Astazi ploaia a pornit brusc, ca declansata de un intrerupator ascuns. Am iesit cu bucurie in aerul deodata mai tare, mai proaspat. Si am privit in jur cu un pic de uimire: curios cum omogenizeaza in fapt oamenii o simpla apasare de buton, o simpla intunecare, un pic de apa numai. Sub ropotul picurilor grei, oamenii cei ah, atat de diferiti, atat de ocupati, atat de importanti, se grabesc in fapt perfect identic, incolonati chiar fara voie in directia unui adapost. Nepasatoare la efecte, la afecte, la aspecte, apa curge egal si linistit.
Mi-a placut apa si mi-au placut ploile intotdeauna si n-am stiut niciodata sa spun exact de ce. Poate pentru improspatarea de-o aduc, pentru racoarea din timpul verii ori pentru balsamul vindecator al ploilor de toamna. Poate pentru ca mi-am petrecut candva zile intregi citind intr-un pod de fan, in mireasma intetita a ierbii cosite, sub sunetul egal al ploii. Ori poate pur si simplu pentru ca m-am nascut toamna, pentru ca mi-e apa atat de aproape de fiinta. Si azi, pentru o clipa, m-am intrebat de nu-mi place ploaia poate si pentru motivul simplu ca goleste strazile.
Ploaia goleste strazile, dar fara a le pustiii totusi: le spala doar de mizerie si inutil, de casca-gura si intinde-mana, de grabitii pe care in fapt nu-i preseaza nimic serios cu adevarat, de protipendada iesita doar pentru a face figuratie din cea mai ieftina, din cea mai falsa, din cea mai proasta. Ca intotdeauna, ajunge in fapt un pic de apa chiar de ploaie, ca sa trieze fara gres ceea ce chiar conteaza si ce nu.
Imi place ploaia si-mi sunt dragi nespus oamenii care isi vad de drum sub ea fara prea multa graba si fara urma de nemultumire adaugata. Doar cu hotarare si cu neclintirea data de un scop care chiar conteaza, fie si doar un pic mai mult decat apa de ploaie.
Comments feed: RSS 2.0
Țin să menționez că articolul ăsta îmi aduce aminte de o melodie pe nume Enter Rain, interpretată de Pain of Salvation. Ba chiar cele două abordări sunt atât de similare (din punctul meu de vedere) încât aș spune că tu și autorul v-ați vorbit, zău.
@spyked Ioi, da' Pain of Salvation aia par sa vorbeasca mai degraba de ceva ploaie acida :))) Eu nu ma dusesem chiar asa departe cu ideea, ca totusi, e ...apa de ploaie, nu damnare, salvare si alte chestiuni foarte tare arzatoare.
Depinde de cum interpretezi versurile bănuiesc. Mie înțelesul mi se pare foarte apropiat de al articolului, deși recunosc că la fiecare ascultare mai în detaliu reușesc să îi găsesc sensuri noi melodiei.
@spyked Intr-adevar, ca idee /directie generala vad clar asemanarea de care zici (e noua melodia pentru mine), doar ca mie (acum na, am avantajul ca macar ce am vrut eu sa zic cunosc in propozitie) imi pare ca ei sunt mai ...suparati pe lume ca sa zic asa. Da' imi foloseste ca zici de asemanare, ca poate din afara par si eu la fel de suparata, chit ca nu ma simt ca atare :)
Ploaia-i buna in tarile calde in care ploo' mai rar, gen meditereanean sau climat asemanator.
In tari ploioase ploaia e mereu semn de furtura/frig/gri, etc.
Aici in Romania mi se pare chiar depresiva ploaia, mai ales ca blocurile sunt gri, si arata 'si mai' urat.
De cate ori imi permit, ies sa ma plimb prin ploaie. Chiar daca, uneori, in prima faza, ploaia (rece, de toamna sau primavara) ma trimite in butoaiele cu melancolie, la sfarsitul plimbarii ma "curata" de toate starile gri sau albastre. Ii ca un fel de blues.
Ploile de vara sunt mai degraba pe post de energizant :D
@Freud Da' sa vezi tu, ca nu ploua doar intre blocuri... Si apoi si blocurile se pot varui la o adica, se pot darama, se pot inlocui. Doar cu oamenii doar e mai greu sa-i schimbi sa nu-ti mai vina asa sa nu-i vezi in fata ochilor. In Romania totusi nu exista asa sezon al ploilor sa ti se chiar urasca.
@Florin A-ha, deci nu mi-s chiar singura :) Energizant de vara suna bine, ca mai pune pe goana toropeala caldurii...
Adevarul e ca sunt multi speriati de ploaie, geci peste geci, umbrele-ca-am-auzit-ceva-la-meteo si tot asa. Depinde si de vreme, pentru ca adesea ploaia imi pare o destindere. Cum de exemplu se intampla de vreo cateva saptamani in Bucuresti, nu chiar zilnic, dar destul de des: toata dupa-amiaza, sa zicem de la 11-17 e o atmosfera teribil de apasatoare (exact asa e acum), tulbure, fara soare, prafuita, pare ca vine ploaia dar nu vine, un soi de atemporalitate foarte ciudata pe parcursul unei bune perioade a zilei. De obicei pe la 17-18 se face nitel mai frumos, oricum, daca ploua, totul trece, si atmosfera apasatoare si tot.
@Bogdan Sta a ploaie cum se zice, da' nu-si da drumul. Cunosc "apasarea". Ce-i drept in Bucuresti eu nu prea tin minte sa-mi fi placut vreodata vremea in sine, ca parca ori era un fel de zapuseala combinata cu un praf infernal, ori un fel de mocirla alb-maronie si zloata. Dar e posibil sa ma insele memoria pe tema, ca deh.
Dar ploile de la tara si chiar cele din Ploiesti (n-o fi orasul suficient de mare ori de in camp sa fie efectul urat), cele tiroleze si chiar cate unele ale perfidului Albion mai sudic asa...
La spanioli e vreo 15 grade iarna, scade pe la vreo 0-5 de craciun.
Oamenii se echipeaza cu fulare, manusi, cizme, chestii la greu; de prin octombrie.
@Freud Pe de alta parte, la englezi (in sud zic, nu Scotia ori Irlanda) iarna e cam un etern 0-5 grade, dar lumea tot umbla fara sosete. Iar de la 10-11 grade umbla si cu maneca scurta (ca daca ar astepta temperaturi peste 20, oricum n-ar avea prea multe zile pt asa ceva...)
Cam tot de sud ziceam si eu dat fiind ca vestul e ploios si estul da-n spre Pirinei.
@Freud Eh, da, dar se pare ca totul e de... obisnuinta ori preferinta a fiecaruia pentru diverse temperaturi si/sau umiditate.
[...] Tudor Enea1 isi descrie o banala fleoscaiala prin padurile patriei. Cum ploaia ma inspira intotdeauna, i-am furat ideea cea atat de originala a cum te ploua prin munti primavara [...]