Zamo din Canada mă trage iar de mânecă, dar nu în franceză ca data trecută, ci în română, nu în proză ci în versuri și nu degeaba ci pentru concurs. Și nici măcar nu mă pot plânge de asta, că a pus strategic acolo în prim plan o ditamai poza cu mine și o anume traducere. Așa că nu mă plâng. Doar în rime și pe altă temă:
Experți de-o zi
Sunt experți în tot sub soare
Au să-ți spună lucru mare –
Au descoperit secretul
Ce și cum e Internetul.
Șapte reguli, trei zicale,
Ce mai zis-a unul mare,
Generalități umflate –
Le spun ei nemestecate.
Dau din gură – vorbe goale
Dinți sclipesc – comunicare
Capul sună-a gol deplin
Doar tupeul e – preaplin.
Ce-i drept se cerea ceva poate mai plin de frustrare înveninată, dar eu nu prea le am pe astea cu frustrările înveninate, că până să adun venin omor vinovatul mai bine. Totuși, dacă trebuie, cu plăcere merg pe versurile lui Macedonski:
Ură
de Alexandru MacedonskiDacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dac-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormânt adânc
Dacă-aş fi sapă.Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dacă-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt ură.