Din tranșeele doctoratului: episodul 2 (Ce poate face o întrebare?)



September 29th, 2009 by Diana Coman

Metoda aproape sigură de a reduce la tăcere un grup de elevi sau studenți e să întrebi: aveți întrebări? Știindu-mi bine tăcerile proprii ca răspuns la întrebarea de mai sus, am fost fascinată să observ că la o prezentare în mediu academic există întotdeauna întrebări (dar chiar întotdeauna – asta e una dintre sarcinile celui care introduce prezentarea) .  Dar cum se face că găsesc ce să întrebe? Răspunsul e simplu: audiența nu pune întrebări doar când n-a priceput ceva! Întrebările pot fi:

  1. de clarificare (ceva a fost spus, dar poate fi interpretat diferit și se poate ca scopul întrebării să fie chiar punctarea acestei potențiale probleme de comunicare).
  2. De contestare (nu sunt de acord cu ce s-a spus, dar îmi exprim dezacordul sub formă de întrebare pentru că știu că se prea poate ca să fie o simplă problemă de comunicare mai degrabă decât o diferență de opinie sau o greșeală din partea prezentatorului).
  3. De informare a prezentatorului (ce vreau să spun de fapt e că poate ar trebui să pui și X sau Y, dar te ajut să vezi asta singur în loc să-ți dau sfaturi pe care nu mi le-ai cerut).
  4. De formă (nu mă interesează răspunsul sau îl știu deja, dar trebuie să întreb ceva).

Întrebările sunt în primul rând o formă de comunicare cu audiența, nu cereri exprese și nepoftite către prezentator. Întrebările excelente sunt de fapt lecții condensate și cei care învață sunt mai degrabă cei care răspund întrebării decât cei care o pun. Întrebările excelente pot genera idei noi, pot porni un dialog pe parcursul căruia toți învață câte ceva nou. Întrebările bune pot schimba perspectiva, pot lămuri audiența, pot atrage atenția asupra unui element cheie, pot scoate în evidență volumul de muncă ascuns în spatele celor prezentate, pot indica o hibă care a scăpat tuturor. Dar din păcate de prea multe ori pierdem oportunitatea enormă a întrebărilor. Tăcem, sau punem întrebări de formă (unde ai folosit liste înlănțuite?).

E greu de pus întrebări excelente. E și mai greu de predat arta de a pune întrebări. Dar primul pas e să experimentezi beneficiile primirii unor astfel de întrebări. Văzând cum astfel de întrebări pot construi și te pot ajuta, îți vei dori să ajuți și tu prezentatorii cu astfel de întrebări. Nu toate întrebările sunt excelente, dar dacă sunt puse cu bune intenții, chiar și întrebările așa-zis banale pot pava calea către cele cu adevărat excelente. În mod sigur arta de a pune întrebări se învață experimentând mult. Așa că nu vă temeți să încercați: puneți întrebări și cereți întrebări atunci când prezentați. Și fiți atenți la toate întrebările pe care le auziți. Încercați să vedeți care sunt de formă, care sunt de contestare, de lămurire sau de informare. Dacă aveți ocazia să participați la o dezbatere serioasă, duceți-vă și ascultați întrebările cu atenție, s-ar putea să aflați chiar mai mult decât doar cele ce se spun: s-ar putea să învățați să puneți întrebări care schimbă lucrurile.

Așadar, aveți întrebari? :)

Comments feed: RSS 2.0

7 Responses to “Din tranșeele doctoratului: episodul 2 (Ce poate face o întrebare?)”

  1. Cristian says:

    Da. Unde ai folosit liste înlănțuite?

  2. Cristian says:

    Mi-ai adus aminte de intrebarile puse de cate profesori la prezentarea lucrarilor de diploma sau master. De altfel tu imi spuneai ca au talent inascut de a se lega de tot felul de detalii pentru a se afla intreaba. Sa inteleg deci ca intrebarile astea nu sunt cele mai grozave?

  3. Diana says:

    @Cristian Da. Ghici de unde am luat exemplul "unde ai folosit liste înlănțuite?" :D

  4. costinela says:

    Ma intrebam daca, nu cumva, cei care pun intrebari sunt si cei care au inteles cel mai mult dintr-o prezentare?
    ( cred ca am aflat raspunsul citind comentariile de mai sus..)
    Doamnele de la asigurari folosesc de multe ori ceea ce ar putea fi asimilat cu "listele inlantuite" :)
    .....corect se scrie "talent innascut", nu-i asa?
    (este ca ma pricep la intrebari?!)

  5. Diana says:

    @Costinela Întrebarea ta e foarte bună :) N-aș folosi întrebările ca o măsură a cât au înțeles din prezentare. Acum dacă nu pricep mare lucru dintr-o prezentare, întreb. În urmă cu vreo 4 ani, aș fi tăcut, e drept. Când știu domeniul bine pun probabil și mai multe întrebări (și aproape sigur mai bune în sensul că dau mai mult de gândit). Punerea întrebărilor ține și de cât de bine a fost făcută prezentarea, de cât de obișnuiți sunt cei din audiență să (se) întrebe.

    Chiar vreau în postul următor să discut problema asta a obișnuinței întrebărilor (sau lipsei de obișnuință :) ).

    Și eu aș zice ca înnăscut e corect.

    (Continuă să întrebi, prinde bine tutoror :) ).

  6. costinela says:

    Un ascultator suna la Radio Erevan si intreaba:
    - De ce intotdeauna raspundeti la intrebari cu alte intrebari?
    Care crezi ca a fost raspunsul?!
    - Da' ce va deranjeaza?!

    As vrea sa pot intreba mereu, as vrea sa pot fi suficient de atenta sa imi pun mie insami prima data aceste intrebari si suficient de isteata sa pot raspunde macar unora dintre ele....

    O zi minunata tuturor si spor in tot ce faceti!

  7. [...] înainte de puterea și importanța întrebărilor excelente. Și am primit o întrebare offline: dar cum [...]

Leave a Reply