Până la postul următor, aș vrea să pun întrebarea din titlu. Cine răspunde primul? :)
Comments feed: RSS 2.0
Până la postul următor, aș vrea să pun întrebarea din titlu. Cine răspunde primul? :)
Category: Conversations
Comments feed: RSS 2.0
Meawhile closed down. The younghands.club blog.
Copyright © 2009-2030 for all text and images. Subscribe to entries (RSS) and comments (RSS).
Buna!
Depinde ...:)
Uneori ma uit in privirile oamenilor, in anumite situatii, incercand sa pricep ce ganduri oglindesc ochii lor...
Uneori ma plimb prin locuri si locuri incercand (nestresat)sa adun informatie vizuala care se distribuie singura in muuulte intrebari, idei si raspunsuri...
Uneori ma agat de cate o problema dificila de logica si chiar daca nu ajung pe loc la un rezultat, descopar ca nu stiam ca nu stiu anumite lucruri...
Vezi? depinde...
P.S. ce primeste cine raspunde primul (prima)?
@Sergin Primește un pic de introspecție (a trebuit ca să formulezi răspunsul, nu?). Și mulțumirile mele speciale :)
Cine mai răspunde?
Numai pe cale empirica. Ne putem inchide intr-un dulap si sa stam acolo 1000 de ani, tot nu ne vom cunoste pe noi insine. 10 minute de experimentare fac mai mult. :-)
Eu sunt mai (prea?) moderată: e bun și empiricul, e bună și reflecția închis în dulap. Și trebuie amândouă, alternate. Ca la învățatul unei limbi străine: trebuie și practică, mai trebuie și gramatică. Dar cred că esențial este să ne punem mereu întrebări. Din întrebare în întrebare, uneori ajungi la lucruri pe care nici nu știai că nu le știi. Voi ce ziceți? :)
Cred că nu am zis ce trebuia să zic până la capăt. Ideea era de experimentare - disecare mentala a experientelor - experimentare - iar meditatie... si tot asa. :-)
Si un mic offtopic legat de discutia de ieri: Se pare ca avem raspunsul la intrebarea "Ce trebuie sa faca un roman pentru a castiga premiul Nobel?" Să plece din România şi să scrie într-o limbă de circulaţie internaţională.
Ei, dacă ai dus până la capăt se pare că ziceam același lucru.
Offtopic: ca româncă, mă bucur că Herta Mueller e laureata :) Dar în același timp îmi pare rău că trebuie să mă mulțumesc cu bucuria pentru cineva pe jumătate român, care nu a scris deloc în română și care în plus practic a desfășurat cam toată activitatea recompensată de premiu în străinătate. Ce-i drept a scris despre greutățile din timpul comunismului în România, dar sper că nu asta e toată contribuția României. Felicitări dânsei ca persoană, dar cum facem să nu mai fie musai să pleci din țară ca să poți avea astfel de realizări ? :)
Albert Einstein spunea: Singura forma de cunoastere e experienta!
Cunoasterea ca adevar absolut e invalidata de catre Teoria Relativitatii! Noi by default avem limitari, umane! Si cum nu putem stii mai nimic din exteriorul nostru, putem observa, putem masura ori supune experimentelor pentru a verifica si compara rezultatele, si putem sa ne gasim in falsa reprezentare ca stim, noi in realitatea subiectiva stiind nimic!
Si cei ce se vor a fii obiectivi, rateaza obiectivul! Pentru ca totul se transforma!
Personal, ma gasesc in situatia, in care Eu stiu ca nu prea stiu nimic!
Multumiri Dianei Coman!
Heh, pana si ideea ca stii ca nu stii nimic merge cu un pic de sare, zic eu, mai ales daca ori cand risca sa aiba efect cam fix ca 'totul' asa, tot un fel de iluzie de absolut doar luata cu semn schimbat. Nici nimicul asta nu scapa de relativitate da' ideea ori dificultatea aici nu-i atat una de "absolut" ci una de descoperire si mers mai departe, dincolo de orizontul direct vizibil cum ar veni. Limitele exista, nu-s nici negate nici neimportante da' pot fi vazute drept ghidaj pana la urma, nu blocaj. Si important imi pare ca ramane avansul ori daca preferi schimbarea continua, dat fiind ca aia-i pana la urma cam singura 'constanta' a vietii per total, ca tot ce-i viu se tot schimba si nu ramane pe loc.
