Ossa Sepia

March 2, 2012

M-a muscat o sangeroasa... sariti!

Filed under: Conversations — Diana Coman @ 9:09 p.m.

Sangeroasa e cam tantar, adica de fapt mai degraba tantara, dar nu ca specie, ci ca stil de intepatura. Isi spune Bloodie, are un blog si a venit si pe aici special ca sa ma informeze, intai ca m-am "inhaitat" cu cei de pe Fain (ah, voi, fainoti, influentele mele nefaste), iar mai apoi ca sunt in fel si chip, chiar daca dansei, e clar, nici ca-i pasa in fapt. Nu-i pasa si n-o intereseaza, doar facea conversatie. Si ma informa, sa stiu si eu. Chiar daca nu-i pasa.

Dar hai sa ne lamurim cu fapte si dovezi de ce anume nu-i pasa domnisoarei intepatoare, ca nu-i nici greu, da' nici mare lucru, cum s-ar spune. Asadar, dansa a scris un articol intitulat foarte clar si raspicat "cat de mult te dezbraci". Articolul a ajuns pe Fain, de unde eu am ajuns la articol. Si am comentat, anume in doua locuri: pe Fain raspunzand unei nedumeriri exprimate acolo de altcineva si pe blogul ei incercand sa ma dumiresc daca-si da macar seama cat de tare imbarliga logica si ratiunea de dragul de a-si justifica in fapt nejustificabilul.

Dupa asta, dansa mi-a raspuns dovedind ca nu doar imbarliga logica ci o si ocoleste cu gratie, asa ca eu am mai comentat o tura: pe Fain remarcand hazul involuntar al titlului1, pe blog mai incercand odata totusi sa vad poate-poate exista o sansa de ratiune dezlegata la ochi. Nu exista. Asta-i tot.

Tot, tot, da' starni nervii domnisoarei tantar, care aplica principiul cu "daca ea nu mai vine pe aici, ma duc eu la ea". Si veni, foarte bine c-a venit, la mine e blog deschis, se primesc si publica toate comentariile fara nici un fel de cenzura - automate doar sa nu fie, ca in rest incape tot. Veni, dar zise... ce? Pai nimic, dar un nimic asa hotarat, ca anume "cu siguranta" si ca ma "inhaitez" si ca de acolo mi se trage. Dupa care, daca i-au mai cerut si altii argumente asa mai concrete, nu doar impresii si nervisori de primavara, m-a mai intepat o tura, dar asa de tare ca nici nu se poate descrie. Adevarul e ca ma doare rau: m-a facut domnisoara!!!!!

Astept cu groaza cand ma va intepa din nou sangeroasa domnisoara pentru diverse pacate si minusuri imaginare pe care, foarte darnica, mi le atribuie instant.


  1. Nu stiu voi cum faceti, dar eu tind sa ma imbrac cand ma duc la intalniri, nicidecum sa ma dezbrac dupa cum spune titlul cu pricina. 

57 Comments »

  1. Draga mea, hai să le luăm pe rând:

    1. Tu, în primul rând, nu ai înțeles articolul meu. Ai citit (probabil) în diagonală și nu ai prins tocmai esența. Nu sunt eu încarnarea inocenței și pentru asta am recunoscut:

    "Profit de faptul că sunt femeie și într-o oarecare măsură, mă bazez pe instinctul bărbaților de a băga mai degrabă în seamă o purtătoare de fustă decât una de salopetă." - o nuanță fină, cu puțină autoironie la adresa sexului nostru.

    În ceea ce privește restul de 80 de procente din articol, este un manifest împotriva dezbrăcării ca argument în convesații, relații profesionale etc.

    2. Pe fain ai scris așa:

    „Eu nu inteleg logica titlului: ea in general sta infasurata si imbracata pana-n dinti, da' special pentru intalnirile alea zise de afaceri se dezbraca mai mult sau mai putin?”

    Am zis că optez pentru o fustă (decentă, am și precizat), nu înțeleg de unde ai dedus tu că eu aleg să mă dezbrac pentru asemenea întâlniri? Mai mult sau mai puțin.

    În loc de concluzie:

    Eu pledez pentru feminitate, reprezentată de fustă în articolul meu (poate a fost prea subtil sau metaforic pentru tine, poate nu ai acordat suficientă atenție) și pledez pentru atuurile feminine care NU constau în decoltee adânci. Pledez pentru carisma specifică femeii. Ți se pare greșit?

    Articolul meu NU este unul superficial și sincer mă așteptam la reacții asemănătoare cu a ta.

    Uite... eu îmi fac mea culpa pentru răutățile mele, recunosc, nu mă pot abține, sunt o fire impulsivă. Nu aștept nimic de la tine, deși mi-aș dori să recitești articolul, să-i oferi atenția necesară și poate, într-un final, vei înțelege ideea (care este total opusă de ceea ce ai crezut și crezi în prezent).

    Crede-mă pe cuvânt, nu vei găsi în lumea asta nici măcar o persoană, nici cel mai mare dușman al meu care să spună că n-aș avea principii, moralitate și decență. Tocmai astea sunt atuurile mele, pe care le prețuiesc, care sunt rare și care mă definesc. Tocmai de-asta am reacționat impulsiv, pentru că este nedrept. Poate vei avea șansa/neșansa să mă cunoști vreodată, atunci te vei convinge.

    Comment by Anonymous — March 2, 2012 @ 9:31 p.m.

  2. Nu am vrut să comentez anonim, pur și simplu am uitat. Modifică tu, sau consideră comentariul acesta o semnătură.

    Comment by bloodie — March 2, 2012 @ 9:34 p.m.

  3. Draga (ne si pupam?), sa stii ca-i curios tare cand zici ca problema e ca nu te inteleg cititorii, dar crezi ca-i vina lor. Mai ales cand pari de asemenea sa interpretezi ce citesti dupa cum te astepti sa fie sensul, nicidecum dupa cum e chiar explicat. Dar daca zici ca vrei, eu oi scrie si un articol-raspuns la al tau ca sa fie clar ca nu-i problema de prea putina intelegere - tare mi-e ca-i fix pe dos.

    Revenind la elementul concret cel mai important de il mentionezi de data asta: spui "carisma specifica femeii" pe care o definesti insa a priori drept "fusta decenta" si din care excluzi decolteul pe motiv ca nu-i "decent". Unde-i exact granita aceasta a decentului la care tii atat de tare? Carisma femeii e prin natura ei sexuala (ori zici ca nu e?), iar decenta e un standard temporar dat de moda (sper ca-i clar ca au fost vremuri cand nu era decent sa ti se vada varful pantofului desi era decent sa ai ditai decolteul, asa cum exista chiar acum tari si culturi unde nu-i decent sa ti se vada mai mult decat ochii).

    Eu cred ca pricep ce zici tu: sa ne folosim atuurile feminine, dar in limita "decentei", pentru ca bloodie a ales sa adere la aceasta decenta si o defineste. Nu-i nici o problema, e alegerea si dreptul tau, dar nu are o sustinere rationala care sa-i dea drept de impunere universala (ca realitate zic, nu altfel), pentru ca n-are cum, atata vreme cat e in fapt o limitare pur arbitrara. E ca si cand ai spune ca sa folosim apele raurilor pentru hidrocentrale, dar numai pe raurile care-mi plac mie (ori care plac unui grup ales de mine).

    Comment by Diana Coman — March 2, 2012 @ 9:49 p.m.

  4. M-a muscat o sangeroasa--- sariti- in Cuvintele Dianei...

    Niste grave probleme necesita atentia urgenta a tinerimii internaute si nu numai. Sau ma rog....

    Trackback by polimedia.us/fain — March 2, 2012 @ 11:42 p.m.

  5. Mbene. Domnisoara Spatariu, impresia generala pe care-o produce agitatia ta e cam de liceu modest de provincie, un fel de nenumita-de-Winter din Rebecca (sper ca-i o referinta acceptabila).

    Concluzia ar fi ca nu-i sanatos sa-ti petreci tot timpul cu oameni pe-o minte cu tine.

    Comment by Mircea Popescu — March 2, 2012 @ 11:49 p.m.

  6. si-a venit Pops si-a zis! si nu s-a mai auzit nici musca....daramite ceva tantar. Ce-nseamna dom'ne sa fuga femeile de tine :P :)))

    Comment by PorculdeYork — March 3, 2012 @ 7:49 a.m.

  7. @PorculdeYork, Mircea Popescu Railor!!!!

    Comment by Diana Coman — March 3, 2012 @ 9:14 a.m.

