Ho ho ho (ori be he he)



December 22nd, 2011 by Diana Coman

Dac-as fi Mos Craciun, eu cred ca m-as dili la cap inca din primul an. Si nu din cauze banale precum zborul cu sania neasigurata, taraitul pe hornuri, hahaitul isteric ori extrasul dintre multimi de copii care vor cadouri si eventual sa ma traga de barba (de care n-am), ci pur si simplu din cauza ca ar trebui sa vad in fiecare an atatea maghernite ingrozitoare. Cum n-am descoperit inca placerea in a ma bucura de raul altuia, imi ramane s-ar zice doar sa ma intristez, sa ma enervez ori sa ma dilesc. Stiu ca nu-i taman gandul de sezon care se cere ori asteapta indeobste, dar e cu siguranta gandul cel mai vehement care ma bantuie dupa ce m-am ocupat zilele astea fix cu vizitarea de ...locuinte teoretic. Inca locuinte rezonabile s-ar spune. Atata doar ca rezonul meu nu-i rezonul lor. Dar deloc.

Dupa atatea vizite de am facut, pot sa trag niste concluzii de coada, dar tot niste oratanii ies. E pana la urma remarcabila abilitatea oamenilor de a-si trambita unicitatea in vreme ce-si aleg si construiesc interioare nu doar similare pana la confuzie ci si jalnice pana la indescriptibil. E drept ca patru pereti sunt si vor fi etern patru pereti, iar o masa e tot o masa indiferent daca e verde ori albastra, dar poate tocmai de aceea imi pare totusi surprinzatoare disponibilitatea unicilor de a folosi nu obiecte similare ci obiecte fix identice, din fabrica, din principiu. Aceeasi masa cu blatul de melamina rosie, cu dimensiune standard, cu forma stas, marca a bucatariilor comuniste. Acelasi aragaz, aceeasi canapea deselata, acelasi cuier, aceleasi usi, aceleasi vitrine, aceleasi pahare, aceleasi lustre si abajururi. Aceleasi cutiute din patru pereti, in care daca te trezesti n-ai putea spune in ce oras esti, in ce an esti, in ce limba vorbesti, ce ganduri gandesti, tavarisci1.

Unicitatea asta e asadar tare interesanta. Mai ales pentru ca cel mai tare isi tipa unicitatea fix cei care sunt altminteri parte clara din repetitia modelului de mai sus pana la greata, pana la exasperare, pana la stransul spasmodic din pumni si privirea nebuna. Dovada, ma gandesc, ca in fapt doare rau de tot conformitatea cu turma, chit ca e in acelasi timp calduta si ofera adapost.

O fi totusi chiar atat de greu sa iti descoperi unicitatea in loc sa o inventezi din nimicuri?


  1. A nu se intelege totusi ca ar fi doar chestie comunista, in fond noul standard pe la acelasi nivel, ori poate doar o idee mai sus, mai c-as zice ca-i mobilierul Ikea 

Comments feed: RSS 2.0

10 Responses to “Ho ho ho (ori be he he)”

  1. Freud says:

    Hua, anticonsumeristo. Ce Ikea si comunism. Nu-ti place 'democratia'?! Hua, au luptat niste prosti pentru revolutie degeaba, winwinonelevenetc111!! Trebe' sa cheltuiesti cat mai mult!!!11 Inzecit, insutit! Ignorance is strength! Money is wisdom!

    Eu cred ca unicitatea in general nu exista. Spre exemplu acum ceva timp ma gandeam la chestii, eg. daca exista talent natural sau ceva inascut. Insa oamenii cand se nasc nu au nimic, poate doar ceva inaltime sau greutate. In rest sunt invatati. Oamenii gandesc in limita vocabularului, care-i in limita limbii, care-i in limita educatiei si tot asa. Gen daca te-ai educat pe mahala e si normal sa fii bataus ori daca ai stat in casa de intelectuali sa devii filolog, ori reversul pe rebeliune, gen au vrut sa te faca inginer dar te-a ascultat pe tine popa ce nemultumit esti si gata, ai gasit iluminarea si vocatia in teologie.

    Meh.

  2. Diana Coman says:

    Nu amesteci un pic cheltuiala cu democratia? Sigur ca libertate inseamna si libertatea de a fi prost ori a te lasa prostit, nu-i vorba, dar parca nu-i la o adica vina democratiei, nu? Si altminteri democratia se cam construieste pas cu pas, nu e ca o iei de-a gata si ramane acolo. Si-i curios altminteri de unde cheltuiesti asa mult daca ...n-ai.

    Mmmm, partea cu unicitatea si talentul e interesanta. Daca ai lucrat/stat vreodata mai mult cu copii mici ma indoiesc ca ai mai zice ca-s toti la fel. Chiar nu-s. E drept ca inaltimea sau greutatea e ce vezi tu usor ca diferenta din afara, dar daca iei 10 bebelusi chiar nici macar aia nu reactioneaza fix la fel la aceeasi interactiune etc. Nu ca poti spune din start ce si cum, dar mai pe la cativa ani sa stii ca se cam manifesta si din potential. Sigur ca apoi intervine si tot restul ce spui tu de educatie, dar are si educatia limite multe. De altfel iluministii cam asa ca tine au gandit ca dom'le, toti pot la fel si toti sunt la fel, deci daca le dam la toti educatie, ii aducem pe toti la un nivel anume macar. Iti pare ca a chiar mers?

