Cum dAImon amestecă ceaiuri și cere păreri, mi-a adus aminte de ceva mini-aventuri create de ceaiuri negre, verzi ori aromate, așa că iată, mă pun pe povestit. Și-s chiar curioasă dacă votează Freud povestirea mai puțin plicticoasă ori irelevantă decât cea despre englezi. E ceva ironie să fie englezii mai plicticoși decât ceaiul, iar altminteri o fi măcar o victorie englezească dacă altceva nimic. Așadar:
Pe când băteam dealurile Politehnicii întru descâlcirea misterelor calculatoarelor și încâlcirea ocazională a minții altora, într-o frumoasă zi de vară bucureșteană1, am băut așa cam pe nerăsuflate toată sticla cu lichid negricios și aromat, ușor îndulcit și mai ales bine răcit la frigider, preparat de altfel tot de mine în seara anterioară. Și vă spun drept că atât de bun era de m-a apucat așa tristețea că uite dom'le, de ce-oi fi făcut eu doar un litru și jumătate din așa licoare divină, când vorba ceea, puteam să fi făcut și 10, că ingrediente erau, foc descoperisem chiar și-n cămin, oale idem, sticle se găsesc dacă trebuie, loc la frigider se face dacă-i pentru o cauză bună, iar de băut eu sigur aș fi băut mai mult.
În asemenea stare de tristețe iremediabilă, singurătatea era indiscutabil (neavând cu cine-o discuta) o idee proastă și-n consecință am decis eu a vizita în bârlogul lor aflat la minimă distanță, niște prieteni mediciniști. Zis și făcut, în mai puțin de obișnuitele cinci minute ale drumului le inspectam deja craniul (cel în care-și țineau creioanele), le răsfoiam atlasele, dădeam roată prin vastele apartamente (cunoscătorii știu că mediciniștii în Regie stau doi ori trei într-o garsonieră, nu doi într-o gaură ori patru într-o râpă precum injinerii și respectiv injinerele), gesticulam italienește chiar dacă vorbeam românește și în general îi amețeam atât de desăvârșit încât într-un final s-a dat glas întrebării evidente: da' tu ce-ai fumat? Completată instant de un al doilea vorbitor: ori băut?
Nimic, ce să fi fumat? Nimic, ce să fi băut? Doar ceai negru! Un litru și jumătate însă, în mai puțin de 5 minute...
Chestiune care de altfel m-a cam lecuit de ceaiuri negre, verzi si albăstrii până când aveam să împart un apartament cu doi ruși și un peruvian franțuzit. Dar ei sunt din alta poveste...
adică atunci când îți extragi tocurile din asfalt la fiecare pas, înțelegi utilitatea prafului ca amortizor de zgomot și altminteri în general simți că forma solidă de agregare nu-i cea mai bună alegere a ființei ↩
Comments feed: RSS 2.0
Fourthsome sau cum se zice for the lulz.Defapt asta cu efectele cafeinei e mai interesanta, dat fiind ca imaginatia mea a exersat un fel de poveste cu una care sta la semafor afundata-n ceva ciment pseudotopit, care scoate-o sticla din geanta; spre deosebire de cea anterioara, ma rog.
@Freud Ha ha, deci bun. Da' de ce nu scrii barem povestea mai concret? (Si ca fapt divers, nu-i chiar cafeina, ca-mi pare ca-i totusi alta substanta teina).
Cica-i cam tot aia.
Cat despre aialalta ma mai gandesc.
Țin să precizez că nu ești singura persoană care s-a avântat întru astfel de obiceiuri. Noi (adică o mână de studenți din Poli, căutători de răspunsuri la întrebări grele privitoare la nucleele sistemelor de operare, nu oricum) ne-am trântit un dozator în una din săli, după care am adus tot felul de ierburi din care facem ceaiuri negre și verzi și așa mai departe.
Și mai țin să precizez că ceaiurile astea cofeinizate merg mână în mână cu programarea. La un moment dat mai că ajung să gândească ele în locul tău.
@spyked Eu nici nu beau altminteri bauturi cafeinizate neam. De unde probabil si efectul de-a dreptul memorabil. Mai gresisem doar odata cu un pahar de Cola pe la 12 noaptea...
Dar e o idee cu codul-cafeina :))))
@Freud Se pare ca-i fix cum zici.
frumos articol si blog de asemenea
@maria Multumesc! :)
Buna regasirea, Diana draga!
Si un Mos Nicolae linistit si indestulat, cu bucurie in suflet, ca doar ai fost cuminte tot anul si ai adus, la randul tau, multa bucurie celor ce te-au citit! :-)
Ti-am lasat pe blogul meu raspuns la ultimele tale mesaje scrise acolo, sper sa le fi gasit! Abia acum inteleg mai bine ce-mi scriai tu in iulie, legat de "site-urile" astea cu fire de conversatie, cum este si wordpress-ul...Poate ca intr-adevar nu-i cea mai buna alegere...m-am lovit si eu de niste mari inconveniente zilele trecute.
Oricum ar fi, daca nu ai primit mesajele mele le retrimit pe adresa de mail, cu scuzele de rigoare!
Mi-a placut aventura ta bruna si licoroasa! :-) Ai mult haz atunci cand narezi, felicitari!
Cu bine,
Ioana.
@maria face spam pentru barbasu'?
ce-a mai avansat internetul d'le. in retrogradare.
@Freud: dacă erai cu adevărat hater ziceai că sunt piese din mașini furate și dezmembrate :-)
frumos blog.
@Radu Vasile Multumesc si bine ai venit :)
@Cristian Dar de ce nu hateresti tu mai bine, daca esti pus pe asta? :)
@Freud Zic totusi ca mai bine sa gresim considerand ca nu face si in fapt sa faca, decat sa gresim considerand ca face atunci cand in fapt nu face...
@Ioana Bine ai revenit Ioana, eu am fost zilele astea mai mult absenta din online, asa ca ma scuzi de intarziere. Acum am revenit si o sa "recuperez" si cu cititul, cat de repede :)
[...] din natura. Acum ie internetii. Deci Daimon scrie pe blog despre ceaiuri cu efectul ca Diana scrie despre amintiri cu ceaiuri, ca sa vedeti configuratie astrala magica in [...]
[...] pe vremea cand aveam miniaventuri cu licori brune, am avut si o intalnire oarecum neasteptata (pentru mine) si surprinzatoare presupun (pentru el) cu [...]