  8. @bloodie, ireverenţios comentariul în care ai folosit cuvântul "înhăitat";
    @Diana Coman, comentariile de pe Fain sunt tendenţioase şi aluzive, dacă greşesc şi nu asta a fost intenţia ta, mea culpa, problema este atunci modul în care ai formulat ideeile;
    @ Mircea Popescu, "liceu modest de provincie" ... mă simt jignita. Am învăţat carte intr-un liceu modest de provincie. Şi te asigur, multă carte. Şi ca mine sunt mulţi alţii. Pot întreba, pentru curiozitatea mea bolnavă uneori, ce liceu a terminat domnia voastră?
    Altfel, spor la scris tuturor şi măcar din când în când amintiţi-vă de vorbele lui Seneca. De gustibus...

    Comment by Rebecca — March 3, 2012 @ 12:07 p.m.

  9. Eu nu știu ce faceți voi două, dar eu vreau poze cu ținutele alea mai îmbrăcate sau mai dezbrăcate. Scrieți atâtea cuvinte, când niște poze ar spune atât de multe. Puteți folosi cu încredere serviciul dtng oferit de iubitul nostru conducător Mircea Popescu.

    Comment by Cristian — March 3, 2012 @ 12:49 p.m.

  10. Weeey... Diano, prea le iei la puricat, prea despici firul în 4. De aia am şi râs în comentariul de zilele trecute cu minim 100 de bloguri (la care mi-ai răspuns în acelaşi ton cu restul articolului, cum mă şi aşteptam).

    Fata a scris un articol în care afirmă că îi place să îşi pună în valoare feminitatea, aspectul fizic, magnetismul pe care o femeie îl poate exercita asupra unui bărbat, ca adjuvant în diferite întâlniri de afaceri, înlesnind succesul acestora. Dar că o face în limitele decenţei, evident că fiecare are propria definiţie a decenţei dar din ce scrie mai departe reiese că nu se pretează la a merge în costum de baie la întâlnire sau la a se culca cu respectivul pentru a-şi atinge obiectivul. De asemenea, din comentarii mai aflăm şi că pune pe primul loc materia cenuşie (întărind astfel afirmaţia că charisma are doar rol secundar).

    Mnoa, sigur că termenul "decenţă" sau trasarea exactă a limitei între decent/indecent comportă discuţii mai ample, apropo de ce zici tu cu ţările în care e indecent să îţi arăţi faţa ca femeie, apropo de articolul lui Mircea cu "marota bunului simţ" etc. Dar nu era locul unor astfel de discuţii în acel articol, mesajul lui este foarte clar, simplu, de fapt articolul e atât de transparent încât nu înţeleg ce nu înţelegi.

    Tu, în schimb, o dai pe întrebări de genul cum adică titlul e să te dezbraci când tu de fapt te îmbraci şi alte avioane. Pe bune, ai început să ai probleme în a vedea pădurea din cauza copacilor...

    PS: faptul că tu nu i-ai înţeles articolul nu înseamnă că "cititorii" nu-i înţeleg articolele.

    Comment by Lotus — March 3, 2012 @ 12:57 p.m.

  11. Unde se dovedeste ca afirmatia-mi cu "cel putin, parte din bloguri ‘sfarsesc’ prin a fi cel putin hazlii" ii macar partial intemeiata :D

    Comment by Florin — March 3, 2012 @ 1:28 p.m.

  12. @Florin Aia clar :)

    @Lotus Stiu deja faptul ca tu doresti din rasputeri sa fie cat mai nimic peste tot pe motiv ca "nu e cazul/locul" etc sa fie mai mult. Da' tot nu ma convinge.

    @Cristian Vrutul e la liber.

    @Rebecca Observ deci ca bloodie nu-i singura foarte foarte sensibila, pana la punctul acela in care e greu sa se discute real, din cauza ca lucrurile importante (o) dor, iar restul deh, discutam cum vrea Lotus, nimic. De ex. ea inteleg ca a avut impresia ca o acuz (ori fac aluzie la) indecenta, pe cand eu pe Fain zic cam exact pe dos, ca-mi pare dimpotriva, ca se cramponeaza atat de tare de ideea asta arbitrara incat in fapt isi da singura cu stangu-n dreptul...sexualitatii proprii. Altminteri e drept ca unde ai rana mai mare e tare sensibil cand o atinge cineva si de la mare distanta, dar cum sa zic, e totusi rana ta, nu a aluia de o atinge.

    Cat despre liceul de provincie, cred ca nu gresesc cand spun ca Mircea Popescu nu se referea la cata carte se invata acolo, ci la cata... viata sa zic asa se invata si mai ales interactiune sanatoasa cu ceilalti. Nu e vina nimanui ca intr-un grup relativ restrans in care toata lumea are cam aceleasi opinii ramai cu impresia ca acele opinii sunt musai si adevarate si universale, dar asta nu inseamna ca n-ar trebui spus ca impresia asta e o prostie si ca-i un mare minus cand iesi totusi in lumea mare.

    Comment by Diana Coman — March 4, 2012 @ 8:50 a.m.

  13. @Diana Coman Îţi mulţumesc pentru raspunsul lung la comentariul meu. Din păcate nu mai înţeleg nimic. Nici măcar cât mi se păruse că am înţeles înainte. Poate o fi de la lumea mică în care trăiesc eu (de care între noi fie vorba sunt foarte mulţumită). Sau poate o fi o incapacitate a mea de a ptocesa ceea ce transmit alţii. Sau poate, s-ar putea Diana, ca tu să nu te exprimi foarte clar? Nu îndrăznesc să îmi exprim o opinie, ca no, opiniile mele clar că nu sunt musai şi adevarate şi universale. Îmi asum asta. Ar fi hilar să nu o fac. Dar oare opiniile tale Diana? Au mereu valoare de adevăr absolut?
    Dar să trecem peste asta şi sa îţi spun ce nu înţeleg eu.
    "Observ deci ca bloodie nu-i singura foarte foarte sensibila" - Normal că nu e bloodie singura persoana sensibilă de pe mapamondul ăsta. Şi eu sunt. Şi suntem câteva miliarde. Tu nu eşti sensibilă Diana? O să te rog să nu mă acuzi că nu am înţeles foarte bine la ce fel de sensibilitate te refereai. Chestia asta am priceput-o foarte bine. Şi sensibilitatea aceasta am remarcat-o şi la tine. La naiba, suntem fiinţe înzestrate cu raţiune şi simţire, ar fi trist să treacă toate cele pe lângă noi şi să treacă degeaba!
    "De ex. ea inteleg ca a avut impresia ca o acuz (ori fac aluzie la)..." - Citind comentariul tău şi eu am impresia ca exprimarea ta este aluzivă. Înţeleg ca o cunosti bine pe bloodie şi îmi vorbeşti despre rănile ei sensibile. Iar eu nu fac decăt sa mă întreb. Ce răni o fi având acestă bloodie? O fi urâtă ca noaptea şi umblă cu sacul în cap? S-au dimpotrivă umblă mai mult despuiată în timp ce îşi susţine sus şi tare moralitatea şi decenţa? Şi încă ceva. Ai spus pe Fain " intalnirile alea zise de afaceri". Crede-mă, şi atunci mi-am pus întrebări. Ce afaceri ciudate face fata aia? Consideri că este corect să procedezi aşa? Diana, eu cred că atunci când avem ceva de spus despre un om, cu atât mai mult atunci când dorim să demonstrăm că acel om nu are dreptate, spunem lucrurilor pe nume. Nu ne ascundem după jumătăţi de fraze, sau după exprimări care lasă loc de interpretări.
    "Cat despre liceul de provincie, cred ca nu gresesc cand spun ca Mircea Popescu" - Observ că îl cunoşi foarte bine şi pe Mircea Popescu de vreme ce îmi dai explicaţii în locul lui (sincer nici de la el nu aşteptam un răspuns). Eu am înţeles foarte bine comentariul lui. Din păcate a sunat altfel decât ar fi trebuit. Aşa că încercarea ta de a mă lămuri.... mmmm, " nu se referea la cata carte se invata acolo, ci la cata… viata sa zic asa se invata si mai ales interactiune sanatoasa cu ceilalti". Aş vrea să îţi spun ca într-un liceu modest de provincie, cel la care m-am referit şi într-un comentariu anterior, s-au pus bazele devenirii mele ca om. Da, am învăţat şi carte şi viaţă cum spui tu. De ce amestecaţi lucrurile? Aţi vrut să îi spuneţi lui bloodie că e puţină la minte? Dacă asta credeţi, de ce nu aveţi curajul să îi spuneţi asta în faţă? Sau e mai uşor să lăsăm totulS ambiguu, ca apoi să ne dezicem?

