La lumina întunericului, în loc să admirăm stelele după cum se cade, ne-am găsit să nimerim din întâmplare peste ditamai abordarea incompatibilă. Nici stelele nu mai sunt ce-au fost, dar și noi ne-am meritat-o de vreme ce ne-am găsit să vorbim despre lumea ideală. Problema cu doi idealiști sub clar de lună e când nu se înțeleg pe același ideal.
– Ideal, ai zis tu, ar fi să nu fie niciodată probleme. Totul să fie perfect, rotund, fără scăpări, fără crize, fără agitație, fără nevoi.
– Ideal, am zis eu, ar fi ca toate problemele să aibă soluții minunate pe care să le găsim mereu la momentul propice.
Diferență improbabilă și insurmontabilă. Vezi tu, eu ți-aș fi minat mereu eforturile. Tu-ți construiești cu migală adăpostul liniștii adunate cu orice preț, iar eu adun în schimb probleme a căror rezolvare să mă încânte pentru anii ce vor veni. Colecționez rezolvări căutându-le problema pereche și adun problemele cu sâmbure de-o rezolvare atâta de măiastră încât merită anii necesari pentru a o găsi.
Comments feed: RSS 2.0
Unul e poet și celălalt inginer? :-)
Hmmm, Cristian, in principiu amandoi eram ingineri in devenire cel putin. Dar deh, oi fi fost eu mai inginer ca el, mai stii.
[…] Idealuri similare dar opuse […]
[…] Aveți libertatea alegerii. […]
[…] is a translation to English of an older article of mine that was in turn the translation to blog of an even older – I was about 20 at the time – letter of […]