Ossa Sepia

July 30, 2011

Urlet cu colții la vedere

Filed under: Word Therapy — Diana Coman @ 12:12 p.m.

Stimați împăciuitori de suprafață, împăciuitori cu orice preț, sterilizatori ai oricăror discuții și controverse prin golirea lor de sens, prin refugiul în sintagme sterpe de genul "sunt mult mai mulți factori", "nu e alb sau negru niciodată", "fiecare are dreptate în felul lui":

Ceea ce faceți voi nu-i nicidecum discuție, nu-i mediere, nu-i diplomație, nu-i bun-simț. Acelea vă sunt noțiuni străine pentru că presupun argumentare reală, presupun găsirea unui teren comun, presupun tăișul rece și fără milă al adevărului, balanța onestității, capacitatea de a înțelege puncte de vedere divergente. Iar voi nu căutați adevărul, nu căutați soluții, căutați doar liniștea cu orice preț - un preț plătit mereu de alții, pentru că voi nu aveți nimic de dat.

Liniștea pe care-o vreți atât de mult impusă nu-i alta decât moartea, nu-i alta decât extirparea vieții înseși, nu-i alta decât schingiuirea celor vii, celor ce vor să crească. Voi folosiți relativul și contextul nu ca sprijin în căutarea adevărului ori realității, ci ca arme pentru a sabota orice avans, orice schimbare, ba chiar și orice discuție ori încercare nouă de a înțelege. În relativitatea totală pe care vă chinuiți să o mențineți, vă găsiți culcuș comod, să nu mai simțiți cum vă împunge conștiința. În gri găsiți scuza perfectă, camuflajul vostru ideal.

Orice avans e o luptă, orice creștere e o luptă, orice viață e o luptă, iar lupta nu se dă în liniște, nu se dă în pace, adeseori nu se dă nici măcar în consens cu cei din jur. Și prețul oricât de mare pe care-l vreți voi plătit pentru lipsa controversei și a luptei, nu îl plătiți din viața voastră proprie, ci din a altora, mereu a altora. Voi schingiuiți suflete încarcerându-le în reguli mai strânse și mai multe decât fașele înfășurate pe-o mumie. Voi tăiați aripile păsărilor, întru împăciuire cu viermii. Voi doborâți pe cei ce se avântă către alte orizonturi, întru împăciuire cu cei ce nu pot sau nu vor să plece nicăieri. Voi sunteți morții vii, de-un gri etern și sufocant, cu zâmbete la fel de gri, dispuși a scoate ochii celor ce insistă să privească realitatea și nu doar griul vostru colcăind de compromisuri și amputări de conștiință ori încâlceli morale fără de ieșire.

De aceea, stimați împăciuitori cu orice preț plătit de alții, vedea-v-aș etern zâmbitori cu mințile duse cu totul. Vedea-v-aș etern zâmbitori și rigizi printre viermii pământului. Înfige-v-aș bolduri sub unghii în timp ce interzic să țipați, pentru că faceți gălăgie și tulburați împăciuirea, în timp ce vă spun cum avem cu toții dreptate, cum sunt mai mulți factori de luat în considerare înainte de a vă repezi să vă urlați durerea. În timp ce vă spun că durerea însăși e în fapt cu totul relativă, că moartea sufletului e și ea întotdeauna relativă, nici albă și nici neagră, nu-i așa?

Nu-i nimeni obligat nici la luptă, nici la viață, nici la discuție măcar. Dar nu-i nimeni obligat nici să vă asigure vouă liniște netulburată de tumultul realității.

14 Comments »

  1. Nu-mi displac impaciuitorii pe cat de mult imi displac cei cu mai multe fete, prefacutii.
    Imi place partea cu regulile, fabricam prea multe reguli care ne aduc mai mult disconfort si dezavantaje si, ca si cum asta nu ar fi deajuns, unii se mai si impopotoneaza cu reguli stupide.

    Comment by Captain Mc' Chicken — July 30, 2011 @ 12:46 p.m.

  2. @Captain Mc' Chicken Pai zic sa facem distinctia intre mediatori (cei care chiar ajuta discutia sa ajunga pe un teren comun) si impaciuitorii astia care cum vad ceva disputa, cum o dezinfecteaza de orice sens ("nu va certati, ca aveti toti dreptate" - este ca-i glorioasa realizare?). Si da, astia din urma sunt de obicei mari amatori de reguli, ca doar cum mai prind ceva discutie/controversa, cum ar mai da o regula ca s-o starpeasca.

    Comment by Diana Coman — July 30, 2011 @ 12:51 p.m.

  3. Diana Coman, asa, asa, iar celor din urma sa le facem cadou cate o razatoare (sa-si improspateze tenul) si niste cioburi (sa-si frece pleoapele) :)

    Comment by Captain Mc' Chicken — July 30, 2011 @ 1:08 p.m.

