Cu ceva timp în urmă, am găsit printre trileme un început de poveste:

O broasca testoasa inota spre tarm, pentru ca din apa marii incepea sa lipseasca sarea.

Odata ajunsa pe mal, isi cumpara un covrig sarat, pe care si-l puse pe cap si se reintoarse in apa.

Dar cum autorul a continuat apoi într-un mod de-a dreptul didactico-explicativ, mi-a trebuit altă urmare:

Văzând-o cu covrigu-n cap, celelalte țestoase au dat și ele fuga la covrigărie. Doar un țestos bătrân n-a mai apucat covrig banal și-a trebuit să ia unul împletit, un pretzel mai exact. Rușinat să spună că n-a găsit covrig ca toată lumea, a făcut pe niznaiul de-au crezut toate țestoasele că s-a îmbârligat covrigul pus peste atâtea gânduri complicate. Și de-atunci se tot chinuie țestoasele să-și îmbârlige gândurile-n pretzeli.

Autorul didactico-explicativ a zis că așa urmare e prea filosofică. Mi-am însușit critica, și-am schimbat titlul pentru potrivire.

Category: Word Therapy

Comments feed: RSS 2.0