Prima zi de scoala are contur clar de semnul intrebarii, si-n amintire si-n real. Amintirea are claritatea surprizei cauzate de ceilalti: de ce se inghesuie ceilalti copii? de ce plang parintii altora? de ce mi-au pus o rata-n piept? Aproape 30 de ani mai tarziu, unele intrebari raman (de ce plang parintii altora?) in vreme ce altele se preschimba in oarece multumire: ce bine ca nu i-au pus si lui o rata-n piept!
De partea lui, bobocul nenumit ca atare se stie foarte clar pe sine pe nume si pozeaza mandru de noua lui uniforma, indiferent ca-i inca in papuci. La nici 5 minute dupa poza bea apa cu asa avant ca da si pe sine dar nici nu baga de seama - "a, ia te uita, da' de ce-oi fi ud oare?"
Fara tam-tam si fara cuvantari, prima lui zi de scoala a venit altminteri firesc si fara surprize. Isi stie deja scoala, ca am mai trecut pe acolo, am mai discutat, si-a intalnit deja invatatoarea undeva in iunie inainte de vacanta, si-au facut reciproc poze, si-au retinut reciproc numele macar - ca ea l-o fi recunoscand deja si dupa figura, dar el ma cam indoiesc ca ar recunoaste-o. Schimbarea de program e discutata si ras-discutata chiar daca inca nu e, probabil, inteleasa pe de-a intregul. Nici nu-i insa chiar atata de mare schimbare, nici nu-i anume vreo problema iar pe el oricum il intereseaza altminteri mult mai mult alta chestiune si anume cate zile - dar exact, CATE zile - mai sunt pana la ziua lui? Ca acum daca a inceput scoala e deci septembrie si daca e septembrie e deci ziua lui si deci: e ziua lui azi? sau maine?
Ziua lui cand implineste adica 5 ani. Printre celelalte diferente minore, se strecoara precum camila prin urechile acului aceasta diferenta de aproape 2 ani intre varsta mea de-atunci in prima zi de scoala din amintire si varsta lui de-acum in prima lui zi de scoala din prezent. Doi ani cand ai 5 cu totul nu-s chiar putini oricum ai da-o dar nu vad anume diferenta nicaieri in ziua asta - ori poate doar asa ca o parere in cum imi strange uneori mana pe drum desi tot el imi lasa mana cu totul cand recunoaste strada. Si-mi pare bine ca-i asa si-mi aduc aminte ca totusi prima zi de scoala n-are nicaieri in amintire varsta la vreun fel.
E doar prima zi de scoala asadar si e pregatit pentru ea, oricand s-a nimerit sa fie iar diferentele sunt doar in amintirea mea care are ce compara anume. Pentru mine e si nu e prima zi de scoala ca-i in alt loc, in alt timp si din alta perspectiva. Pentru el insa e doar prima zi de scoala si nimic mai mult. Cum e si normal sa fie si deci ne vedem toti trei (el, eu si ta-su) de treaba toata ziua ca de obicei.
Si totusi: de ce plang oare parintii altora?
Comments feed: RSS 2.0