa conteze marimea pana la urma. ↩

2. Great Hall ↩

3. Descrierea zice ca-i impozanta si maiestuoasa, dar eu zic ca-i destul de greu sa fii maiestuos si impozant cand e clar ca stai cu curul gol pe piatra rece, dat fiind ca fustele-s toate ridicate la spate pana sus la ceafa. ↩

4. Acum locuinte. ↩

Category: Tgdyk tgdyk

Comments feed: RSS 2.0