    În loc de concluzie (şi cu asta subiectul acesta pentru mine este închis)
    1. E de preferat să nu facem aceleaşi greşeli pe care le criticăm la alţii (şi mă refer la faptul că de câteva ori pe parcursul acestui "război" -că dezbatere n-as putea zice că este- ai făcut exact aceleaşi lucruri pe care le-ai imputat altora).
    2. Ar fi idel să nu ridicăm primii piatra (şi nu îţi mai dau exemplu pilda din Sfânta Scriptura, pentru că sunt convinsă că o cunoşti).
    3. Noi oamenii sunt al naibii de diferiţi. Şi asta e minunat. Altfel am trăi într-o lume fadă şi plictisitoare. E atât de greu să înţelegem că în lumea asta avem loc toţi?
    4. Crezi că polemica asta iţi foloseşte la ceva? Eu personal nu am citit printre rândurile tale (şi mă refer strict la acest articol) decât răutăţi gratuite şi idei insuficient argumentate. Sau poate reţeta aceasta este aducătoare de trafic?

    Altfel, toate cele bune şi mult spor!

    Comment by Rebecca — March 4, 2012 @ 2:05 p.m.

  14. @Rebecca Eu tot sper ca oamenii capata deschidere mai mare prin interactiune (desi tot vad contrarul). De aceea port discutia asta, nu pentru ca mi-ar aduce trafic ori nu stiu ce alte castiguri. A exprima lucrurile hotarat si asumat nu inseamna ca le consider adevaruri universale, ci ca sunt dispusa sa le discut ca atare cu argumente. E posibil ca uneori sa fie nevoie de clarificari, dar sunt intotdeauna dispusa sa le ofer daca sunt cerute, nu vad care-i problema.

    Ceea ce spun despre bloodie e ce reiese din comportamentul ei aici. Daca n-are legatura cu realitatea, nu vad de ce ar deranja-o ori de ce ar lua altcineva de bun.

    Daca iti pare ceva "rautate gratuita" ori "fara argumente", de ce nu indici exact despre ce-i vorba, ca sa lamuresc? Ai zis de partea cu intalnirile de afaceri - o afacere serioasa din punctul meu de vedere este una care produce valoare, care inoveaza, care are un plan concret si discutabil, nicidecum o intalnire de vanzari. Din ce scrie in articol insa, s-ar zice ca vanzarile cu pricina sunt stabilite de ...puterea de convingere, in mare parte bazata pe carisma, nicidecum afaceri. Sigur ca pot fi ingaduitoare si sa consider ca vai, dar nu, nicidecum etc. Doar ca atunci cand tot suntem ingaduitori e doar delasare.

    Cat despre restul, cand cineva e convins ca lumea lui e absolut minunata si perfecta fix asa cum este, zic ca se incheie cam orice discutie, ca nu mai e loc decat de aprobari (da, da, e minunata si perfecta).

    Comment by Diana Coman — March 4, 2012 @ 3:25 p.m.

  15. [...] ii ziceam unei copile ca “nu-i sanatos sa-ti petreci tot timpul cu oameni pe-o minte cu tine“. Ea s-o simtit numaidecit jignita de aceasta observatie factuala, de parca daca nu observa [...]

    Pingback by Reputatia noastra care este ea pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu. — March 4, 2012 @ 6:42 p.m.

  16. @ Mircea Popescu, “liceu modest de provincie” … mă simt jignita. Am învăţat carte intr-un liceu modest de provincie. Şi te asigur, multă carte. Şi ca mine sunt mulţi alţii. Pot întreba, pentru curiozitatea mea bolnavă uneori, ce liceu a terminat domnia voastră?

    La Stefan Gheorghiu.

    Comment by Anonimosu — March 4, 2012 @ 6:55 p.m.

  17. @Rebecca De curiozitate, tu ai blog? Sau cum ai ajuns aici, după "Rebecca"-ul din comentariul lui Mircea Popescu? :)

    Comment by Lotus — March 4, 2012 @ 6:59 p.m.

  18. Uite cum nu mă tin eu de cuvânt (mea culpa)... Am zis că pentru mine subiectul este închis. Dar cum omul e supus greşelii şi ispitei...
    @Diana "lumea mică în care trăiesc eu (de care între noi fie vorba sunt foarte mulţumită)" este egal cu "lumea absolut minunata si perfecta fix asa cum este"? Nu Diana, între cele două exprimări, una a mea, cealaltă a ta, nu poţi pune semnul egalităţii. Ai răstălmăcit vorbele mele într-un fel care le-a denaturat grav sensul.
    Îmi mai spui că "o afacere serioasa din punctul meu de vedere este una care produce valoare, care inoveaza, care are un plan concret si discutabil, nicidecum o intalnire de vanzari".
    Dex-ul îmi zice că: "AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Activitate legală din domeniul agricol, industrial, comerț, financiar etc. desfășurată în scopul obținerii de profit."
    Să fie oare şi întâlnirea de vânzări parte din definiţia mai înainte enunţată? Tu ce zici? Eu una sunt convinsă că da!
    @Lotus Nu am blog, dar sunt cititoare de bloguri :). Cât despre comentariul lui MP, deşi maliţios şi cu o referinţă pe care nu am priceput-o (că nu văd nicio asemănara între personajul fără nume din carte şi bloodie), mă bucur că s-a întâmplat să îl citesc. Că aşa mi-am adus aminte de Hitchcock şi de plăcerea de a revedea filme vechi.

    Comment by Rebecca — March 4, 2012 @ 9:41 p.m.

  19. @Rebecca

    Mă gândeam că pur şi simplu ai dat search pe Google după "rebecca" şi ai ajuns şi la această pagină, datorită acelui comentariu de mai sus al lui MP. Care MP a recenzat recent filmul cu acelaşi nume, găseşti articolul lui căutând pe Google "rebecca trilema".

    Dacă nu ai blog, de ce nu-ţi faci?

    Comment by Lotus — March 4, 2012 @ 11:34 p.m.

  20. @Rebecca Ma scuzi deci ca "sunt foarte multumita" combinata cu felul in care ai reactionat la orice observatie asupra unor posibile probleme cu lumea respectiva mi-a rezultat in ceea ce-ti pare o denaturare a celor spuse. As fi chiar absolut convinsa ca-i greseala mea, daca as vedea cel mai mic semn ca intr-adevar, esti dispusa sa recunosti niste probleme reale in lumea cu pricina.

    Dupa definitia pe care o citezi, multe escrocherii ar fi afaceri. Ca sa dau doar un exemplu, e perfect legal si profitabil sa dai gratuit noilor mame lapte praf timp de vreo doua luni pana li se opreste lactatia, pentru ca apoi sa le vinzi laptele praf la preturi mari. Si se intampla in Africa, nu inventez eu. Totusi, eu nu consider nici asa ceva o afacere, e chestiune de alegere si-mi asum faptul ca nu-s, se pare, in acord cu dictionarul. In orice caz, discutia nu era despre ce e o afacere, ci despre sensul real al mesajului meu pe fain: cata vreme nu se mentioneaza valoarea creata, intalnirea cu pricina poate fi ori nu de afaceri. Atat. Interpretarea ca as fi vrut sa zic nu stiu ce dar n-am zis apartine strict lui bloodie (si tie din cate inteleg mai sus).

    Comment by Diana Coman — March 5, 2012 @ 10:41 a.m.

  21. @Diana Îmi permit să intru în discuţia voastră. Şi eu sunt de părere că Rebecca nu a scris ce ai văzut tu. Ce deduc eu este nu că ea ar considera lumea în care trăim perfectă ci mai degrabă cercul ei de prieteni, experienţele de viaţă prin care a trecut, dacă vrei - "mica lume" în care îşi duce veacul. Că găseşte acolo punţi şi valori care estompează defectele "lumii mari" sau o ajută să treacă peste ele. Ca exemplu concret, ipotetic: sunt conştient că majoritatea şefilor sunt de coşmar dar eu am avut şansa să am un şef super cu care mă înţeleg foarte bine. Faptul că sunt mulţumit de lumea mea mică nu înseamnă că sunt naiv.

    Nu sunt de acord nici cu intervenţia ta de pe fain legată de natura afacerilor. Nu-i vorba aici că ce-s acelea afaceri, sensul care rezultă clar din textul lui bloodie este că sunt întâlniri de serviciu. Deci nu că polemizăm pe sensurile noţiunii de afaceri dar cred că ai fost puţin deplasată, căci ea nu-şi propusese acolo să dezvolte teoria afacerilor. Era, cu alte cuvinte, un element secundar în enunţ, înlocuieşte-le cu întâlniri de serviciu, ideea enunţului era însă alta.

    Dar dacă tot s-a ajuns la această polemică, trebuie să admit că nu sunt de acord nici cu interpretarea ta vizavi de afaceri. Afacerile sunt, în opinia mea, înţelegeri, parteneriate etc care produc bani sau avantaje, cel puţin de-o parte. Pur şi simplu ăsta-i sensul economiei, banii şi nu valoarea sau alte idealuri morale, etice etc. My opinion.

    Comment by Lotus — March 5, 2012 @ 12:01 p.m.

