Cătălin întreabă de ce anume avem blog, iar eu zic că totuși e o întrebare bună, așa că merită un răspuns.
Blogul meu e fără scop, are doar o cauză simplă: faptul că eu scriu. Scriu ca un mod de conversație nu doar cu mine însămi ci și cu ceilalți oameni, cu cât mai mulți, cu toți de s-ar putea. Scriu ca un mod de explorare a mea, a celorlalți, a înțelegerii, a lucrurilor pe care nu le vedem sau nu le știm sau nu le chiar pricepem. Scriu ca să aflu sau ca să dau răspuns la întrebări chiar nerostite, ca să-mi aduc aminte, ca să găsesc noi întrebări, ca să mă dumiresc, ca să mă mir, ca să încerc, ca să m-amuz, ca să mă joc, ca să analizez, ca să pledez fie și pentru inamici, ca să explic, ca să descopăr cum văd alții lumea, ca să le spun și cum îmi pare mie, ca să aibă oricine loc să-mi dea o replică sau să pornească o discuție.
Și totuși, într-un fel n-am blog. Pentru că nu mi-am propus să-l fac, pentru că nu i-am stabilit în consecință țeluri de atins. De aceea blogul meu încă nu există, în locul lui e doar o acumulare de gânduri care se cer dintr-un motiv sau altul scrise, o acumulare inegală, reflectând un parcurs al meu în online și în exersarea încă incidentală a scrisului ca mod de conversație. Pentru că arta conversației în scris necesită și ea practică multă și se învață, iar blogul e o cale ideală: numărul de potențiali interlocutori e limitat doar de abilitatea celui care îi caută. Eu abia am început să caut, abia învăț cum să-i găsesc cu adevărat. Eu nu sunt bloggeriță, sunt doar o persoană care scrie, iar blogul meu e doar o parte din reflectarea mea online.
Comments feed: RSS 2.0
N-ai blog pentru că nu vrei să ajungi „mare blogger” ca zoso :-)
@Cristian Se poate :)
offtopic: nu pui şi tu linkuri de navigaţie (back, forward) undeva în pagina articolului?
pretty please?
it's quick and painless:
http://codex.wordpress.org/Next_and_Previous_Links
Măi e o plăcere să te citească omul, dar ştii de ce? Că le spui aşa pe drepte, fără înflorituri, fără vraja mării, alea, alea. Drept, simplu şi direct.
un fel de scurt pe 2.
Eşti ca un duş scoţian uneori.
Frumos spus. Blogul ca stare de spirit , ca o continuitate a ceea ce suntem , fara scopuri trasate . O pasiune.
I grinned @fara scop, cu cauza simpla >D
@dAImon Bine, le-oi pune azi ca nu cer de mancare. Nu-i c-ar fi complicat, dar parca sunt oarecum in plus, ca doar sunt toate accesibile din arhive si din categorii.
@mitzaabiciclista Ha, sa vezi cand ma pun pe vraja marii ca nu te mai vezi de spume :D Dar multumesc! :)
@dana Poate suna frumos, dar eu recunosc ca nu e cea mai eficienta metoda de folosire a spatiului online, de aia nu-i zic chiar blog.
@Mircea Popescu Pai doar ai ranjit din cauza simpla, nu pentru un scop :D
Pai de ce sa nu ii spui blog , scrii din suflet , deci blog personal . In ceea ce priveste spatiul (chiar si cel on line) este - deocamdata - nelimitat . Si blogurile vechi mor incet incet eliberand spatiu ...
@dana Daca as scrie pe hartie, n-ar fi automat o carte, nu? Chiar daca ar fi posibil ceva frumos/interesant de citit, chiar daca eventual tot s-ar putea numi literatura (nu musai buna, dar aia e alta discutie). Cam din acelasi motiv imi pare ca ce am eu aici inca nu e blog: pentru ca nu il tratez si nu il construiesc ca atare. Daca (atunci cand) ma apuc sa-mi fac blog, imi pare ca ar trebui de exemplu sa imi stabilesc cu ce frecventa scriu, cum il promovez etc.
pai nare sens ce zici tu aici, cu ceea ce practici ca blogerita in general.
@Cristi Ei, daca zici tu ca n-are, te pomeni ca fix asa si este.
[...] introducere complet lipsita de legatura cu orice altceva, putem trece cu inima impacata la tema. Diana scrie. Spicuim din cuvinte : Și totuși, într-un fel n-am blog. Pentru că nu mi-am propus să-l fac, [...]
[...] imi place macar reactiile mele emotionale sa mi le cunosc si negasind o logica am apelat la un Oracol sau la o alta gandire mai ascutita si rece. Si am intrebat de ce. Pare aberant dar chiar putin ma [...]