Ossasepia

October 30, 2014

Amintiri din Sibiu

Filed under: Tgdyk tgdyk — Diana Coman @ 3:19 p.m.

Acum 3 ani si jumatate fix cum ar veni, am fost la Sibiu asa mai pe indelete, plina de bunavointa in a gasi orasului calitati cu carul daca se poate, ori macar cu sacul. Si nu m-am dus singura, ci cu strain adus anume la Sibiu ca la pomul laudat... Sa le iau pe rand:

- Am luat taxi de la aeroport, cu aparat de marcat si tot, dar fara a fi de prea mare ajutor in ce priveste strada care ne trebuia. Am gasit-o pana la urma noi si i-am explicat cum sa ajunga - era la fix 2 strazi de buricul centrului si la 5 minute de mers pe jos. E primul oras din Europa in care iau taxiul pentru o adresa atat de aproape de centru de care totusi taximetristul habar n-are. Ori Sibiul nu-i european in afara centrului, ori are o frumusete cumva incompatibila cu gasitul drumului altminteri.
- Ajunsi la pensiunea1 la care facusem rezervare prin telefon confirmata cu o zi inainte de sosire, ne-a intampinat un pustiu desavarsit si un numar de telefon in usa. Am sunat si am aflat ca desi intr-adevar isi aducea aminte de telefonul din ziua anterioara, nu, n-aveam camera. Era un 9-10 seara.
- I-am spus strainului ca daca nu-i frumos inceputul, macar e complet original. Si i-am propus o incantatoare plimbare spre centru cu geamantanele dupa noi, sa ne bucuram de Sibiu noaptea. Centrul a fost usor de gasit, ca acolo incepea orasul dupa cum s-a exprimat citadinul meu amic strain. Dupa ce calcasem in noroaie doar 2 strazi in spatele centrului, nu l-am contrazis.
- De draci si nervi, ne-am cazat din a doua incercare fix in buricul centrului la hotelul din Piata Sfatului. Unde intr-adevar, camerele faine, receptionera chiar amabila si hotarata totusi sa ne gaseasca loc chiar asa pe nepusa masa. Pretul dublu chiar nu m-a deranjat deloc, cata vreme oamenii muncesc de banii aia.
- In ziua urmatoare reveniti la dispozitia de admirat Sibiul si hotarati de altfel sa ne placa, am mers intai la centrul de informare turistica, tot eram fix langa el. Doar ca intai n-am intrat ca am crezut ca era inchis de vreme ce usa era proptita inchisa cu un scaun pus in interior. Pana la urma ne-a deschis o domnita dinauntru si am aflat ca scaunul era acolo doar pentru ca usa nu statea inchisa altminteri. Si era frig inauntru, ca incalzirea ori nu functiona ori nu era pornita, dar in tot cazul lipsea cu desavarsire.
- Am cerut domnitei de la centrul de informare turistica o... harta. A orasului ori a centrului macar. De care n-avea, de nici un fel. Atunci poate un pliant turistic? Ori macar ceva... cum sa zic, util unui turist? La care domnita a fost macar sincera: a, n-avem, ca stiti, nu e sezon turistic. Deci mbun, marile strategii turistice si marile investitii turistice tin doar cat e sezonul, da? Si daca tot nu e sezon, la ce drac si fras si tot neamul lor mai e deschisa dugheana aia numita pompos centru de informare turistica? Sa vanda linguri de lemn si magneti cu Piata Sfatului (nu, nici magneti nu aveau, ca macar un magnet ar fi cumparat amicul)? Si cui, localnicilor?
- Daca de la oameni nu afli, am zis apai sa aflam macar de la masini, ca alea n-or lucra doar in sezonul turistic. Pentru ca da, minunea minunilor, in Sibiu sunt terminale turistice unde teoretic butonezi un pic si afli cate ceva util. Doar ca... din toate cate erau raspandite prin tot centrul (si da, le-am verificat pe toate in final) nu functiona complet nici macar UNUL. Chestiune pe care sunt chiar curioasa cum o explica cei care spun ca nu, nu, nu, nu s-au sifonat banii publici la Sibiu (bani europeni probabil, dar publicul meu e european, nu doar romanesc, da). Eu exemplu mai concret si mai vizibil (vorba ceea, chiar in piata publica la propriu) de bani sifonati n-am vazut. Si recunosc ca fix asa i-am si explicat amicului care nu pricepea cum pot fi stricate chiar toate, ca doar na, se mai strica, dar atunci le repara cine le-a pus, ca doar nu-s de folos daca-s stricate, nu?
- Apoi am facut un tur de oras, pornind asa in cercuri concentrice din centru. Am gasit chiar si o librarie destul de faina pentru cat era orasul de adormit altminteri, am baut ceva cald, am mancat ceva aproape rezonabil la un restaurant din centru, ne-a mai revenit zambetul. Am indraznit sa zicem iar ca poate totusi chiar e fainut Sibiul, asa la nivel de oras mic, dar totusi fain pentru cat e el2.
- La al treilea cerc concentric am renuntat pentru ca deja ne noroisem bine.
- Am iesit apoi cu masina pe la cateva din periferii. Am vazut vile noi frumoase. Am vazut case in constructie, mai de toate tipurile. Am vazut vii pe dealuri si erau frumoase. Am vazut pe peste tot ramasitele de trotuare care erau, a spus amicul, "ca dupa razboi".
- Cand am plecat dupa 2 zile de batut "orasul", au reusit sa-si dea cu firma-n cap si cei de la hotelul ultra-central si cu pret care nu admitea asa ceva: i-am intrebat cat e, au calculat totul, mi-au dat nota, am platit cat au zis, n-am stat sa le fac calculele. Am lasat bagajul cat am mai umblat si am revenit dupa cateva ore. Moment la care era o foarte intepata donsoara manager fara nume care nici buna-ziua nu a dat, dar s-a ratoit ca lipseste ceva din nota de plata. Am poftit-o pe ton calm si muult mai scazut decat al dansei, sa-mi spuna ce anume, ca nu-i timpul pierdut. S-a ratoit in continuare ca aia si cealalta si ca sa platesc. Nici macar asa un pic mai calm ca doar ei facusera boroboata nu eu, necum scuzati ori altceva.