  22. @Lotus Vad ca-ti permiti, dar nu vad ce aduci in discutie in afara de parerea ta nesustinuta altminteri cu argumente. Foarte bine, ti-ai exprimat dezacordul cu mine bazat pe impresii si pareri, ok. E spatiu aici pentru expresie, dar pana nu aduci argumente, n-am la ce raspunde. Rebecca sunt sigura ca poate sa-mi raspunda singura daca doreste, cum a si facut-o pana acum.

    Comment by Diana Coman — March 5, 2012 @ 12:45 p.m.

  23. Părerea mea este un argument în sine că din ce scrie Rebecca nu rezultă nemijlocit ceea ce ai dedus tu (cu foarte mare convingere să zic aşa). Mă rog, cam asta voiam să transmit...

    Dar sigur că o aştept şi eu, nu am vorbit în numele ei ci doar pe margine, ca observator.

    Comment by Lotus — March 5, 2012 @ 1:40 p.m.

  24. @Lotus Ha ha, buna asta cu "parerea mea este un argument in sine". Nu, nu este, pentru ca vei gasi (daca doar cauti suficient) pe cineva cu orice parere vrei, pe orice tema.

    Comment by Diana Coman — March 5, 2012 @ 5:07 p.m.

  25. Dar măcar te-am făcut să zâmbeşti, nu? :) Acuma totuşi, dincolo de jocul de cuvinte, sper că ai înţeles cam unde bat...

    Comment by Lotus — March 5, 2012 @ 5:22 p.m.

  26. "Rebecca" : daca te simti jignita e foarte bine. Inseamna ca fix despre tine-i vorba, da' nu esti suficient de nesimtita cit sa nu-ti dai seama. Per total, un cistig net.

    Acum vezi ce poti face sa sa te indrepti, sa fie cistigu' complet.

    Comment by Mircea Popescu — March 5, 2012 @ 6:35 p.m.

  27. Diana:

    Lotus spune:

    „Părerea mea este un argument în sine că din ce scrie Rebecca nu rezultă nemijlocit ceea ce ai dedus tu (cu foarte mare convingere să zic aşa). Mă rog, cam asta voiam să transmit…”

    Tu răspunzi:

    „@Lotus Ha ha, buna asta cu “parerea mea este un argument in sine”. Nu, nu este, pentru ca vei gasi (daca doar cauti suficient) pe cineva cu orice parere vrei, pe orice tema.”

    Anterior, tot tu spuneai:

    Ceea ce spun despre bloodie e ce reiese din comportamentul ei aici.

    Am prezentat faptic, discuția. Citate din discuție = argumente, nu?

    Prin urmare, Lotus nu are dreptul să deducă din comportamentul Rebeccai de aici. Doar tu ai voie să deduci, orice, din orice context. Ceea ce ai dedus tu din articolul meu, din comportamentul Rebbecai și din al meu, sunt tot simple păreri. Faptul că scriem pe blogul tău (bucură-te de faimă, cât mai ține) nu înseamnă că ale tale opinii capătă valoare de argument.

    QED

    Comment by bloodie — March 5, 2012 @ 6:48 p.m.

  28. @Diana tu nu vezi niciun argument suficient de solid niecăieri. Mai mult, tu nu contraargumentezi ideile, ci mai degrabă ataci credibilitatea lor şi buna voinţă a celui care le transmite. Să nu înţelegi din asta că te acuz că nu eşti "dispusă să discuţi cu argumente" (am citat). Este şi ăsta un mod de a argumenta. Se numeşte ad hominem şi îl găseşti în manualele de comunicare. Nu detaliez subiectul. Poate îşi este cunoscut, iar dacă nu vei citi tu despre el dacă ţi se pare interesant. Acuma, dacă tot am amintit de cărţile de comunicare, mă gândesc ca ar trebui să încerc să aplic un principiu pe care l-am citit cîndva acolo şi să îmi reduc ideile la cea mai simplă formă de exprimare posibilă. Asta ar trebui să funcţioneze, să nu lase loc de interpretări şi să mă facă înţeleasă.
    Aşadar... De ce am folosit exprimarea "lumea mea mică". Pentru că trăiesc într-un oraş mic. Pentru că deşi am foarte multe cunoştinţe, am puţini prieteni. Pentru că deşi lucrez în alt oraş, ajung mai repede la birou decât cineva care pleacă din Gara de Nord şi doreşte să ajungă în Militari şi se presupune că nu este navetist ca mine. În plus, dacă tot fac "mărturisiri complete", era şi o uşoară ironie la "provincia" adusă în discuţie de MP. Nu a înţeles-o nimeni. Probabil că am fost prea subtilă sau că nu sunt foarte bună la asta :).
    De ce sunt foarte mulţumită de lumea mea. Pentru că am prieteni puţini, dar adevăraţi. Pentru că am o familie frumoasă şi un copil cu care mă mândresc. Pentru că am un job care îmi place şi mă duc cu plăcere la muncă. Pentru că am o mică afacere care îmi oferă multe satisfacţii (nu numai materiale). Pentru că o dată pe an las baltă lumea mea mică şi îmi permit să călătoresc. Şi cel mai important pentru că viaţa m-a învăţat să preţuiesc lucrurile pe care le-am realizat la un moment dat şi să nu îmi irosesc energia dezvoltând nemulţumiri şi frustrări. Şi m-a mai învăţat tot viaţa, că nu este necesar să mă iubească toată lumea, este suficient să mă respecte.
    Nu trăiesc într-o lume perfectă şi nu am o viaţă perfecta. Dar daca fac suma lucrurilor care mi se întâmplă îmi dă cu plus.
    Acum a fost destul de clar?
    Cât despre afaceri... hai să nu rescriem dex-ul şi să venim cu exemple care nu au nicio legătura cu subiectul. Până la urmă lucrurile sunt foarte simple. Şi mă îndoiesc ca vreunul dintre cei implicaţi în discuţie nu le înţelege.
    Şi încă un lucru despre care am tot uitat să întreb. Bloodie a scris despre "Cât de mult te dezbraci", titlu despre care tu spui că stârneşte hazul involuntar. Tu ţi-ai intitulat articolul "M-a muscat o sangeroasa… sariti!". Are mai puţin haz?
    @Lotus Mulţumesc. Din cuvinte puţine ai înţeles multe. Cât despre blog.... Ar trebui să îi dedic mult timp (ori de cele mai multe ori timpul este inamicul meu numărul unu). Şi nici nu ştiu dacă aş avea idei să scriu câteva articole pe săptămână.
    @ Bloodie apreciez că ţi-ai recunoscut răuţăţile. Altfel, eu am înţeles articolul tău, sunt de acord că avem nevoie de principii şi decenţă şi îţi preţuiesc munca. Din punctul meu de vedere munca în vânzări e grea şi necesită multe abilităţi. Eu una, am recunoscut întotdeauna că dacă ar fi să trăiesc din asta aş muri de foame :).
    @Mircea Popescu No, acuma e acuma :)
    La două rânduri politicoase pe care i le-am scris îmi răspunde tot cu două rânduri. Din care aflu că sunt nesimţită şi că trebuie să mă îndrept. Oare ar trebui să îi mulţumesc că a ieşit o clipă din "bula" sa şi mi-a acordat şi mie puţină atenţie?
    Cu mulţumirile parcă nu aş fi prea darnică. Dar parcă ar merge nişte scuze.
    Aşadar...
    Mă iartă Mircea Popescu (că de data asta domnule nu se mai potriveşte prea bine) că te-am facut să te rupi măcar şi pentru o clipă din discuţiile cu "cu oameni daca nu neaparat la fel de inteligenti si cultivati macar prin zona" pe care le porţi în "vasta majoritate a orelor zilei". Apropo, la tine nu e valabilă aia cu " nu-i sanatos sa-ti petreci tot timpul cu oameni pe-o minte cu tine"?
    Şi mă mai iartă că nu îţi tolerez impoliteţea, gramatica şi stilul.
    Scrii despre bloodie că este " o toanta de douazeci ca oricare alta e o toanta de douazeci ca oricare alta asta o face cumva sa nu mai fie o toanta de douazeci ca oricare alta, o face cumva sa fie speciala si implinita si experimentata, da’ cu titele inca ferme oricit de mici ar fi." Frumoasă construcţie a frazei! Bună gramatică! Alese maniere!
    Altfel, lasă-ne pe noi aştia sub pretenţiile tale, la "spălatul geamurilor", că doar trebuie să trăim şi noi din ceva, iar tu pune mâna pe "Codul bunelor maniere" (că se pare că pe cei 7 ani de acasă i-ai ratat), fi mai atent la felul în care tastezi (că spaţiile alea puse aiurea înaintea semnelor de punctuaţie arată ca naiba), din respect pentru cititori foloseseşte diacriticele şi acordă mai multă atenţie gramaticii (pe care sunt convinsă că o cunoşti, dar o ignori).
    Nu mă aştept să îmi dai dreptate nici cât negru sub unghie (că ţi-ai strica stilul, şi e păcat de el). Nu mă aştept nici măcar să conteze vreun sfat de-al meu pentru tine. Totuşi ţi-l ofer. Gratis! Mircea Popescu, stai tu în banca ta, frumos şi împreună cu cei deştepţi (sau aproape la fel) ca tine şi nu te mai amesteca cu tărâţele, ca sigur te vor mânca porcii. Amin!
    (Şi o precizare. Citatele sunt din articolul "Reputatia noastra care este ea" de pe Trilema, articol care face referire şi la subiectul de la care au pornit toate aceste discuţii)

