Eu, el si balonul rosu

Azi, dimineata a fost aurie si zglobie, cu miros de toamna tarzie si cu pasi marunti si fara graba. Am iesit in oras doar eu cu el, mana in mana, povestind de toate neincetat: ai vazut pasarile? dar avionul? si frunzele? uite pisica si veveritele! e incuiata poarta? e mare copacul! acela-i drumul! ooo, ce baltoaca mare; si ce pompa, dar oare chiar scoate apa? nu? atunci sa o repare! si uite masinile, sunt parcate; sunt ude, asta e albastra; acolo mergem? uite trenul! am plecat?

In oras, am mers intai la banca: eu am dat hartii, el s-a invartit de un balon rosu cu fir alb si lung, mai usor ca aerul. La magazinul de incaltaminte erau prea multi oameni si prea putini pantofi asa ca ne-am dus mai departe. Si am tot povestit: merge caruselul! mergem la biblioteca? si luam carti? mergem la cafe? nu? atunci poate mai tarziu? uite castelul! nu-i castel? dar uite barbatul! e doar statuie? e barbat! si castelul! a, doar usa de lemn masiv si sculptat? si nu-i castel? uite bicicleta! si un cafe!

La cafe, el s-a asezat tacticos in fotoliul de catifea. Si-a scos esarfa si caciula si jacheta si balonul. Am mutat bucla balonului pe cureaua gentii mele, pusa langa el. I-am spus unde ma duc si pentru ce, a dat din cap a aprobare, m-a asteptat linistit. Am stat cu ochii pe el de la distanta, el s-a plimbat cu ochii peste tot si peste toti, perfect in largul lui in fotoliul cu balon rosu.

Cand am revenit, mi-a amestecat cu grija ceaiul in ceasca mare si groasa, de cafenea. Si-a luat furculita, mi-a luat-o si pe a mea. Mi-a dat-o inapoi, uimit ca are doua si un pic grabit ca prajitura-i numai una. Am taiat prajitura cu furculita, mai marunt asa, am impartit, am mancat, am alergat firimiturile prin farfurie. Abia apoi am discutat iar: am mancat tot! dar mai e ceai; bem ceai; mergem cu trenul? mai tarziu; nu mai e prajitura; uite omul pe bicicleta; mergem acum? dar luam si balonul, da?

I-am tinut usa si-am iesit din cafenea toti trei: intai balonul rosu mai usor ca aerul, apoi el mai curios chiar decat inainte, apoi eu, asa de linistita cum n-am mai fost de multa vreme. Ajunsi acasa, el a dormit, balonul a asteptat cuminte, legat cu panglica lui cea alba, iar eu mi-am luat o carte din raft si-am inceput sa citesc cu placere maxima si mintea odihnita, asa cum n-am mai avut ocazia sa fiu de cam prea multa vreme...

balonul_rosu

One Response to “Eu, el si balonul rosu”

  1. [...] numarat copacii, am luat trenul, am cumparat lalele ca flacarile, am zis la revedere autobuzelor, am stat la o cafenea, am dezbatut cozi de catel, am mancat o banana, l-am asistat sa urce pe pietroaiele din centru si [...]

Leave a Reply