Educația e un lucru tare greu. Mai ales pentru cei care țin morțiș să educe loaza care ține morțiș să nu. Adică să nu se educe. Și cum educația e un fel de drum mai mult la deal decât la vale, clar e cine transpiră și cine fluieră liniștit și fericit și nici capul turul nu îl doare. În toată treaba asta, mai punem că undeva cândva din motive minunate precum plăcile acelea de pavează o anumită cale întunecată am făcut educația sub formă de școală obligatorie, și iar e clar de ce loaza simte că e treaba altora să îl treacă pe el prin școală, că doar e obligatoriu să treacă la un fel, nu? Păi dacă-i treaba lor și mai sunt și plătiți pentru asta, să muncească, nu? El e doar obligat să fie acolo și-alta nimic (și obligația aceasta fiind obligație, e treaba altora să se asigure că se întâmplă).
Acestea fiind oarecum observate, de la un punct încolo veni altă idee în completarea minunii anterioare. Și anume să dăm un zăhărel la cel catâr (cea loază) ca să-l împingem la deal. Zahărul serios e pe bani, dar putem da zăhărel drept notă. Iar ca să nu stricăm nici zăhărelul pe nimica toata, împușcăm o turmă de iepuroi cu el. Adică mai folosim notele acelea cam la tot ce ne dă prin cap (așa exemplu de reciclare, refolosire și cum vreți, mai rar, pe bune). Deci folosim notele pentru: evaluare (cât știe Ionel, cam atâta zăhărel), comparare (cine are mai mult zăhărel, acela e mai plin de cunoștințe - vedeți logica, nu?), îmbunătățire a împingerii la deal (hm, am rămas cu zăhărel că n-am avut cui da, e cazul să împingem mai mult la deal pe stânga și pe dreapta), surogat de educație (cât zăhărel ai luat azi? - bun, bun, bravo, tare multe-ai mai învățat - cum se trafichează zăhărelul probabil) șamd șamd șamd și-un etc. Ca să nu mai zic că peste toate cele mai și adunăm, împărțim, înmulțim și naiba știe ce la zăhărel.
Din toată treaba cu zăhărelul, clar că loaza devine expertă în zaharuri. Problema totuși nu e zăhărelul în sine, care ar putea săracul fi bun la ceva, deși nu chiar atât la toate cele ce există sub soare precum îl folosim noi la momentul ăsta. Problema e că uităm să vedem/întrebăm ce știe clar Ionel în fiecare zi, ci-l întrebăm de zăhărel. Ah, dar spuneti voi că pentru întrebări din astea trebuie musai ca să știi chiar tu măcar atâta cât să-ntrebi. Dureros și nedrept. Bun, să spun atunci o oarece întâmplare adevărată de pe lângă Buzăul de acum vreo 70 de ani să cam tot fie:
La o masă solidă de nuc, doi băieți și două fete se muncesc cu niște cărți, creioane și caiete. În capul mesei mama mișcă andrelele cu mult mai repede decât mișcă ei creioanele. Ea nu știe să citească pentru că n-a avut unde învăța și când era de vârsta lor nici mamă nu mai avea. Dar știe că ei au teme de făcut și pe deasupra andrelelor e cu ochii pe ei: pierde vreunul vremea? - harșt cu nuiaua pe masă fix lângă leneșoi (da, lângă, dar oh, atât de aproape). Și tare-s grele problemele de matematică se gândește un băiat și nu mai poate și răbufnește:
- Dar mamă, nu știu să fac problema asta!
Nuiaua se lipește prompt de masă lângă răzvrătit:
- Mă! Ăla de-a făcut problema nu tot un cap de om a fost? Tu n-ai tot cap de om? Să n-aud. Pune mâna și fă-o.
Și la sfârșitul anului școlar, merg către casă împreună patru frați, doi băieți și două fete, purtând cu toții cununiță de premiu-ntâi.
Ah, da, nu e frumos să șuierăm nuiaua nici măcar pe lângă masă. E inuman, e groaznic, e teribil. Bun. Fiți atunci umani și trimiteți loazele să se descurce în lumea cea drăguță care-i va mângâia pe capul lor atât de talentat. Și nu-i mai siluiți cu educație ci doar lăsați să fie acolo pentru când s-or convinge că le trebuie. De nu se conving niciodată, atâta pagubă.
Comments feed: RSS 2.0
Educatia anti-autoritara si urmarile ei: le vedem deja peste tot. Nu-i de mirare, când adultii vorbesc cu copiii ca de la egal la egal.
Ce deduc eu de-aici e doua : Prima, ca Mircea Popescu corupe absolut, si-a doua, ca fetele destepte tot spre bataie&sclavie trag.
Bine-ai venit pe la mine kokofifi :) Cred ca ce se uita pe drum e ca egalul asta se aplica la o adica si la responsabilitati, nu numai la beneficii. Altfel spus eu sunt pentru egal-egal atata vreme cat ai vana sa-ti asumi si consecintele la o adica.
Hm, eu aveam impresia ca unii adulti grozavi chiar se prostessc cand vorbesc cu copiii mici, dar poate sunt prea optimista si ei de fapt vorbesc de la egal la egal :D
@Mircea Popescu Ca si meditatiile de care ziceai pe blog, si asta e tare amuzanta :) Ca mai stiu multi care la fel de clar si absolut stiau si diferentele si cata influenta au si unde trag eu. In fine, le-a luat cam multe iteratii pana la acel clar si absolut, iar unii chiar mai sa creada ca nu exista clar si absolut, dar na, in fine :D
(0): dupa o lipsa constanta, acum dam in inflatie de articole ;)
(1): imi place comparatia intre note si zaharel, si da, ne-a cam pleznit diabetul
Lucian, recunosc, merg pe blog in hopuri. Sper c-oi invata odata sa merg mai lin :D
speram doar ca nu si conduci la fel :D
Depinde cum e drumul :D Dar nu, ca oricum de cam multa vreme nu mai conduc deloc ca nu mi se pare ca-mi trebuie asa de tare...
is this what you had in mind?
Nu, catusi de putin :) Care nu vrea, nu e interesat, face scandal, la munca, in lumea larga, unde pofteste. Cand o vrea si o fi interesat, n-are decat sa vina inapoi si sa invete.
Alternativa la z--h--rel -o metod-- din b--tr--ni- - Cuvintele Dianei...
Cum e cu educatia....
[...] va fi destul de sinceră și cu siguranță în stare naturală, neîndulcită, așa că dacă vrei să primești mai degrabă zăhărel, poți să ceri, dar e recomandabil să nu [...]