    Oarecum in completarea celeilalte jumatati, cea cu “instead of you, a usual romanian” avem bucatica asta.
    Ieri ii ziceam unei copile ca “nu-i sanatos sa-ti petreci tot timpul cu oameni pe-o minte cu tine“. Ea s-o simtit numaidecit jignita de aceasta observatie factuala, de parca daca nu observa nimeni explicit ca o toanta de douazeci ca oricare alta e o toanta de douazeci ca oricare alta asta o face cumva sa nu mai fie o toanta de douazeci ca oricare alta, o face cumva sa fie speciala si implinita si experimentata, da’ cu titele inca ferme oricit de mici ar fi.
    Ei bine, observatia e foarte corecta : chiar nu-i sanatos sa-ti petreci tot timpul cu oameni pe-o minte cu tine. Uite de exemplu eu : discut in vasta majoritate a orelor zilei cu oameni daca nu neaparat la fel de inteligenti si cultivati macar prin zona. Eu stiu in general romani care se chiar pricep la ce fac, si care se ocupa cu chestii cit de cit mai rasarite decit spalatul geamurilor in virtutea faptului ca alea-s cercurile in care ma invirt eu. La televizor nu ma uit, pe Internet cica-i libertate da’ de fapt e mai multa cenzura decit oriunde altundevai si astfel eu traiesc practic izolat intr-o bula. Propria mea sfera de “strainatate”, sa zicem asa.

    Ce voce de prost are tipu'...

    Daca te amesteci in laturi risti sa te manance porcii

    Comment by Rebecca — March 6, 2012 @ 2:03 a.m.

  29. @bloodie Da' tu remarci asa ca "parerile" mele te deranjeaza totusi? Te intrebi si de ce oare? Altminteri ma umplusi de faima, ce sa mai zic. Eu inteleg ca tu, Lotus si Rebecca sunteti de aceeasi parere. Si daca mai gasiti inca 10 ori 100, tot nu schimba realitatea totusi.

    @Rebecca Nu ti-a "atacat" nimeni orasul mai mic (daca e Ploiesti ar fi chiar comic, ca-s ploiesteanca de altfel), ci doar s-au remarcat unele din neajunsurile traiului intr-o comunitate mica si mai ales foarte omogena. Faptul ca o vezi insa drept atac si inca unul ad hominem spune ceva despre tine, nu despre mine ori altcineva.

    Pe de alta parte de la tine si bloodie am primit calificative chiar personale, de la duplicitara pana la rautate gratuita, cu treceri prin toate cele, nu mai caut sa fac lista. Si totusi eu n-am sarit in sus ca vai, vai, ad hominem!!! Te-ai intrebat de ce oare?

    Am lasat deoparte tema initiala nu din lipsa de argumente ci din cauza faptului ca toate raspunsurile primite de la tine si bloodie au fost axate pe voi personal (ori ma rog, pe mine cu minus), nicidecum pe problemele ridicate initial.

    Comment by Diana Coman — March 6, 2012 @ 9:50 a.m.

  30. "Si daca mai gasiti inca 10 ori 100, tot nu schimba realitatea totusi."

    Să înţeleg că între părerile tale şi realitate putem, fără discuţie, pune semnul egalităţii. Că aşa vrei tu. Eu, Lotus şi Rebecca, îpreună cu alţi 10 sau 100 avem păreri diferite faţă de realitate. Din nou, pentru că aşa vrei tu.

    Ai declarat că părerile tale sunt realitatea. Felicitări. Dar dacă e aşa... în ce realitate tristă şi anostă trăim trăim, totuşi :)

    Comment by bloodie — March 6, 2012 @ 9:58 a.m.

  31. @bloodie Nu, n-am pus nici un semn de egal apriori intre parerile mele si realitate. Ci am remarcat doar ca daca e gresit ce spun, atunci se poate dovedi de catre o singura persoana, nici nu trebuie mai multe, cu conditia sa arate concret unde si ce nu se potriveste ori se contrazice.

    In schimb gruparea pe principiul ca "suntem mai multi care credem asta" nu inseamna nimic in afara ca... nici unul din voi nu gaseste si argumentele sa-si sustina credinta?

    Comment by Diana Coman — March 6, 2012 @ 10:06 a.m.

  32. Tu ai enunţat simple păreri.

    Nu am cum să îţi ofer contraargumente, din moment ce nu ai argumente. E la mintea cocoşului.

    Comment by bloodie — March 6, 2012 @ 10:15 a.m.

  33. @Diana

    Apropo de realitate, iată că interpretarea mea cu privire la spusele Rebeccăi (oraş mic) concordă cu explicaţiile ei ulterioare şi nu cu ce ai dedus tu. Asta ca observaţie.

    @Rebecca

    Te-ai documentat pentru răspuns şi ai uitat nişte fragmente la final de comentariu, right? :)

    Legat de blog: păi... ce ai scris aici este deja material de două-trei articole. :) Deci? Sunt sigur că banii nu-s o problemă, în plus majoritatea blogurilor sunt pe variante gratis. Dificultăţi cu PC-ul, wordpress-ul şi alte minuni din astea ale tehnologiei moderne nu cred să ai, iar dacă ai nu cred să nu găseşti pe cineva care să te ajute, iar dacă nu găseşti nu cred să nu îmi poţi trimite un mail... În sfârşit, nu este normă de publicat N articole pe T perioadă de timp dacă ai blog.

    P.S. Fraza cu "toanta care este toantă" scrisă de Mircea Popescu are o construcţie logică şi coerentă, nu cum afirmi tu. Reciteşte-o cu atenţie de la început, nu de unde ai citat-o. Sensul ei este: "de parcă dacă nu observă nimeni că un prost e prost, el va fi prin asta mai deştept". Evident că afirmaţia în sine (excluzând deci contextul) exprimă un adevăr şi prin aceasta nici nu are nimic de-a face cu codul bunelor maniere. Iar finalul cu "da’ cu titele inca ferme oricit de mici ar fi." ţine, vorba ta, de stil, cumva se mută camera pe modul de argumentaţie şi gândire al respectivului prost.

    Ceea ce vreau să spun este nu că bloodie ar fi proastă (că nu cred că e), nici că Mircea Popescu n-ar fi răutăcios (că sigur este), ci că ţi-ai contruit greşit o parte din argumentaţie. Ţi-o zic eu ca să fiu primul. În rest, am râs.

    @bloodie

    Vorbim toţi o limbă defectă. Limba proştilor. Care proşti, totuşi, reuşesc cumva să se înţeleagă între ei, în timp ce ăialalţi mai rărăsiţi îi înţeleg sau interpretează anapoda... :)

    Comment by Lotus — March 6, 2012 @ 10:43 a.m.

  34. @bloodie Bine, ti-ai gasit o iesire foarte confortabila, eu n-am a te retine.

    @Lotus Interpretarea ta concorda cu interpretarile ei, da. Ceea ce e deja spus de cateva ori mai sus.

    Comment by Diana Coman — March 6, 2012 @ 12:50 p.m.