Buna Diana, daca ai putin timp liber as vrea sa discutam intr-un chat despre cineva cunoscut tie,fiindu-mi ruda mie,hmmmm....asta poate poa`sa-ti sune lime.dar as vrea sa pot vorbii cu tine.
Multumesc!
Pai vorbeste aici, ca uite se poate, care-i problema. Nu-i vorba de 'lime' ori din astea da' totusi, Internetul e mare, divers si in esenta public el asa, nu prea-i cum sa sara direct in privat mai ales cand chiar e vorba de discutat despre oameni.
@Luca Lucian Daca te framanta problema de public, pune criptat pe cheia mea si gata. Da' zi in clar care-i situatia, ce te framanta, de ce ori cum iti pare ca am eu ceva treaba cu problema ta si in general, pune si tu lucrurile mai in context asa, sa fie clar ca-s gandite un pic si cu ceva consideratii pentru ceilalti si pentru situatie mai per total ca nu-i nimeni si nimic vreodata izolat si fara legaturi ori consecinte, oricum ar parea lucrurile uneori.
Vezi ca sunt de altfel destule deja scrise si publicate pe tema, poate-ti gasesti raspunsul in ele ori in tot cazul, e un minim de curtoazie sa reiasa ca ai citit si ai chiar apreciat ce e deja pana la urma oferit fara obligatii inainte de a cere oamenilor sa spuna mai mult, sa spuna personalizat ori chiar sa raspunda.
Cand verisoara mea era tzanca si nu stia chestii despre mediul inconjurator dar de curioasa era curioasa (curiozitate senzoriala), punea mana, baga in gura, mirosea etc. Intr-o buna zi a pus mana pe un bec aprins de ceva vreme, s-a ars si a aflat ceva ce nu stia ca nu stie.
La nivel de adult lucrurile sunt ceva mai complicate pentru ca se aplica "The more I learn, the less I know!". Adultul are repere si poate mapa cunoscutul si determina ulterior necunoscutul. Acum totul tine de individ in parte, cat vrea sa isi asume ca necunoscutul ii poate aduce noi perspective cu +/-, schimbari cu +/-si il obliga sa isi foleasca adaptabilitatea la maxim.
Ha, ce zici tu acolo e o ilustratie destul de corecta ea asa la nivel fundamental, uite: 'cum faci sa afli ceva ce nu stii ca nu stii?' 'te arzi!' Ca pana la urma fix aia e caracteristica lui 'nu stiam ca nu stiu' - te ia prin surprindere si in general cu efecte neplacute spre contondente. De unde si rafinarea curiozitatii instinctive a copilului catre o curiozitate directionata si controlata asa, fix pentru a mapa cum zici tu cunoscutul si a detecta la un fel mai putin ....arzator necunoscutul.
Dar dincolo de curiozitate si arsuri, dupa toti anii astia, imi pare ca raspunsul e in esenta exact 'explorand si integrand iterativ fiecare experienta intr-un model coerent, actualizat continuu'. Altfel zis, invatand ceva mai mult decat chimie de la Mendeleev care a dat probabil cel mai clar exemplu de 'aflat ceva ce nu stii ca nu stii': tabelul lui de elemente e fix un model atat de bun incat a relevat nu doar locul celor stiute ci si destule 'gauri' adica exact cele nestiute inca.
Si bine ai revenit! Ma si gandeam la tine zilele astea, da-mi poate un mail daca vrei sa povestim un pic, m-as bucura.
dara zici ca eu sunt asa ... o prezenta fantomatica care apare/cat si/sau dispare o data la zece ani.
vezi ca, chiar daca aparitiile/disparitiile imi sunt ciclice, adresa mea de email e neschimbata, chestia aplicabila si pe numarul de telefon cu 7*4 in coada lol
si acum sa generam o discutie despre cunoscutul care devine necunoscut: cum, cand si de ce?! ;)
Dap, asa zic, da' iti zic eu mai multe pe mail, stai numa' sa urnesc intai saptamana dupa weekend, d-na Fantom-Esku :P
Despre cunoscut si necunoscut, ceva-ceva am zis imi pare deja pe tema, cel mai recent (si in consecinta mai ingloband din ce m-am mai dumirit pe parcurs) la biting laughter acolo, vezi cum iti pare ori ce isca de discutie ca eu n-am nimic impotriva.