Când sunt cititoare, sunt foarte rea cu autorii, ori așa mi s-a spus1. Cum Crista Bilciu se enervează că nu reacționează nimeni la cartea dânsei, m-am găsit să reacționez eu2 și zic s-o fac odată pentru mai mulți autori. Așadar, să scriem o scrisoare, ca de la cititor (potențial) la autor:
Dragă autorule,
Te întrebi de ce nu te citesc. E simplu: pentru că nu-mi răspunzi în fapt corect la întrebări:
1. De ce cartea ta?
Trebuie să-mi răspunzi la asta, dar convingător. Ca să te cred măcar, răspunsul tău trebuie să fie construit atent și nu ajunge doar o frază (ori zece, o mie), nu ajunge doar un premiu (ori zece, o mie), nu ajunge uneori nici doar o recenzie (ori zece, o mie). Cu siguranță nu ajunge o publicare, o lansare, un articol.
Nu ajung toate astea, pentru că sunt mai multe cărți în fapt decât cititori, cred că ai observat. Textul (și literatura și poezia și cum vrei tu să-i spui) nu mai e demult doar pe hârtie, ori doar în librărie (și încă și acolo sunt autorii cârd întreg și mare). Am biblioteca plină, Kindle-ul la fel, un RSS reader care geme de articole necitite. Toată lumea e autor (și eu, da, de ce n-aș fi?), aruncăm cu text unii în alții, unii după alții. E un pic de joc acesta, e un pic de luptă, iar la final eu-cititorul aleg pe cine voi citi. Anume, pe cei care m-au făcut să vreau să îi cunosc, fie și doar în text. Și mai vreau să pot downloada cartea ta la o adică. S-o pot vizita pe net în casa ei (un sit al ei, o lume întreagă dacă se poate).
Așadar vreau să cunosc suficient din ideea cărții ca să îmi dea ghes să o citesc, vreau să cunosc suficient din scrisul tău (și din tine ca persoană, da) ca să am dorința să te citesc. Vreau să te cunosc, fie și ciuntit așa, cât încape pe net, ca să te iubesc (fix iubesc, da) suficient cât să-ți citesc cartea.
2. Cine ești tu?
Pe Crista Bilciu eu încă n-o cunosc3. Când se va prezenta suficient prin ceea ce scrie accesibil pe net (unde e la ora actuală cam toată lumea care poate pretinde să aibă cititori), voi ști dacă îmi place, voi ști dacă mă încred în ea să o urmez pe drumul unei cărți (ba chiar al unei trilogii întregi!)
3. Ce așteptare îmi creezi pentru cartea ta?
Dacă nu știi să-mi creezi o anume dorință pentru cartea ta, n-am s-o citesc. E-atât de simplu. Spune-mi tu, de ce-aș citi-o? Dacă-mi oferă anumite răspunsuri, convinge-mă întâi că merită să-mi pun întrebarea. Dacă-mi oferă o anumită experiență, fă-mă să cred măcar că mi-o doresc din cartea ta. Dacă îmi comunică ceva ce ai văzut doar tu, ai auzit doar tu, ai descoperit doar tu, spune-mi întâi de ce contează. Fă-mă să văd drumul care duce către cartea ta, ori chiar cel pe care-ți merge textul.
3. Care e drumul pe care merge cartea ta?
Cititul e o formă de explorare - ca cititor merg pe drumul deschis de autor și mă încred că merită efortul. Dar de ce-aș alege drumul Poemei desnude și nu altul? Pentru un titlu? Sunt cu miile (toată publicitatea e un exercițiu în titluri). Pentru un premiu? Sunt cu tonele, am luat și eu, am dat, ajunge să deschid televizorul ca să mai văd o premiere. Pentru ochi frumoși? Prefer bărbații (și-apoi nu-mi pot imagina ochii care să mă convingă dintr-o singură privire să citesc o trilogie întreagă, cât o fi posesorul de Frank Sinatra ori ceva). Pentru scandal? Doar dacă se potrivește cu trilogia.
Ca să mă încred în tine, autorule, trebuie să-mi arăți întâi fie și cât o iluzie încotro mergi cu cartea asta. Dar o iluzie interesantă, neapărat. Și mai trebuie, de asemenea, să mai răspunzi la o întrebare:
4. De ce m-aș încrede în tine?
Chiar dacă ai reușit să mă faci să întrezăresc drumul pe care m-ar duce cartea ta, chiar dacă îmi pare că e interesant, chiar dacă m-ai făcut să vreau să-l explorez, mai trebuie să mă convingi că știi în fapt să mergi pe el. Că nu mă dai cu capul de toți pereții în trilogia ta, că nu mă afunzi prin cine știe ce mărăcinișuri fără să mai știi cum să mă scoți de acolo, că nu mă lași cu ochii în soare. Că va fi cartea ta într-adevăr ceea ce m-ai făcut să sper că este (dacă încă nu sper nimic de la ea, vezi întrebarea 3 mai sus).
