Semestrul trecut am ținut primul meu curs la facultate. Nu doar ore de laborator ci curs complet, responsabilitatea mea 100%, de la conținut până la notare. Am căutat, găsit, gândit, asamblat exemple, imagini, cazuri interesante de prezentat, moduri de a administra ariditatea cu lingurița, moduri de a obține întrebări de la studenți, curiozitate pentru mecanismele proiectelor de programare. Am urmărit îndeaproape reacțiile, să văd dacă cer prea mult, sau prea puțin sau dacă i-am pierdut și unde, mai țin încă pasul, mai sunt acolo, mai știu încotro mergem, mai vor să meargă? Am tras de ei să pună întrebări și până la urmă au pus câteva, așa, aproape ca să-mi facă mie pe plac. Am râs împreună cu ei și atunci au fost parcă mai atenți. Le-am atras atenția asupra problemelor și au zâmbit sfios dându-mi dreptate că așa e, ar trebui să mai studieze asta. Am râs de ei, dar fără răutate și au râs și ei cu mine de ei înșiși: știau prea bine că o merită. Pe principiul dă mamă cu biciu-n mine mi-au și mulțumit când i-am vârât cam forțat în exerciții și nu i-am lăsat până n-au ieșit la liman chiar de-a fost să fie un pic peste timpul alocat. Și când le-am spus că-i alegerea lor ce fac cu timpul propriu au zâmbit iarăși politicos, puțin jenați, dar nu foarte convinși.
A fost apoi examenul. Am corectat și-am pus pe grafic: frumusețe de curbă Gauss, dar cu vârful pe la nota 5. I-am invitat să vină să-și vadă și discute lucrările, dar au venit doar 2: unul ca să înțeleagă cu adevărat de ce și cum iar celălalt doar ca să vadă dacă nu cumva...ei bine, nu. Dar nu s-a necăjit, încercase doar marea cu degetul și perele mălăiețe cu scuturatul.
Abia am așteptat să primesc rezultatul evaluării studenților, să văd unde și ce n-a mers, ce n-a fost cum trebuie, unde i-am pierdut totuși sau n-am reușit să le ofer ce aveau nevoie ca să mute vârful acela mai spre un 7 măcar. Dar când l-am primit, surpriză: cam 80% din ei consideră că totul a fost bine și foarte bine (criteriile erau multe, dar la fiecare opțiunile erau doar 4: rău, foarte rău, bine și foarte bine). Și ceilalți 20% doar pe ici pe colo zic că-i rău sau nu zic nimic. Bun, se poate face mai bine deci, dar numai în așa mică măsură? Și dacă problema nu a fost nici conținutul, nici prezentarea, nici timpul alocat sau exemplele folosite, nici chiar motivația sau percepția profesorului și stilului de lucru, atunci unde e problema? De ce vin studenții la curs ca la un vernisaj de pictură abstractă, zâmbind politicos dar puțin jenat când încerci să le comunici sau ceri puțină implicare reală? De ce parcă te consolează ei pe tine că nu-i așa de rău dacă nici nu vor trece examenul? Chiar au greșit atât de mulți locul în care se află? Chiar au învățat deja că nu e cazul să se agite că totul se rezolvă până la urmă?
Cred că încep să pricep ceva din imboldurile unor artiști moderni care vin să dea cu bâta după public pentru a obține o reacție ceva mai personală decât zâmbetele politicoase. Dar tot mi se pare că nu e genul de reacție pe care merită să o căutăm. Unde pierdem pe drum implicarea în ceea ce facem?
Post publicat și pe Voxpublica.
Comments feed: RSS 2.0
Diana, faci economie de auxiliare la timpurile compuse şi rău faci. Mă refer la articolul pe care ţi l-a preluat azi voxpublica. Este economia cea mai nocivă şi cel mai puţin recomandată în limba română scrisă şi vorbită de intelectualitatea medie (conform DOOM2), ca să nu spun că economia cu pricina e chiar prohibită, că, de fapt, acesta e termenul. Ce contravine normei este interzis.
@gino Inteleg ca te referi la "am căutat, găsit, gândit, asamblat exemple" -> "am cautat, am gasit, am asamblat exemple". Daca mi-a mai scapat si altceva, poti te rog sa-mi indici ce anume? Oricum, apreciez ca ai citit textul cu atata atentie pentru detaliile gramaticale. Ai poate o parere si despre continutul textului?
Si sper sincer ca ultima ta propozitie se refera strict la regulile gramaticale si nu e mai generala.
Cele de mai jos se constituie in informatii utile in masura in care le gasesti interesante si aplicabile vreodata .. fara sa fie insa ceva de genul "trebuia sa faci asa sau asa .."
- intr-un public target, focalizat pe o anume problema (ex. grupa de studenti la stomatologie, cursul despre dintii premolari), adicatelea 10/10 sunt direct interesati de a asimila informatia despre care lectorul mananca bors la catedra, 80% nu vor reusi sa stea atenti mai mult de jumate din timp.
Concluzie: informatia de transmis trebuie strecurata in mai putin decat jumatate din timpul alocat cursului, restul umplutura, umor, distragerea atentiei, relaxare ...
Corolar: d-aia "cursurile" construite pe idea de dialog deschis au mai mare rata de succes la asimilarea cunostiintelor.
