Cel mai scurt eseu despre căsătorie și plăceri

Zamo din Canada vorbește despre pensionare când se gândește dacă e mai bine să te însori sau nu. Și invers. Cum e vorba de limba franceză, nu-i bai, că cherchez la femme merge în orișice ocaziune. Dar întotdeauna m-am înnebunit (la propriu) după temele glorioase din școală. Așa că nu mă pot abține să nu dau răspunsul pe care-l merită întrebarea. Voilà de citește:

Faut-il se marier, ou seulement chercher le plaisir (150 mots)?

Il ne faut rien. La Terre tourne tout de même sans qu'elle me demande à moi de faire d'une façon ou l'autre (c'est d'ailleurs pour ça qu'on aime toujours la Terre - elle est belle, indépendante, généreuse, sans incertitudes et lassitudes, ne fait pas de demandes sans raison et sait très bien ce qu'elle veut). Et c’est d’ailleurs assez bizarre à demander qu’on fasse un tel choix : ou bien on cherche le plaisir, ou l’on se marie. Au fait c’est bien plus simple que ça : on cherche le plaisir, évidemment. Et quelquefois, on a envie de le chercher dans un mariage.

Hm, am doar 98 de cuvinte, dar adevărul e că oricum sunt prea multe: ultimele două fraze sunt tot răspunsul pe care-l merită întrebarea. Ca toate întrebările din școală.

Update: varianta în română și cea în engleză, mai jos. E pe undeva un pic de rescriere mai degrabă decât traducere directă. Dar am "ținut aproape" :)

Trebuie să te căsătorești, sau doar să-ți cauți plăcerea? (150 cuvinte)

Nu trebuie nimic. Planeta tot se învârte, fără să-mi ceară mie să fac la un fel sau altul (de altfel din cauza asta probabil iubim mereu planeta - e frumoasă, independentă, generoasă, fără incertitudini și stări de oboseală, fără cereri iraționale și știind mereu foarte bine ce vrea). E chiar ciudată idee să pui problema ca pe o alegere: ori căutăm plăcerea ori ne căsătorim. De fapt, e mult mai simplu: căutăm plăcerea, evident. Și uneori, simțim nevoia să o căutăm într-o căsătorie.

Should you marry or just search for the pleasure? (150 words)

There is nothing that I "should" do. The Earth keeps on turning without asking me to do one way or another (perhaps this is why we always love the Earth - it's beautiful, independent, generous, without doubts and weariness, it never makes irrational demands, and it always knows too well what it wants). What an awkward idea to phrase it as a choice: either you search for pleasure or else you get married. In fact, things are far simpler than that: we all search for pleasure, of course. And sometimes, we feel like searching for it in a marriage.

12 Responses to “Cel mai scurt eseu despre căsătorie și plăceri”

  1. spyked says:

    Faut-il se marier, ou seulement chercher le plaisir (150 mots)?

    ... et la réponse: oui. :D

  2. Diana says:

    @spyked Précisément! :D (dar intotdeauna profii mi-au cerut sa detaliez raspunsul, de aia am ajuns totusi pe la cele 98 de cuvinte).

  3. zamo.ca says:

    Niste tampiti, profii astia! :D

    Spune-mi, la faculta unde esti cercetatoare, mai si predai? :P

  4. Diana says:

    @zamo.ca Aha :D Dar la facultate nu te obliga nimeni sa mergi....

  5. zamo.ca says:

    Pai nici la scoala. Ce, la tine nu erau chiulangii care stateau si fumau in drum spre scoala si nu-i vedeai niciodata la ore?

    Atat elevii cat si studentii au in comun sacrificiul dorintelor imediate in numele unor planuri cu bataie lunga.

  6. Diana says:

    Eu intotdeauna am avut o abordare foarte...extremista. Daca pot sa chiulesc la o ora, nu inseamna ca scoala nu e obligatorie. Este, pentru ca trebuie musai sa ma duc acolo in fiecare zi si mai ales practic prin lege trebuie sa o termin. Deci sa chiulesc de la ore e doar sa prelungesc prizonieratul. Dar cred ca ar trebui sa dezvolt ideea intr-un post. Tot se cheama ca scrisul are valoare terapeutica :)

    Elevii sacrifica dorintele lor imediate in numele planurilor facute pentru ei. Studentii sacrifica dorintele lor imediate in numele planurilor lor cu bataie lunga.