  35. @Diana Nu, nu sunt din Ploieşti.
    Mă omori cu " unele din neajunsurile traiului intr-o comunitate mica si mai ales foarte omogena". În comunităţile mari nu sunt neajunsuri? Crezi că cineva care aparţine unei comunităţi mari poate fi considerat a priori mai bun, mai deştept sau mai cult decât cel care trăieste într-un oraş mic? Şi dacă ai avea dreptate, ai putea să ne dai un sfat? Ce să facem ca să evadăm din supa călduţă, dar fadă în care ne scaldăm? Să ne luăm bagajele şi să ne mutam cu toţii la Bucureşti? Diana, în ciuda încercării tale de a împărţi lucrurile în alb şi negru mai exista şi tonuri de gri.
    În altă ordine de idei de la mine nu ai primit "calificative chiar personale". E adevărat că ţi-am criticat unele exprimări şi atitudinea faţă de anumite lucruri. Îmi asum tot ce am scris şi cred în ceea ce am scris. Dar calificative de la mine nu ai primit. Calificative văd că dă doar Mircea Popescu. Toantă, nesimţită... Dar ca să nu-ţi rămân datoare, ai să primeşti şi tu de la mine unul. Chiar dacă nu sunt de acord cu tine în această discuţie, trebuie să recunosc că eşti o fată deşteaptă (pe bune). Dar să trecem peste, că vorba ta, n-o să ne şi pupăm acu :).
    @Lotus N-a fost chiar documentare, deşi mi-ar plăcea mie să fiu aşa ordonată şi organizată :) Am scris comentariul într-un document word pentru că mă enervează căsuţa aia mică de pe blog (care a fost creată pentru oameni normali care comentează 2 rânduri nu 2 pagini). Mi-am notat ideile ca să nu le uit. Am copiat de pe Trilema articolul ca să îl am mai la îndemână. La final Ctrl A, Ctrl C, Ctrl V fără să mă mai uit. (concluzia: aş putea fi mai riguroasă).
    Despre fraza cu "toanta". Am înţeles foarte bine ce vroia să spună MP, dar m-am exprimat greşit. Mulţumesc că mi-ai atras atenţia.
    @bloodie "Nu am cum să îţi ofer contraargumente, din moment ce nu ai argumente" - de aceeaşi părere cu tine.

    Comment by Rebecca — March 6, 2012 @ 11:49 p.m.

  36. tl;dr

    Comment by Freud — March 7, 2012 @ 12:17 p.m.

  37. @Rebecca Mei, am scris şi eu două lucruri acolo, de umplutură şi pentru public, pe lângă întrebarea cu blogul, şi fix la ălea ţi-ai găsit să răspunzi... :D

    Comment by Lotus — March 7, 2012 @ 12:35 p.m.

  38. @Rebecca Problema pare sa fie ca eu zic una (de ex. "recunoasterea neajunsurilor traiului intr-o comunitate mica"), iar tu pari sa tragi instantantaneu concluzia ca as recomanda o anume actiune (gen "sa ne mutam toti la Bucuresti" ori "in comunitatile mari nu sunt neajunsuri?"). E un fel de a te lupta cu oameni de paie, dar imi atribui degeaba constructiile de paie pe care le faci si cu care te lupti. Si nu te lupti cu mine (oricat ti-ar parea), ci cu tine insati (si nu-i spre neajunsul meu daca e pana acolo). Concret, in caz ca nu-i clar: da, exista neajunsuri si la traiul in comunitati mari, eu le recunosc si daca-mi zici una reala si concreta sunt dispusa sa o recunosc ca atare, dar care-i relevanta pentru problema concreta de ti-am semnalat-o tie? E ca si cand ti-as spune "ai o problema ca nu-ti merge masina si vezi ca o poti repara asa", iar tu in loc sa te apuci sa faci reparatia, imi argumentezi in lung si-n lat ca "aaa, da' trebuie ca ai si tu niste probleme la masina si apoi oricum, ce sugerezi, sa ne luam acum toti masina ca a ta?"

    In sfarsit, zici ca n-ar fi argumente pe tema initiala, asa ca hai sa repet esenta: i-am identificat lui bloodie o gaura in rationament si anume ca daca e de acord cu folosirea sarmului feminin in afaceri, atunci n-are sens sa ceara impunerea (ori sa se planga de lipsa) unei limite arbitrare care e decenta asa cum o intelege ea. Argumentul este faptul ca decenta e definita de fiecare dupa cum ii convine in fapt si faptul ca sarmul feminin e prin natura lui sexual (ceea ce implica SI materie cenusie, sa fie clar). Sunt chiar curioasa daca nici acum nu se vede nici urma de argument.

    @Freud Tu cu cine ori despre ce vorbesti acolo?

    Comment by Diana Coman — March 7, 2012 @ 9:29 p.m.

  39. @Diana

    i-am identificat lui bloodie o gaura in rationament si anume ca daca e de acord cu folosirea sarmului feminin in afaceri, atunci n-are sens sa ceara impunerea (ori sa se planga de lipsa) unei limite arbitrare care e decenta asa cum o intelege ea

    Asta-i ca şi cum ai afirma că dacă îţi plac dulciurile atunci n-are rost să-ţi impui o limită zilnică, poţi mânca cu găleata. Există o diferenţă între uz şi abuz şi uite că revenim la bunul simţ, el este cel care face diferenţa aici, ca şi între decenţă şi indecenţă.

    De altfel bloodie nu cred că s-a plâns undeva sau a cerut impunerea unei limite a decenţei, doar a specificat cum face ea în situaţia respectivă.

    Dar chiar luând în considerare realitatea diferenţelor culturale, de cunoaştere etc care fac ca decenţa să fie definită diferit în anumite epoci/regiuni, nu consideri că există cumva nişte principii să le zic axiomatice, universale, general valabile? De genul că oricât de libertin(ă) ai fi, actul de a face sex cu cineva pentru a obţine anumite avantaje materiale şi nu din deschidere afectivă/dorinţă erotică este cumva înjositor pentru o fiinţă umană? Asta adiacent discuţiei, că tot ne învârtim prin zonă.

    Comment by Lotus — March 7, 2012 @ 10:29 p.m.

  40. Nu vad nici un contraargument. Doar suplimentarea arbitrarului notiunii de "decenta" cu arbitrarul notiunii de "bun simt" si pedalarea emotionala pe aroganta de a considera ca stii tu ce simte altul si cum face sex. Plus repetarea aceleiasi erori ca acelasi lucru devine brusc "denigrant" de la un punct incolo, punct ales arbitrar.

    A face sex liber-consimtit NU e injositor, punct. E drept in schimb ca se vor gasi apoi unii sa incerce sa te injoseasca pentru asa ceva.

    Altminteri daca tot vorbim de injositor pentru fiinta umana, mie imi pare ca daca exista asa ceva, atunci aia e persistenta in prostie.

    Comment by Diana Coman — March 9, 2012 @ 7:48 a.m.

  41. @Diana Îmi spui aşa: "iar tu pari să tragi instantantaneu concluzia ca as recomanda o anume actiune". O sa îţi atrag respectuos atenţia ca nu am tras nicio concluzie. Am pus doar o întrebare. La care nu am primit răspuns.
    În ceea ce priveşte "Si nu te lupti cu mine" aici iţi dau dreptate. Nu mă lupt cu tine Diana (la ce mi-ar folosi?). Şi îţi mai dau dreptate şi la faza cu "maşina stricată". Că tot asta aud (citesc) de ceva vreme la tine. Dar unde mi-ai spus "o poti repara asa"? Îmi tot vorbeşti despre neajunsuri. De ce nu sugerezi şi soluţii? Eu una (chiar dacă tu nu crezi asta) funcţionez pe principiul că de la fiecare om pot învăţa ceva.
    Observ însă şi de data aceasta că faci un elegant slalom printre cuvinte.
    I-ai identificat lui bloodie o gaură în raţionament. Foarte bine! Şi uite aşa ajungem de la şarmul feminin în afaceri la sexul liber consimţit! Pe care înţeleg (şi subliniez înţeleg, că aşa am înţeles eu din enunţul tău) că îl găseşti perfect normal în orice circumstanţe. Că doar e liber consimţit! Părerea ta! Până la urmă fiecare face ce vrea cu trupul său. Ce nu înţeleg eu este însă altceva. De ce să o blamez pe bloodie care şi-a impus o limită (fie ea şi arbitrară) şi să îţi dau dreptate ţie care îmi sugerezi că totul este permis? Diana, oare crezi că în toată discuţia asta numai tu ai argumente solide pe care noi ceilalţi (e drept ceilalţi=trei, în cazul de faţă) trebuie să le acceptam?
    O să îţi dau un singur exemplu.
    Îmi spui "Argumentul este faptul ca decenta e definita de fiecare dupa cum ii convine". E un argument sănătos dacă stau şi mă gândesc la diferite epoci ale istoriei sau la diferite culturi. Dar nu pot să nu te întreb dacă ţi-ar plăcea să îţi auzi colegul de birou râgâind sănătos în timpul pauzei de masă doar pentru că în anumite culturi gazda este dezamăgită când oaspeţii nu o fac apreciativ sau dacă un altul ar veni la muncă doar cu o piele legată în jurulul coapselor (că doar mai există şi în zilele noastre, rătăciţi undeva prin jungla amazoniană, oameni pentru care este normal să se îmbrace aşa)?
    Suntem totuşi oameni legaţi de un anumit timp şi un anumit loc Diana!
    @Lotus (scuze Diana că sunt offtopic) Rămân deocamdată simplu cititor şi uneori comentator. Dar cine ştie...:)

    Comment by Rebecca — March 9, 2012 @ 9:15 p.m.

