- Ce frumos esti! A zis fetita fluturelui, pentru ca era genul acela de fetita de vorbea uneori cu fluturii, mai ales cu cei colorati si catifelati ca cel de statea nemiscat in fata ei, micuta pictura abstracta pe fond albastru aprins.
Fluturele a frematat doar un pic in lumina, complet neimpresionat de asa declaratie. Parea curios de bine agatat ori poate atasat de-a dreptul de locul unde parea ca se soreste ori in tot cazul ca isi vede de treaba lui de fluture. Nici gand sa miste, nici gand sa raspunda ori macar sa zboare. Era ca o pata de frumos si catifea, de albastru, culoare si moliciune pe un fond tern si aspru, intunecos.
Fetita a intins mana sa atinga ori poate chiar sa inhate frumosul de-i statea drept in fata, lasandu-se admirat fara oprelise, dar altminteri complet indiferent la declaratii. A apucat sa-l atinga usor inainte ca el sa se inalte nu in zbor ci pur si simplu deasupra, purtat in varful haului negru marcat de colti lungi si galbui, sticlind ascutit in varfuri. N-a durat decat o secunda, o simpla clipire de intuneric in care s-a pierdut odata o fetita care a vrut sa inhate ori poate doar sa atinga un bob de frumos matasos.
Unii balauri au fluturi chiar minunati pe varful nasului.
Imagine preluata de pe Morguefile.
Comments feed: RSS 2.0