Cuvintele s-au spart în cioburi oarbe. Oarbe, dar marginile lor prea-ascuțite taie-n suflet ca în carne vie, subțiri ca raze-ac trăgând în urma lor un fir de întuneric, lăsând apoi în tăietură și-o picătură de otravă. Dar ascuțite precum sunt și-nveninate-n ura lor de cioburi și totuși uneori cu mâna propriului meu gând le-aș sparge toate să le sfărâm și sunetul ce-ademenește pe cărări întortocheate și strălucirile drăcești ce-ascund cu ură-n hohote nestăvilite lumina blândă, tămăduitoare. A adevărului.
Textul de mai sus, purtând un număr par de ordine, participă la concursul de la Trilema.
Comments feed: RSS 2.0
Succes!
Să sperăm că cei din juriu vor gândi precum respondenții mini-sondajului tău.
@Mircea Popescu Multumesc!
@Cristian Pai nu-i musai si pana la urma nu conteaza :) Deja le-am pus pe amandoua pe internete.
Ha ha ha unde e Maricari? Undeeeee :)))
@Luka D Hahaha, m-a copiat!!!! :)))
[...] pentru că tradiţia o cere, dau leapşa mai departe către Diana, Alexandra, Alphadog, Tomata cu scufiţă (care Tomata m-a pasat o leapşă despre cărţi pe care [...]