Știu că sunt norocoasă cum alții nu-s. În fiecare dimineață, universul conspiră ca să îmi ofere mie o îmbinare unică și excepțională de exactitate cu varietate. Fiecare dozată atent, fiecare la locul pe care trebuie să-l ocupe.
Dacă ies pe ușă la fără un sfert, mă intersectează Frau Huber aflată pe traiectorie spre chioșcul de ziare. Dacă ies la fără 12 am pierdut-o pe Frau Huber, dar trebuie să zâmbesc lui Signor Mossinni. La fără zece Frau Huber se întoarce cu ziarul iar la fără 5 e tot dânsa, dar în misiune după pâine. Iar de la fără un minut intru sub supravegherea Spionului (2). Așadar îmi pot alege liniștită variabilitatea fiecărei zile: Frau Huber, Signor Mossinni, sau Spionul? Vă puteți întreba cum de mă pot baza pe atât de puțini oameni. Cum de nu mi-e teamă că nu-mi vor ruina alegerea. Că nu-și vor schimba orarul. Dar stați liniștiți: mâine ca și ieri și astăzi ca și mâine Frau Huber se va duce după ziar și apoi după pâine, Signor Mossinni va fi pentru 5 minute de neevitat în scara blocului, iar Spionul își va ocupa postul la ora fixă.
După această plăcută imprevizibilitate și varietate specific umană, cineva ar putea simți nevoia curioasă a unei precizii de mașinărie mai ales văzând orarul frumos afișat al autobuzului. Iar bietul autobuz, lipsit de fantezia omului chiar respectă orarul cu sfințenie. Dar se vede treaba că orarul se schimbă în fiecare zi și bieții oameni care lipesc afișele nu reușesc să țină pasul cu schimbarea. Sau poate orarul este conceput prin prisma unei perspective mult mai ample asupra realității. Conform acestei perspective, 8:05 poate fi orice între 7:50 și 8:20. Dar nu mă deranjează. După ce am nesperata șansă de a putea alege între cei trei consăteni, mă bucur nesperat de fiorii speranței, așteptării și suspansului: oare mai prind trenul sau nu?
(1) Așa cum poate unii dintre voi știu, nu e vorba despre Lana de pe oaie ci de satul din Tirol în care locuiesc. Sat cam așa cum este și Cornu un sat în Prahova. Iar dacă nici Cornu nu știți cum arată, vă zic eu: așa cum ar putea să arate toată România dacă am avea în fiecare localitate și pe fiecare stradă câte o casă de vacanțăa unui fost sau viitor fost (x-)ministru.
(2) Despre Spion o să vorbesc mai pe larg cu altă ocazie. Până atunci reușiți și voi să vă imaginați unul, da?
Comments feed: RSS 2.0
He he... Macar la tine nu intarzie autobuzul .... eheee ... ca la mine, mereu greseste orarul si din cand cand se mai schimba oamenii...
Frumos articolu ;) ... Spor in continuare.
Emma.