Am auzit frecvent că “nu poți învăța nimic de pe Internet, tot a trebuit să-mi cumpăr o carte”. Și deși învăț și eu din cărți, pot spune în același timp că (more…)
November 26, 2009
November 25, 2009
Twitter cel rău…sau nu neapărat?
Ca atâția alții, am fost cam împotriva Twitter. Dar nu din cauza motivelor invocate cel mai des. Pentru cine nu știe, Twitter e, să zicem, ca un alt fel de blog în care însă toate posturile sunt reduse la maxim 140 de caractere. Practic, cu Twitter e ca și când ai trimite SMS-uri online către alți abonați la Twitter. Doar că de obicei nu alegi tu destinația, ci recipienții sunt cei care aleg, sau nu, să te “urmărească” – adică să primească toate mesajele tale.
Cel mai des întâlnit argument anti-Twitter e că nu poți spune nimic serios în 140 de caractere. Deci e un fel de tembelizare în masă în care (more…)
November 23, 2009
3 dragoni chinezești – poveste repovestită
Citeam pe când eram mică și nu chiar atât de mică, povestea aceasta chineazească a unui pictor de dragoni. Iată cum mi-a rămas în minte:
A fost odată un împărat care avea un paravan nemaivăzut, îmbrăcat în mătasea cea mai fină. Iar pentru ca paravanul să fie o adevărată minune, împăratul a cerut celui mai faimos pictor să îl împodobească cu dragoni. Pictorul a cerut răgaz de studiu și s-a izolat într-o peșteră din munți unde timp de 7 ani a studiat pentru pictura paravanului. După 7 ani, pictorul a revenit la palat, dar când a ridicat penelul către paravan, a realizat că nu poate încă desena dragonii demni de mătasea cea mai fină. Au urmat încă 7 ani de studiu în peșteră și apoi ziua cea mare a venit în sfârșit. Pictorul s-a apropiat de paravan, a ridicat penelul, și din 3 mișcări măiastre a desenat 3 linii șerpuite de culori diferite: cei 3 dragoni ai împăratului.
Chemat să vadă desenul, împăratul s-a înfuriat cumplit:
– CUM îndrăznești! Ți-ai bătut joc de mine! Tăiați-i capul!
Pictorul n-a protestat, dar a cerut doar, ca înainte de execuția lui, împăratul însuși să meargă să vadă studiile din peșteră.
În peșteră, împăratul a petrecut timp îndelungat urmărind pe toți pereții, de la intrare și până în adâncurile muntelui, 3 dragoni desenați în toate formele și mărimile și stilurile, din ce în ce mai stilizați. Iar la finalul șirului de desene, a văzut exact cele 3 linii șerpuite de pe paravanul său. Întors la palat, în seara aceea, împăratul a privit din nou paravanul, dar pe paravanul său nu mai vedea doar 3 linii ci tot șirul nesfârșit de dragoni de pe pereții peșterii.
Chiar și calculatoriștii (sau tocmai ei?) au nevoie să citească și altceva decât cărți despre biți sau despre managementul echipelor. Iar în graba timpurilor moderne, mă apucă uneori o poftă nebună să desenez dragoni….Vouă ce doruri vă vin?
November 22, 2009
Guest post – la 20 de ani de la revoluție și 50 de la execuție
Pentru că eu nu prea scriu despre politică, prefer astăzi să dau cuvântul aici lui Octavian Georgescu, care are ceva de spus pe tema aceasta. Opiniile exprimate în text îi aparțin lui Octavian Georgescu și aș mai vrea să spun clar că NU e nici un fel de campanie sau îndemn la un anume fel de vot. Textul de mai jos a fost inițial trimis spre publicare sitului agonia.ro, dar a fost refuzat la corectură fără a se oferi motivele refuzului. Consider că epoca refuzurilor fără argumentație ar trebui să fi trecut demult, și de aceea am acceptat acest guest post.
“F…ă-i Stalin”… aşa afurisea un bătrân ţăran maramureşean, fost miner. O imprecaţie esenţială pentru (more…)
November 16, 2009
Programele ca niște urși polari
Din lucrurile surprinzătoare aflate în timpul unui doctorat în informatică, astăzi ceva lejer, ca pentru o zi de luni. Cine crede că studiul programelor software e un lucru plicticos sau muncă de laborator, se înșeală. Parafrazez din răspunsul domnului profesor Andreas Zeller la întrebarea: ce anume vă place la studiul programelor software, de ce ați ales acest domeniu?