  42. @Diana Coman

    pedalarea emotionala pe aroganta de a considera ca stii tu ce simte altul si cum face sex

    Stai puţin, unde am scris eu aşa ceva sau de unde deduci că aş avea pretenţia că ştiu ce simte altul şi cum face sex?

    Plus repetarea aceleiasi erori ca acelasi lucru devine brusc “denigrant” de la un punct incolo, punct ales arbitrar.

    Nu neapărat ales arbitrar.

    A face sex liber-consimtit NU e injositor, punct.

    Punctul ăsta al tău e pus arbitrar acolo? :) Apropo, ce înseamnă liber-consimţit? Că în afară de viol, tot restul cazurilor au loc cu consimţământul tău... Pe mine nu consimţământul mă interesează aici ci intenţia. După părerea mea, intenţiile sunt cele care purifică sau nu acţiunile fiinţei umane (nu numai cele de natură sexuală).

    @Rebecca

    Ok. Şi pe unde anume citeşti şi comentezi? Cred că nu-i problemă (din punctul Dianei) dacă indici câteva bloguri...

    Legat de polemica voastră, şi eu consider că există nişte dezavantaje în comunităţile mici. De exemplu, nu ai cinematograf. Sau nu ai decât unul. Nu ai cluburi, nu ai atâtea firme (şi deci şanse de angajare), nu ai oportunităţi de a întâlni la fel de multă lume, de a face la fel de multe schimburi de informaţii, oraşul se dezvoltă economic şi cultural mai lent etc. Dar într-un anumit sens ele sunt superficiale. Iar magia Las Vegas-ului a distrus probabil mai multe existenţe umane decât ar putea cineva să socotească, metaforic vorbind...

    Comment by Lotus — March 9, 2012 @ 10:22 p.m.

  43. @Rebecca Repeti te rog intrebarea la care zici ca nu ti-am raspuns? Ca realmente nu-mi dau seama la ce te referi.

    Problema cu placutul cum il pui tu e ca pari sa sugerezi (si intr-adevar, textul lui bloodie asa e construit) ca daca ceva nu-i place unei persoane anume, atunci trebuie sa incerce sa impuna drept regula generala de comportament pentru comunitatea intreaga, ba chiar neasumandu-si chestiunea drept preferinta personala ci ascunzandu-se dupa confortul majoritatii (reale ori nu). La intrebarea ta concreta: daca nu-mi place/convine ce face colegul de servici, eu nu ma apuc sa-i spun ce ar trebui sa faca ori sa-i comentez ce sa faca. Pot cel mult sa ii spun personal preferintele mele de interactiune/ lucru impreuna (deci ca preferinte ale mele, nu le generalizez cu sintagme gen "asa e de bun-simt" ori "asa e decent" ci spun clar "ma deranjeaza daca ragai in prezenta mea"). Si daca nu le accepta (pune in practica), am alegerea propriilor mele actiuni (de ex. de a schimba serviciul ori de a accepta semnificatia pe care o da el insusi actului in locul celei cu care am venit eu drept prejudecata). Exact aceasta e diferenta esentiala de altfel intre abordarea specifica lumii mici si omogene vs. abordarea specifica unei lumi foarte diverse: in prima exista o singura interpretare posibila (acceptata) a unui gest, in cea de-a doua exista o multitudine de interpretari.

    Referitor la bloodie, eu n-o blamez (si n-am blamat-o) nicaieri pentru ca si-a impus siesi o limita. Insa ea n-a recunoscut nicaieri asta ca pe o limita a ei personala, ci a sustinut ca cele care nu-si impun si ele aceeasi limita "fac exces de zel" (citez exact, ca sa n-ai impresia ca mi s-ar parea mie doar). Mai mult, in discutiile ulterioare nici macar n-a recunoscut arbitrarul acestei "decente" (ori sa-l fi combatut ca dom'le, nu-i asa), ci s-a tot suparat ba ca as fi facut-o eu indecenta, ba ca as fi eu nu stiu cum etc.

    De la sarmul feminin am "ajuns" la sex doar din cauza ca Lotus asa intelege lucrurile se pare, pentru ca el a sarit in stilul lui propriu de la una la alta. Discutiile cu Lotus (din destul de vasta mea experienta anterioara - n-o doresc nimanui altminteri) intotdeauna sunt un fel de salturi nebuloase dupa cum ii vine lui la indemana. Altminteri oricum nu-i vorba de a-mi "da" mie dreptate impotriva lui bloodie, ci de a alege (pentru tine, ca altminteri nu conteaza) daca preferi sa te bazezi si sa mergi mai departe pe rationamente clare, concrete, asumate si discutate la o adica, ori pur si simplu pe notiuni arbitrare acceptate ca atare doar de o anumita comunitate. Fiecare cu alegerile lui, nu-i bai.

    Primul pas spre rezolvarea oricaror probleme e recunoasterea si asumarea lor ca atare. Iar in cazul concret de care vorbesti, solutia e interactiunea deschisa cu cat mai multi oameni din medii cat mai variate (subliniez interactiune deschisa, deci nu cea defensiva in care reactionezi la ceva nou de parca te-ar fi atacat si nici cea in care judeci "atitudinile" altora care nu-s din mediul tau fix ca si cand ar fi de fapt).

    In sfarsit, zici ca nu ai tras nici o concluzie. Atunci lamureste-ma si pe mine ce inseamna faptul ca zici ca modul meu de argumentare e ad hominem si ce inseamna faptul ca pui intrebari cu un anume tip de raspuns continut in ele ("poate fi considerat a priori mai bun, mai cult")? Ori cand anume devin afirmatiile concluzii daca nu-s din start?

    @Lotus In momentul in care zici ca "face sex pentru bani" inseamna ca stii pentru ce face sex persoana cu pricina, nu? Iar intentia altuia de unde o stii tu?

    Comment by Diana Coman — March 10, 2012 @ 10:20 a.m.

  44. @Diana

    Primo, eu nu sar de la una la alta decât pentru cel care se pierde în contexte şi subcontexte, nereuşind să vadă lucrurile sintetic, de sus, ratând astfel legăturile dintre ele. Dar tu eşti scuzată pentru că noi doi vorbim limbi diferite. Mai sar de la una la alta când am un motiv.

    Secundo, "în momentul în care zic că face sex pentru bani" propun o situaţie ipotetică spre a fi discutată. Habar n-am cine pentru ce face sex şi de obicei puţin mă interesează. Eu am întrebat dacă, în opinia ta, actul de a face sex pentru bani (sau alte interese) este înjositor. Actul respectiv în sine nu poate fi înjositor decât dacă arăt eu cu degetul pe cineva?!? Dacă eşti singur într-o pădure şi începi să te dai cu capul de copaci, n-o să te doară decât dacă e cineva care să constate asta? De ce îmi atribui arătări cu degetul pe care nu le-am făcut?

    Comment by Lotus — March 10, 2012 @ 7:05 p.m.

  45. @Lotus A, pai situatii pur ipotetice, nu stiu cum sa zic, dar sunt... pur ipotetice, adica nu exista in realitate. Ca orice transpunere in realitate se loveste de ce-am zis eu si nu-i scapare. Deci nu inteleg: care-i intentia discutiei ipotetice? Si cum se poate da un raspuns care nu-i alta decat...ipotetic si el, nicidecum real?

    Ca principiu totusi, a defini efectul unui act prin prisma intentiei (care nu-i tocmai precis definibila) e cel putin dubios intr-o discutie. Se potriveste eventual artei, cu conditia sa fii in stare sa o faci ca lumea. Si tinde neplacut de mult catre prostia cu "intentia conteaza" in sensul ca daca eu ti-am varsat o tona de rahat in curte da' cu intentia de a-ti face bine la sanatate prin munca necesara ca sa-l cureti de acolo, se cheama ca ar fi cazul sa fii fericit.

    Cat despre salturi, mai facem o rasucire si scoatem orice din ele. Eventual sunt inspiratii divine pe care doar initiatii le pricep si apreciaza.

    Comment by Diana Coman — March 10, 2012 @ 9:36 p.m.

  46. Diana dragă, mă omori cu zile! :) Articolul lui Bloodie era despre cât de mult te dezbraci iar ea a mărturisit că îşi dezgoleşte doar picioarele, parţial, adică "se dezbracă" de la nivelul pantalonilor până la cel al fustei şi cam atât. Eu am propus situaţia în care te dezbraci complet, respectiv faci sex cu partenerul de afaceri pentru anumite avantaje de afaceri şi te-am întrebat ce părere ai. Eu zic să suntem încă în temă şi în plus întrebarea a tranşat opinia ta pe acest subiect radical. Radical faţă de situaţia în care doar mergi la întâlnire în mini şi decolteu.