  4. Captain Mc' Chicken Daaaa. Eu chiar am pofta sa le fac si o demonstratie practica pe tenul si ochii lor :D

    Comment by Diana Coman — July 30, 2011 @ 1:50 p.m.

  5. nu va certati, ca aveti toti dreptate

    Hm, chestia ar fi că de obicei chiar au toţi dreptate. Doar că în lumea lor :D

    Cam ăsta e şi rolul mediatorului, să spargă bulele şi să-i aducă pe toţi pe acelaşi teren. Da, dar iniţial în bula lor combatanţii au dreptate. Dacă rostirea replicii citate îi face măcar să tacă 2 minute cât să le poţi vorbi tu, eu zic că-i un câştig.

    Chiar dacă apoi le arăţi fix că n-au dreptate.

    Comment by dAImon — July 30, 2011 @ 3:20 p.m.

  6. @dAImon Nu exista "dreptate in lumea ta", ce drac e ala? Adica dreptate imaginata ca si lumea ta - ca doar imaginatie e, n-are ce alta. Pai?

    Si inca, ce zici tu n-ar fi taman astia de care zic eu. Cum ii ziceam si lui Captain Mc' Chicken mai sus, mediatorii muncesc serios si cu cap. Zic sa nu confundam o replica folosita drept deschidere, cu actiunea toata.

    Comment by Diana Coman — July 30, 2011 @ 4:31 p.m.

  7. @dAlmon: nu bulele, ci cercurile :-)

    Comment by Cristian — July 30, 2011 @ 5:19 p.m.

  8. Zice dAImon ceva acolo.

    Comment by Mircea Popescu — July 31, 2011 @ 3:38 a.m.

  9. Huh, ce l-ai dat cu sec articolul ăsta! :)

    Comment by mitzaabiciclista — July 31, 2011 @ 9:33 a.m.

  10. @Cristian Cam asa ceva, da.

    @Mircea Popescu Zici ca mi-a scapat ceva din ce spune dAImon? Cum ziceam, sa nu confundam o propozitie cu toata actiunea si nici impaciuitorii astia prin sterilizare cu cei care chiar fac mediere etc.

    @mitzaabiciclista Sec, daca zici tu :)

    Comment by Diana Coman — July 31, 2011 @ 4:56 p.m.

  11. esti o darza luptatoare pentru claritate, un fel de nemtoiaca :)

    Comment by zamo.ca — July 31, 2011 @ 8:20 p.m.

  12. Mei, eu zic(eam) aşa: că oamenii dispuşi să discute onest au nevoie de mediator în sensul şi funcţia de interpret - anume pentru a netezi asperităţile culturale şi a clarifica poziţiile ambigue. Pentru a construi poduri, pe scurt. Cred că la ei te referi prin "mediatori adevăraţi".

    Pe de altă parte există o întreagă categorie de oameni care au lipsuri pe care nu-s dispuşi să le recunoască, înlocuindu-le cu lucruri pe care "le ştie toată lumea" sau alte fixaţii. Când doi de-ăştia discută în contradictoriu se apucă şi depun energie pentru a demonstra cât mai vocal că ei au dreptate, chiar dacă nu-s siguri de ea. Şi atunci pentru a-i opri din păruială trebuie să te apuci să calmezi spiritele prima dată, să dai dreptate, apoi să pictezi încet acea "bigger picture" de care au nevoie.

    Cât e de eficientă strategia rămâne o altă căciulă. De obicei funcţionează cu aceia care-s dispuşi să recunoască lipsurile din discursul propriu când îi confrunţi cerându-le să aducă argumente bazate pe ştiinţă. Cum ar veni, când le arăţi spaţiul gol dintre bulele în care erau închişi şi ei sunt dispuşi să recunoască că el există.

    Comment by dAImon — July 31, 2011 @ 9:50 p.m.

  13. @dAImon Da, la ei ma refer cu "mediatori adevarati". Eu sunt de acord cu ce zici tu acolo, dar chestiunea e ca atunci cand doi din aceia discuta in contradictoriu, nu e taman tipul de lupta de care zic eu (mai degraba se lupta mediatorul cu ei in cazul asta). Tipul de lupta la care fac referire e de obicei intre unul care incearca sa isi completeze ceva lipsuri si unul (sau mai multi) din astia de care zici tu.

    @zamo.ca Un pic nemtoaica, un pic japoneza mi s-a mai zis, un pic ... Romanca deci :D

    Comment by Diana Coman — August 1, 2011 @ 8:15 a.m.

  14. [...] E drept ca intodeauna, chiar si printre 1001 excluderi de tipul asta, chiar si prin 1001 bariere si oprelisti arbitrare si abuzive inca se mai poate strecura un pic de discutie, asa cum un val de apa va gasi totusi pana la urma [...]

    Pingback by Discutii vs. sustinere in Cuvintele Dianei — March 4, 2012 @ 4:58 p.m.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Theme and content by Diana Coman