  7. zamo.ca says:

    Legea-i pentru parinti, nu pentru elevi, intrucat elevii sunt minori. Dar chiar dac-ar fi pentru elevi, chiulind de la o ora tot incalci legea.

    Cum ti-am spus si pe blogul meu, liberul arbitru este intotdeauna mai mult fun. In ce ma priveste, eu m-as fi dus la scoala si fara sa fiu obligat. M-am dus la scoala si cand am ramas absolut de capul meu la 16-17 ani - sigur, am chiulit mai mult, dar din cauza ca aveam si alte chestii de facut si erau ore la care efectiv pierdeam timpul.

    Diferenta de obligativitate intre studentime si elevi este practic nula. Dar intram deja intr-un "ba da, ba nu" type of argument..

  8. Diana says:

    Nu cred ca e o discutie de genul "ba da, ba nu" ca doar ne explicam viziunea diferita. Eu cel putin gasesc interesant sa pricep cum vad altii lucrurile (mai ales ca e cele mai multe ori e cat se poate de diferit de cum le vad eu).

    Strict legal vorbind ai dreptate ca legea e pentru parinti, dar pentru mine oricum atunci era totuna daca aveau de tras ai mei sau eu direct personal. Dar e vorba de cum percepe fiecare lucrurile la momentul respectiv.

    A propos, la tine pe blog am vrut sa-ti raspund si am constatat ca nu pot decat daca "deschid" fir nou. Asta m-a oprit oarecum :) Da, liberul arbitru e clar esential. Presupun ca problema e ca eu am ceva chiar si cu principiul de a imi impune o chestie. Ca de exemplu scoala. Mie diferenta scoala-studentie mi s-a parut enorma. A fost alegerea mea sa ma duc la o facultate si alegerea mea la care. Si consecintele imi apartin asa cum sunt ele. Poate ca in realitate diferenta e nula cum zici tu, dar cum percepem treaba poate schimba lucrurile enorm.

  9. zamo.ca says:

    Viziunea noastra nu-i chiar asa diferita. Amandoi suntem de acord ca liberul arbitru e mai mult fun decat obligativitatea. Tu pari sa fi avut niste profi tampiti in generala care te-au desconsiderat si din pricina carora ai ramas cu un gust amar. Si eu am avut profi tampiti, dar cred in cea mai mare parte se purtau frumos cu mine si-am avut parte de respect, chit ca nu eram tocilar.

    Sau, poate ca fiecare iubim mai mult etapa scolara in care ne-am pierdut V :P

  10. Valentin says:

    Sarumana. Te rog, de ziua mea sa-mi faci cadou o traducere a textului in engleza. Multumesc anticipat.

    PS: :-P

    PS2: Toti arbitri sunt liberi fiindca DNA-ul n-a fo in stare sa-i descopere cand iau spaga sa prelungeasca meciurile cu 9-12 minute .. :-P

  11. Diana says:

    @zamo.ca Clar trebuie un post despre scoala, dar mi-e ca daca incep nu ma mai opresc...

    @Valentin Scuze de intarziere, dar am fost cumva plecata de pe propriul blog. Uitasem si cum sa intru :D La asa cerere nu pot da decat un raspuns: cu cea mai mare placere. Si, daca se mai primeste inca, la multi ani!

    PS: Da, am vazut limba scoasa, dar cred ca nu-i bai sa iei cererile oamenilor de bune. Sau de rele, dar nu-i cazul :D

    PPS: :)) Mai bine a la Caragiu: toti jucatorii sunt in Rai, dar arbitrii....

  12. [...] din Canada mă trage iar de mânecă, dar nu în franceză ca data trecută, ci în română, nu în proză ci în versuri și nu degeaba ci pentru concurs. Și nici măcar nu [...]

Leave a Reply