Și să știi autorule, că un blog făcut neprofesionist, colorat și cu eternul widget cu pisica, oricât de amuzant ar arăta pentru amici, oricât de tare m-ar înduioșa, nu mă convinge că știi de fapt unde te duci, că-mi poți fi, altminteri spus, ghid de încredere. Mă convinge doar că încă îți cauți și tu drumul. E bine, ne căutăm un drum cu toții. Dar eu nu urmez decât pe cei care par măcar să știe exact pe unde merg și încotro se-ndreaptă. Cu restul, cel mult merg din când în când la pas. Preț de câte-o pagină ori două, dar nu o trilogie întreagă.
În rest, sunt rea cu toată lumea, dar răspund întotdeauna la întrebări. ↩
Ca să se enerveze probabil și mai tare. ↩
Sigur că poate fi din cauza ignoranței mele crase, dar cred că au mai murit (literar zic) încă mulți alți autori din cauza ignoranței crase a cititorilor lor potențiali. ↩
Comments feed: RSS 2.0
Scuză-mă că îţi răspund cu întârziere, aici: http://poemadesnuda.blogspot.com/2011/09/catre-cititori.html
Hmm... eu m-am oprit la:
"Dragă cititorule, POEMA DESNUDA nu a fost scrisa pentru public si este o carte prea personala pentru ca eu sa pot vorbi despre ea."
Mi s-a parut ca daca trec de linia asta e o violare a intimitatii. Si sa deschid cartea la fel.
@Monica Nu am pierdut nimic. Unii oameni bântuie pe net numai pentru a căuta ceartă. Crede-mă, Monica, şi dacă deschideai cartea tot nu te-ar fi ajutat la nimic. Cărţile sunt ca oamenii, îşi aleg prietenii singuri...
@Crista Bilciu Eu nu cred ca e vorba de cautat cearta in ce spune Monica. E mai degraba un feedback pe care ti-l ofera despre cum se poate intampla sa fie inteleasa fraza cu pricina.
P. S. Scriu acum si la raspuns :)
@Monica Cred ca daca mai citeai un pic din articolul cu pricina se lamurea fraza aceea altfel.
Aha, te-am prins cu Flash-ul.
@Cristian Pentru senzatii tari in navigatie :D
@Crista - Eu ma adresam mai degraba Irinei (commentul e pe blogul ei). Oricum, mi se pare ca intai te plangi ca n-ai cititori, iar dupa aia te plangi ca oricum toti sunt inapti si tu esti un geniu neinteles.
In cele din urma, poti sa te intrebi si singura:
- Ce ar trebui sa faca un autor nou ca sa ma faca sa ii citesc/cumpar cartea?
- As citi/cumpara o carte promovata pe un blog cu background rosu de dor ochii?
Pana si la cursurile de comunicare pentru ingineri ca mine se presupune ca "responsabilitatea transmiterii si intelegerii mesajului sta cu autorul".
Se pare ca dialogul dintre voi e destul de roditor (scuzat fie-mi termenul aproximativ de marketing-capitalist), si intrebarile au fost juste, si raspunsurile asemenea, dilema mea ramanand insa premisa de la care-a inceput, anume articolul initial
@Bogdan Roditor suna bine, mai ales cand ma uit catamai raspunsul a rodit din proaspat :) Dar nu mi-e clara dilema ta: articolul initial e cel al Cristei, adica asta. Ori nu de asta intrebi?
Adica asta, tu ai pus la ultimul tau scris; iar dilema mea se traduce ceva de genul: daca nu te intereseaza si nu te ocupi, why bother whining pe interneti (ma refer la autoare).
@Bogdan Ah, ah, iar am incurcat cu copy/paste linkurile. Da, acela :) Cam aceea e nedumerirea de zic ca am incercat s-o lamuresc in noul raspuns. Interesul nu se traduce intotdeauna printr-o abordare eficace, presupun.
[...] sunt primite ca atare, când mi se răspunde, așa cum a răspuns Crista Bilciu întrebărilor mele de la cititor către autor. Totuși, dincolo de deschiderea inițială, dialogul necesită și o acordare a participanților [...]