Eu nu strivesc corola de minuni a lumii...
... ci o desfac cu grijă și pe îndelete, petală cu petală, ca să-i sorb nectarul, bine? Mi se zbate așa creierul stâng și am o senzație că mă paște o alergie la noua (sau mai vechea?) modă a frumuseții misterului de amorul artei misterioase. Ador misterul, să nu mă înțelegeți greșit. Dar îl ador ca promisiune a unei descoperiri, ca semnul unei noi explorări, ca potențial de uimire, ca incitare. Îl ador ca pe un preludiu excelent, atent dozat, perfectă combinație, impecabilă realizare. Și nu suport preludiile fără finalitate, care nu-s nimic altceva decât banalele lașități ale promisiunilor fără substanță.
În mania publicitară a ambalajelor strălucitoare care învelesc nimicul, îmi pare că fascinația pentru mister ca o valoare în sine e ultima modă insuportabilă. Unii consideră de exemplu și cultura un mister (1), ba chiar militează să-l păstrăm ca mister, de teamă să nu-i alterăm valoarea dacă-i expunem esența. Ce-i drept am remarcat și eu dificultatea definirii unor noțiuni complexe a căror înțelegere ne scapă încă. Dar dificultatea e condimentul din preludiu și nicidecum motiv de abandon sau semn că valoarea e în mister și nu în înțelegerea încă ascunsă.
Problema cu asemenea abordare care pune misterul drept valoare-n sine care trebuie apărată e că întreține falsitatea. Misterele sunt până la urmă doar măsura ignoranței noastre. Iar cea mai simplă cale să trăiești printre mistere e să refuzi cu înverșunare să afli ceva, cât de puțin. Oamenii sunt, de altfel, experți în alegerea celei mai simple căi...
Până la urmă dacă știi cum te-a vindecat medicul îți piere recunoștința și bucuria pentru că ești din nou sănătos? Dacă știi cum se fac, se nasc și cresc copiii te bucuri mai puțin de ei? De viață? Chiar e fericirea și bucuria și însăși valoarea vieții în faptul că n-o pricepem? Cam trist, zic eu, așa îndemn: feriți-vă să pricepeți ceva, că nu-i nimic de bucurie în realitate, că doar iluzia poate menține frumusețea. Mă scuzați, dar eu zic că frumusețea e cât se poate de reală, atunci când este. Și bucuria, și fericirea, și chiar miracolul. Să savurăm misterele deci până la capătul descoperirii. Și să nu încetăm să căutăm mistere noi...
(1) Din definiția cu pricina cultura pare chiar un fel de virus străin care ne locuiește uneori poate chiar împotriva voinței noastre. Infecția culturală și atacul extratereștrilor.
Comments feed: RSS 2.0
Cum s-o enervezi pe Diana, ghid prescurtat : o preludezi si-o lasi asa.
@Mircea Popescu Zici ca-i cerere pentru astfel de ghid?
Nu cred că Perfu are nevoie de un asemenea ghid :-)
@Cristian Perfu nu m-a enervant, doar m-a amuzat. E o diferenta serioasa. Si nu cred c-ar avea ce face de altfel nici cu un ghid detaliat pe tema.