Studiul programelor software e un pic ca studiul…urșilor polari. Și programele, ca și urșii polari trăiesc în felul lor în habitatul lor și n-ai altă soluție decât să le observi. Să încerci câte ceva, și apoi să înveți din ceea ce se întâmplă, din cum reacționează.
În plus, adaug eu, programele software trăiesc și la temperaturi mai plăcute și nici nu sunt amenințate de încălzirea globală. Dar pot fi, într-adevăr, la fel de fascinante ca urșii polari, mai ales în interacțiunea lor cu utilizatorii sau cu programatorii.
P.S. Ca să nu rămâneți cu o impresie falsă despre ce se face la doctorat, reamintim alte câteva lucruri discutate deja: de ce avem nevoie de întrebări și cum le putem obține de la audiență, arta de a pune întrebări și cea de a evita răspunsul, și de ce programarea e mai mult despre comunicare decât despre tehnologie.
November 15, 2009
Cine sunt eu?
Vorbeam în alt post despre importanța de a nu ne defini prin apartenența la grupuri. Florin spunea atunci că totuși i se pare grea misiunea și se întreba cum mi-aș da eu o astfel de definiție. Postul acesta e un răspuns. M-ar bucura mult să aud și definițiile voastre. Așadar, voi cum vă definiți?
Cine sunt eu?
Sunt mai degrabă observatoare decât protagonistă. Din lumina reflectoarelor toată lumea din jur pare (more…)
November 14, 2009
Distracție sau disperare?
În Italia, cu cât cobori mai la sud, cu atât arhitectura devine mai frumoasă și sărăcia mai evidentă. În Salerno, sărăcia e omniprezentă în pereții scorojiți, locuințele meschine, rufele atârnând la uscat de-a latul străzilor înguste și întunecoase, zgomotul și mirosul motocicletelor și mașinilor ieftine și prost întreținute. Iar vara, când soarele pârjolește fără milă, zidurile orașului dogoresc ca un cuptor și te simți prins fără scăpare în infernul căldurii, sărăciei, mizeriei și disperării. Ajuns la capătul răbdării, la limita nebuniei, îți vine să te spânzuri sau să te arunci în mare. Dacă ești localnic însă, vei lăsa marea în pace și frânghia la locul ei și te vei duce în schimb la o petrecere monstru, la care vine jumătate de oraș. E drept că la urmă mizeria e și mai mare, sărăcia și mai pregnantă, iar de la distanță nu știi dacă se urlă de durere sau de plăcere și dacă e tortură sau distracție, dar la final rezultatul e același: epuizare, uitarea somnului și un nou început.
November 5, 2009
Identitate, libertate și inaugurarea anului academic
Uneori afli lucruri interesante de unde te aștepți mai puțin. Ca de exemplu de la o ceremonie de inaugurare a anului universitar ținută la început de noiembrie, deși anul universitar a început la 1 octombrie. Dar printre discursuri, ritualuri, simboluri, ierarhii și coregrafii (despre astea cu altă ocazie), a fost și (more…)
November 3, 2009
Cum să (nu) răspunzi la întrebări
Nu-i vorba de teorie, ci de practică. Adică am văzut toate tacticile de mai jos în acțiune (și nu în politică ci în mediu academic). Dar sunt sigură că mai sunt destule care mi-au scăpat, așa că vă aștept pe voi să-mi spuneți alte tactici pe care le-ați observat.
1. Schimbă mediul. De aceea s-a inventat probabil e-mailul. Ca să poți pune lumea să-ți trimită întrebările pe e-mail în loc să răspunzi pe loc sau prin viu-grai la o întâlnire. Și mai ales să poți apoi să spui că n-ai primit e-mailul, sau că a ajuns în Spam, sau că l-a mâncat pisica. Uneori în fond chiar așa se și întâmplă (partea cu Spamul, nu cea cu pisica).
2. Pasează întrebarea. Mai ales subalternilor, de preferință celor cu care nici n-ai vorbit (more…)