  3. Freud says:

    Ma rog, mda, mai e socialdemocratia.

    Pai sunt parinti diferiti, vad lucruri diferite, daia nu sunt egali.

    Iluminismul a reusit exact ce trebuia sa reuseasca : esti liber sa ai accesul la cultura si bani, insa ambele sunt greu de dobandit prin eforturi propii.

    Sigur ca toti fac scoala si sunt egali : egali sa consume si sa se scalde in propia ignoranta.

  4. Diana Coman says:

    @Freud Cum influenteaza acei parinti diferiti daca zici ca diferentele altminteri sunt doar de inaltime/greutate?

    Iluminismul parca totusi si-a propus ceva mai mult decat simplul acces. Mai ales ca acces e un cuvant tare alunecos: cum definesti exact are sau nu acces? Daca are camin cultural se cheama ca are acces la cultura? Daca are pe unul de-si zice prof de orice se cheama ca are acces la educatie? etc.

  5. Freud says:

    Sunt mai si diferente intre oameni pe langa alea. Sunt in limita educatiei, educatia care vine de acasa si scoala. Ma rog.

    Eu iluminismul doar il vad ca pe o strategie inteleginta prin care patronii au scapat de biserica si monarhie, astfel devenind ei prima putere in stat iar parlamentul si politicienii tinand in frau taranii calora nu le conveneau salariile.

    Accesul teoretic e in bani. Cine are bani are bani de o educatie speciala si selecta. Scoli private, facultati, turism, cumparat carti, chestii. Problema e ca de obicei bogatii sunt si lenesi, asa ca e inutil. Versiunea a doua e pe merit. Scoala publica, olimpiade, diplome, facultate pe buget/burse si eventual o specializare inalta unde nu te vezi nevoit sa iti vinzi si sa cauti munca, ci te cauta altii. Gen cercetator, etc.

    Da' accesul la educatie e chiar destul de deschis. Sunt scoli, biblioteci publice si internet. E chiar cam la indemana oricum sa se cultive. Problema e cat de pregatit e capul pentru asta.

  6. Diana Coman says:

    Freud, ce zic eu e ca sunt diferente intre oameni si de dotare, pur si simplu. Asa cum unul e mai inalt si deci poate mai bun pentru baschet, asa sunt si unii care fac anumite conexiuni mai usor, ori au capacitatea intelectuala mai mare pur si simplu. Sigur ca astea sunt datele initiale, e "hardware-ul" cu care pornesti si multe se pot educa (ori pierde) intr-o anumita masura. Totusi, NU suntem egali in sensul de identici, chiar nu-mi pare deloc ca am fi.

    Bogatia nu e direct legata de lene. Lipsa nevoii poate o poti lega de lene, dar nevoile oamenilor sunt in fapt mai degraba subiective decat obiective. Scoala publica nu inseamna in general scoala buna (la noi e mai degraba exceptia - desi discutabila si aia - si nu stiu cat mai tine de altfel).

    Imi pare ca tu confunzi accesul la informatie cu accesul la educatie. Pregatirea capului pe care o mentionezi e in fapt educatia in sine, nicidecum accesul la informatie.

  7. MoniQ says:

    "Problema e ca de obicei bogatii sunt si lenesi, asa ca e inutil."

    Looooooooooooooooooooooooool. Acri strugurii, acri, nu?

    Sa nu mai vorbim de aberatia cu meritul in educatie... am avut "meritul" de a repeta ca papagalul ce am fost invatata si de a fi docila si cumintica (teacher's pet). Si s-a dus si a trecut... So now what?

    @Irina Mofturi! Uita-te si tu doar la pereti, ca restul de "unicitate" poti sa o adaugi personal. :P Astfel incat sa poti si tu dupa trambita unicitatea convinsa ca asa e.

  8. Diana Coman says:

    @MoniQ Lol, ce tare dai in iluziile tineretului. Perceptia inutilului e de altfel un mod foarte eficace de a justifica orice lipsa de efort de altfel.

    La "now what", unii ar zice ca-i suficient sa-ti alegi proful care trebuie si vei fi chiar fericita, implinita si tot tacamul. Eu as zice in schimb ca a repeta ca papagalul nu-i chiar educatie. Exceptand eventual cazul in care ai pene.

    E o idee de publicitate chiar: noi adaugam unicitatea in casa dumneavoastra :))) Mi-e doar ca as da unora la unicitate de n-o pot duce.

  9. Freud says:

    Oare cine o fi aceasta enigmatica intelectuala monichia.

  10. Diana Coman says:

    @Freud Zic ca daca-i raspunzi la ce zice, ai cele mai mari sanse sa afli mai multe despre cine este de fapt decat din orice CV/descriere. Zic si eu.

Leave a Reply