Cu ceva timp în urmă, am găsit printre trileme un început de poveste:
O broasca testoasa inota spre tarm, pentru ca din apa marii incepea sa lipseasca sarea.
Odata ajunsa pe mal, isi cumpara un covrig sarat, pe care si-l puse pe cap si se reintoarse in apa.
Dar cum autorul a continuat apoi într-un mod de-a dreptul didactico-explicativ, mi-a trebuit altă urmare:
Văzând-o cu covrigu-n cap, celelalte țestoase au dat și ele fuga la covrigărie. Doar un țestos bătrân n-a mai apucat covrig banal și-a trebuit să ia unul împletit, un pretzel mai exact. Rușinat să spună că n-a găsit covrig ca toată lumea, a făcut pe niznaiul de-au crezut toate țestoasele că s-a îmbârligat covrigul pus peste atâtea gânduri complicate. Și de-atunci se tot chinuie țestoasele să-și îmbârlige gândurile-n pretzeli.