De cand am incetat sa mai caut in blogosfera romaneasca ceea ce nu exista, am inceput chiar sa apreciez ceea ce exista, chiar daca a trebuit intai sa-i gasesc utilitate. In tot cazul, schimbarea mea de perceptie e binevenita¹, chit ca are drept efect secundar o inversiune de termeni in titlu: in loc sa amuz ocazional enervandu-ma, m-am trezit enervand lumea, amuzandu-ma. Lucru mult mai cu folos (de-o iesi macar de-un inamic serios, de un exemplu) si mai productiv, dat fiind ca scrierile cele mai amuzante sunt invariabil produse de personajele cele mai nevricoase. Asa ca pret de-un haz, se face si auto-selectie a interlocutorilor. Ce pot sa cer mai mult?

Si de-un exemplu concret, sa citez numai, dintr-un cetatean altminteri macar pus pe o treaba, chiar de ma amuza cum s-a luat de ea:

"Pe mine ma afectaza deoarece imi pun prietenii sa voteze si vad ca de la o vreme ii chinui degeaba din moment ce articole cu 17-18-20-24 de voturi nu se publica."

Citat la care adaugam, din acelasi loc, cu doar cateva paragrafe mai jos:

"Sunt destui care sa zica “baaa inscrii numai cacaturi pe fain” insa uita sa traga cu ochiu la articolele introduse sa vada cate voturi au cacaturile tale comparativ cu cacaturile lor."

Punand cap la cap cele doua afirmatii, concluzia e evidenta si binecunoscuta: unde-s multi, puterea creste. Puterea cacatului adica. Si - mai adaug eu - din aceasta cursa a cacatului nu-i cale de iesire decat... cu apa si hartie.

Da' tinand cont de dulcea practica a relativizarii relativizante sub forma concreta ca "dreptatea mea poate fi vazuta ca gresala de altul", sunt sigura ca stau eu stramb acum de nu vad dreptatea ...dreapta.

1. Si e in fond o forma de inteleptire, chit ca dat fiind ca n-am inca barba alba - si nici mari sanse la asa ceva - se cheama ca mai am inca mult pana m-oi intelepti de tot - definitiv adica. ↩

Category: Sense and nonsense

Comments feed: RSS 2.0