Din alta lume



January 9th, 2017 by Diana Coman

Din alta lume m-am cam simtit eu cam de cand ma stiu printre vajnicii locuitori de la sud de Carpati si de la mai recent de 1980. Din alta lume care nici macar nu-i defazata uniform ci doar pervers deformata, astfel incat ramane etern aproape si niciodata potrivita - doar incompatibila asa in orice incercare de apropriere care rezulta instant in scrasnet surd de lovitura, de macinare tot mai jos, mai inspre praful campiei, marunt, suflat de vant, fara repere, fara statornicii, fara substanta individuala. Colb doar, puternic cat e nor mare ridicat de vant si-altminteri doar stricator si mizerabil.

Si fiecare fir de praf cand e purtat de vant se crede munte. Se crede puternic si atoatestiutor, privind cu dispret spre oricine nu se lasa purtat de acelasi vant ca el. In betia lui de colb marunt, crede ca a pus el saua pe vant si-l mana dupa cum vrea el. Crede ca inaltimea de a atins-o asa de usor e chiar a lui cu totul, ca a cucerit-o si-o stapaneste prin legea firii si de drept. Si mai crede in consecinta ca nu-i va fi coborarea tot la fel de brusca precum i-a fost urcusul ori tot la fel de in afara propriului sau control. Firul de praf e beat de sine, nu de inaltimi si-i orb si surd la oricine ar incerca sa ii arate realitatea despre sine.

Inevitabil, cum s-a pornit odata vantul se va si opri. Si pentru putin timp, suspendat in aer, colbul va fi poate nedumerit. Nedumerire scurta, foarte scurta, poate o secunda poate mai putin, caci atata doar e pe masura puterilor unui fir de praf. Va cadea, desigur, acolo unde-i e locul, in tarana. Si ajuns acolo va uri tot ce e mai sus decat el. Va uri si va lupta in singurul fel de-l stie, in singurul mod care ii e accesibil: va lupta adica sa aduca totul jos in tarana, la nivelul lui, la dimensiunea lui, la masura lui minuscula. Niciodata n-a luptat fir de colb sa se inalte pe sine ori sa creasca spre lumea asta mare, nu. A lui e lupta distrugerii, macinarii, nimicirii celorlalti si a tot ce vrea ori poate chiar a reusit sa se inalte.

Asa stand lucrurile, poti oare discuta cu colbul? Poti oare crede ca exista cu adevarat ceva sa schimbe nazuinta spre mocirla si nor de colb a firului de praf?

Si-atunci de ce incerci tot iar si iar si iar, Irino, te intreb. De ce?

Comments feed: RSS 2.0

Leave a Reply