    Şi sigur că putem discuta ipotetic, ipotetic nu înseamnă totuşi pur teoretic, există o mulţime de oameni care fac sex pentru bani, o categorie bine reprezentată aici fiind cea a prostituatelor. Nu te-am întrebat ce părere ai pentru a înfiera pe cineva ci pentru a stabili care sunt principiile (ori măcar convingerile/opiniile) tale în această direcţie.

    Comment by Lotus — March 11, 2012 @ 11:18 a.m.

  47. @Lotus Prostituatele care aleg sa faca asta (deci nu nefericitele care-s traficate ori care in esenta nu au incotro) NU fac sex pentru bani, ci obtin bani din faptul ca fac sex. Vezi diferenta? Ca in orice lucru facut bine, este facut pentru ca ii place omului sa-l faca, nicidecum "pentru bani" - vorbind aici de intentii daca tot tii tu mortis sa le vari unde nu-si au locul.

    In concluzie, nu mi se pare injositor sa faci bani din sex, pentru ca nu vad de ce ar fi mai injositor decat sa faci bani vanzandu-ti timpul si prezenta (adica angajandu-te) ori forta bratelor (daca e munca fizica) etc. Da' sunt sigura ca ai vreo teorie din aia ca banii sunt ceva injositor care murdaresc deci sentimentele pure ori asa ceva.

    Comment by Diana Coman — March 11, 2012 @ 7:45 p.m.

  48. @Diana Ei, uite că te-ai înşelat. Banii nu sunt un lucru înjositor care murdăresc sentimentele pure etc ci un lucru util şi chiar necesar. Modul în care uneori te raportezi la ei te poate înjosi dar asta-i altceva.

    Revenind, că văd că cam sari de la una la alta: de unde ştii tu că prostituatele aleg această meserie pentru plăcere şi nu pentru bani? Ai tu date certe, ai făcut un studiu sau cum? De unde ştii că nu-i fix invers, adică aleg meseria asta pentru bani şi de ce să nu aibă şi plăcere pe deasupra, dacă tot o fac?

    În realitate uneori există mai multe motivaţii care le animă. Dar dacă banii nu fac parte dintre ele, dacă nu pentru bani fac sex, atunci de ce îi mai pretind clienţilor? Sau de ce nu se rezumă la partide erotice cu iubiţii lor? Vor variaţie? Foarte bine. Du-te la una şi propune-i să facă sex cu tine gratis. Ce zici, o să fie de acord? Iar dacă nu, unde mai e teoria că o fac pentru plăcere şi nu pentru bani? N-o fac pentru bani dar nici n-o fac fără bani. Adică o fac pentru plăcere dar dacă nu scoţi banul n-o fac. Păi cum vine asta? Care e scopul lor până la urmă, plăcerea sau banul? Lăsând la o parte faptul că uneori au clienţi şi burtoşi, şi urâţi, şi bătrâni, şi nemanieraţi etc... Voi aveţi o imaginaţie bogată.

    PS:
    - Florico, tu prima dată ai făcut-o din dragoste sau pentru bani?
    - Din dragoste, cred. Că ce, 10 lei îs bani?...

    Comment by Lotus — March 11, 2012 @ 9:22 p.m.

  49. Şi încă ceva, apropo de:

    In concluzie, nu mi se pare injositor sa faci bani din sex, pentru ca nu vad de ce ar fi mai injositor decat sa faci bani vanzandu-ti timpul si prezenta (adica angajandu-te) ori forta bratelor (daca e munca fizica) etc.

    Cică Iţic şi Ştrul vorbesc între ei dacă e voie sau nu să se fumneze în timpul rugăciunii. Decid să-l întrebe pe rabin. Peste o săptămână se reîntâlnesc.
    - Ei, ce ţi-a tis rabinul?
    - A zis că nu-i voie... :(
    - Cum l-ai întrebat?
    - Păi dacă am voie să fumez când mă rog.
    - N-ai făcut bine. Uite, mie mi-a zis că da.
    - Da' tu cum l-ai întrebat?
    - Dacă am voie să mă rog în timp ce fumez... :)

    Sigur că să faci bani nu-i înjositor nici dintr-o crimă. Adică dacă tot ucizi, de ce să nu scoţi şi nişte bani de acolo, cu ce te poate înjosi actul de a face bani în sine? Pe de altă parte să ucizi pentru bani nu-i prea frumos.

    Comment by Lotus — March 11, 2012 @ 9:41 p.m.

  50. @Lotus Spre deosebire de tine, eu nu vorbesc despre "situatii ipotetice" pe care adica nu le cunosc. Am vorbit cu prostituate si am citit destul din ce au scris altele. Dar tu "stii" desi daca te inghesuie lumea pe tema o dai la intors ca nu, nu presupui tu intentiile lor, doar le...stii.

    Tampenia cu "de ce cer bani" e ca si cand ai zice ca artistul de ce mai cere bani, ca doar ii face placere sa picteze/cante/joace, nu?

    Comment by Diana Coman — March 12, 2012 @ 9:14 a.m.

  51. Da' şi io am vorbit cu prostituata aia din banc şi să vezi chestie, o zis c-a făcut-o din dragoste... Deci da.

    Şi nu-i deloc tâmpenie. Sigur că dacă un artist pictează din pură pasiune şi apoi se gândeşte să-şi vândă tablourile, poate scoate bani frumoşi fără a se putea spune că pictează pentru bani. Totuşi, dacă să zicem nu i le cumpără nimeni, mai pictează? Dacă nu, atunci e clar că şi banii sunt un factor motivaţional puternic.

    Nu mi-ai răspuns la întrebare. Dacă o să-i propui o partidă de sex gratis, o să fie de acord? Dar dacă începând de azi toţi clienţii acelui bordel n-or să-i mai plătească nimic pentru serviciile prestate, o s-o mai vezi acolo peste cinci zile? Păi de ce nu, că doară dacă o face din plăcere...

    Comment by Lotus — March 12, 2012 @ 12:30 p.m.

  52. @Lotus Nu exista propunere de partida de sex asa in aer. Faptul ca in unele cazuri ia bani NU inseamna ca in TOATE cazurile ia bani.

    Si daca nu-i diferenta intre a vorbi cu oameni in carne si oase si a vorbi cu cei din banc, eu te poftesc sa continui sa vorbesti cu cei din banc, ca eu nu-mi mai pierd vremea sa vorbesc cu tine. Am pierdut oricum mult prea multa.

    Comment by Diana Coman — March 12, 2012 @ 1:07 p.m.

  53. Da, lol, mă aşteptam la mai multă inteligenţă din partea ta. Sensul afirmaţiei cu tipa din banc era că dacă cutare ţi-au spus că n-o fac pentru bani nu înseamnă că aşa şi e. Dar bine, când nu mai avem argumente, ieşim din scenă.

    Şi tot nu mi-ai răspuns la întrebări, de exemplu dacă va continua să practice în momentul în care nimeni n-o va mai plăti. A, că nu ia bani în toate cazurile, mnoa, nu neg, dar cu atât mai mult, atunci când ia bani înseamnă că o face (şi) pentru bani. Pe bune, cât de complicată minte trebuie să ai ca să nu vezi un lucru atât de simplu?

    Dar hai să constuiesc pe răspunsul tău. Să zicem că îi propui să facă sex cu tine gratis. Nu există partide de sex aşa în aer, afirmi tu... probabil pentru un accept trebuie să existe ceva între voi, să aveţi o relaţie ori măcar să te placă. Dacă nu te place, e natural să spună nu. Bun, dar dacă îi dai bani, acceptă... Păi cum vine asta? În cazul ăsta particular nu pentru bani o face?

    Greu la deal cu boii mici...

    Comment by Lotus — March 12, 2012 @ 6:59 p.m.

  54. @Lotus Vad ca tot n-ai ce face. Bine. Eu am.

    Comment by Diana Coman — March 13, 2012 @ 11:20 a.m.

  55. This is not talking, this is erosion. :)

    Sau 'was', mă rog.

    Comment by Cosmin — March 13, 2012 @ 4:38 p.m.

  56. @Cosmin Bine pus, nu ma gandisem, dar descrie tare bine. Pe de alta parte, ce are cu adevarat substanta serioasa ar cam trebui sa reziste la eroziune, deci exercitiul nu-i musai inutil, macar ca evidenta ulterioara.

    Comment by Diana Coman — March 13, 2012 @ 5:18 p.m.

  57. [...] insami cat de nociv poate fi sa-ti chiar pierzi timpul cu prosti fuduli de prostia lor. Noroc cu Lotus, ca mi-a demonstrat pe viu si repetat nocivitatea lasitatii de a considera ca se chiar poate [...]

    Pingback by Chiar si un prost te invata – dar nu ce crede el in Merisire — May 28, 2015 @ 9:16 a.m.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <pre> <q cite=""> <strike> <strong>

Theme and content by Diana Coman