E drept ca a fost cum se spune un oras de neuitat. E drept ca i-am cules amicului strain mandibula de pe jos de chiar mai multe ori decat mi-as fi dorit. De mult mai multe ori, de cam prea multe ori. E drept si ca centrul orasului, atat cat e, e frumos. Frumos si extrem de mic si extrem de ...trecut. E frumos pentru ceea ce a fost odata, e frumosul lasat in urma de altii, altii care se pare ca nu au urmasi pe masura din pacate. Si astept cu nerabdare sa ma contrazica totusi sibienii dar asa cu exemple concrete, cu explicatii anume la toate cele de mai sus. Mai ales cand tot e aruncat Sibiul in lupta electorala pe post de exemplu extrem de pozitiv, nici mai mult nici mai putin decat unul din cele mai frumoase orase din Europa. Ca ar putea fi, aia e sigur. Dar ca sa si constati la propriu ca este, mi-e ca-ti trebuie o pereche de ochelari anume si nici pe aceia nu stiu sigur daca-i vinde domnita din dugheana cu scaunul proptit in usa si eticheta de centru turistic in oras capitala culturala europeana.


  1. Coroana de Aur 

  2. Da, marimea chiar nu conteaza, ca veneam din oras de 20,000 locuitori de altfel la momentul cu pricina 

9 Comments »

  1. Draga Diana, primarul e una, orasul e alta, si locuitorii sunt o cu totul complet alta chestie!
    PS: Am o teorie cu de ce nu am avut unguri in Sibiu... sper sa am vreme in curand sa o caut si sa ti-o impartasesc.

    Comment by Groparu — October 30, 2014 @ 7:58 p.m.

  2. Cu totul de acord. M-am intins in articol pe toate cele, dar am pus link pe o chestiune anume ca legam de primar numai partea cu terminalele turistice din care nu functiona nici macar unul. Si posibil acel centru de informare turistica, de vreme ce parea totusi sa fie al primariei, nu ceva privat. De aia-s eu curioasa: cum zici ca nu-i sifonare de bani publici?

    Astept deci si teoria cu pricina.

    Comment by Diana Coman — October 31, 2014 @ 1:20 p.m.

  3. asta e romania! are si parti frumoase si mai putin frumoase, dar din pacate mizeria e chiar in pragul usii, greu sa treci peste ea...
    eu unul, gata! mi-am incheiat socotelile, pentru mine romania nu va fi niciodata ceea ce m-as fi asteptat sa fie

    Comment by mosu — November 4, 2014 @ 7:31 p.m.

  4. Ah Mosule, ce cadou mi-ai facut si inca m-a asteptat cuminte :) Multumesc de revenire!

    Cat despre asteptari... nu zic ca nu le mai am uneori, dar cam incerc sa nu le mai pun in carca lucrurilor/oamenilor/locurilor ca vorba ceea, daca-s ale mele apai ale mele sunt si deci n-au de-a face cu altcineva ori altceva. Sigur, tot am in schimb principii, standarde, idei, dar astea nu vin la pachet cu suparari si dezamagiri.

    Comment by Diana Coman — November 9, 2014 @ 9:25 p.m.

  5. Apai iaca:
    http://groparu.ro/razboiul-celor-doua-gaoze/
    Paragraful numerotat cu 2.
    Mai pe scurt: sibienii îs altă naţie.

    Comment by Groparu — November 9, 2014 @ 11:10 p.m.

  6. Mhm, ce sa zic, ca natii eu am vazut destule, zau asa, nu aia ar fi problema, chiar deloc. Mai degraba ca dimpotriva, alta-alta dar tot nu suficient de alta. Da' poate sunt eu chiar alta natie, ca n-ar fi prima data :))))

    Comment by Diana Coman — November 10, 2014 @ 8:11 a.m.

  7. :) si eu multumesc!
    cat despre punctul tau de vedere mi se pare cat se poate de pragmatic si benefic
    numai ca eu cel putin privesc mereu cu speranta inainte (n-avem incotro, nu?!); daaa... mi s-au cam lungit ochii de atata privit si uite, trebuie sa-mi pun deja ochelari...

    Comment by Anonymous — November 10, 2014 @ 4:14 p.m.

  8. :) si eu multumesc!
    punctul tau de vedere mi se pare cat si poate de pragmatic si de benefic
    dar eu unul cel putin, privesc mereu cu speranta inainte (n-avem incotro, nu?!); daaa... mi s-au cam lungit ochii de atata privit inainte si uite deja trebuie sa port ochelari...
    mie imi trebuie ceva mai aproape; dar care sa fie si bun

    Comment by mosu — November 10, 2014 @ 4:17 p.m.

  9. Eh Mosule, cam aia-i treaba, ca speranta la mine cred ca a luat bataie multa inca de cand era miiiiica, chit ca e tare rezistenta din cate constat.

    Comment by Diana Coman — November 13, 2014 @ 10:44 p.m.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Theme and content by Diana Coman