- intr-un public target tip grup de tineri (dar nu numai), grup DEJA format si solidificat de 1-2-3 ani, ideea castigatoare este sa "ginesti" liderul/liderii si sa-i faci sa vrea sa se implice - dar nu vorbind cu el/ei inainte sau aranjand ... ci "bagat in seama" odata ce este evident descoperit si "pus la munca".
- multi pedagogi nu stiu sau uita cu incapatanare cea mai clara pilda biblica posibila - faza cu vinul transformat in apa, care s-a dovedit a fi mai bun ca cel dinainte. Concret, prajitura se serveste la sfarsit .. si toti mananca linistiti si cu pofta ca sa ajunga la ... desert.
Explicatie: Orice curs are cate un aspect care e cat de cat mai deosebit. Ala lasat pentru la urma si anuntat ca este "desertul" ..
Epilog: Asa au fost educati de generatii de profesori care la servici "predau materia" iar acasa, la meditatiile private, invatau "meserie" pe cei ce plateau ...
Dupa doar O EXPERIENTA, nu trage inca concluzii ca ei sunt lasi - neinteresati - etc si/sau tu nu esti facuta pentru asta. Keep trying. Trateaza grupa de la facultate ca si cand ar fi doar o singura persoana si aia plateste bani grei pentru meditatii. EI sa simta asta, nu tu ...
Prerea mea, care este ... Hic !
@Valentin Multumesc frumos pentru comentariu. Chiar imi da cateva idei pentru data urmatoare :) Ce m-a uimit a fost ca totusi mi s-a parut ca am reusit destul de rezonabil sa-i "interesez", dar parca la un moment dat incercam sa-i arunc in piscina si ei ar fi vrut doar sa mai incerce apa cu degetul sa vada daca nu cumva ii musca ceva.
Partea cu proportia de umplutura parca totusi as mai ajusta-o :) Mi-aduc aminte de un curs al lui Stanasila care aproape m-a agasat prin faptul ca aveam senzatia ca pierd timpul: parca un pic prea multa umplutura, desi umorul era in general bun. Poate mai "imbucatatita" ora de curs ar merge aplicat.
Oricum, multumesc frumos inca odata!
@Diana Coman
V-am scris [reply] la vox.
Cu scuzele pentru intempestivitate
As vrea sa-mi spuneti cum as putea ramane in Sistem - dupa 18 ani -
atunci cand 'acivitatille' in IT au o aprehensiune puternic sau f pronuntat negativa
Cu stima,
PCN
@Diana Coman
Dupa scris si foto - pareti un om bun.
Despre profesorat.
Profesorii
1 Costache
Il aveam pe fratele mai mic al bunicului
[Costache]
De fapt nu l-am avut niciodata aproape,
s-a nascut cand am implinit o luna sau
inainte.
Bunicul era fratele mai mare, era avocat si
profesor de romana/latina [si inca o
licenta mai avea, a patra:
istorie/filosofie?]
Costache a facut Sheffield
ajutat/sponsorizat si de Bunicul/Batranul
meu.
Acolo la Sheffield [am 1-2 foto] avea
colegi din toata Europa+ brahmani etc
Acolo a cunoscut o tanara doamna
aristocrata - o tanara lady; nu s-au putut
casatori/ 'era o cu totul alta familie'
[nu s-a intamplat ca la Ion Ratiu]
Reintors in tara, s-a insurat cu o
boieroaica [medie]/ nu a mers;
a divortat si inainte de a pleca din
aceasta lume a mai avut o casatorie cu alta
doamna care absolvise Wirtschaft la Koln,
in interbelic [doamna i-a supravietuit zeci
de ani, s-a prapadit in anii 2005 la o
varsta aproape centenara].
Costache a fost la Malaxa, a creat mult si
la Resitza etc
Costache nu facut puscarie politica multa -
a fost arestat cateva zeci de ore / zile
prin 1948/49
A fost eliberat la rugamintile mari ale
batranului frate [Bunicul] catre un Mega
Securist internationalist, pe care Bunicu
il ajutase mult candva, nestiind ce hram
poarta in interbelic...
S-a considerat ca 'a fost greseala
/omonimie'
Costache a intemeiat IPB/UPB -institutul
politehnic bucurestean pe stil nou.
in primii ani ai ceausismului s-a prapadit;
nu a avut copii; cand s-a prapadit era
socotit ca avea un corp imbatranit ca unui
om de peste 80ani, cam cum a fost Caragiale
stins la Berlin...
In anii 1980, 1990 - fostii studenti
[aproape pensionabili] spuneau ca fusese un
profesor exceptional/minunat -> nu pica pe
nimeni, fiecare stia ceva - destul de mult.
Invatau de rusine...
Tatal meu ii fusese prieten - se
ascunsesera impreuna cu bunicu in anii 49 -
51; nu au mai fost ridicati de comunisti;
un singur lucru nu-i placea tatalui meu -
Costache fuma f mult si aveau e impartit
cativa m2
---
2 Bunicul P.
Bunicul era fratele mai mare, era avocat si
profesor de romana/latina [si inca o
licenta mai avea: istorie/filosofie?].
A avut procese 'tari' in interbelic; a
salvat oameni de pedeapsa capitala pe
nedrept/ii ducea dincolo de portile
inchisorii sa nu fie impuscati pe traseu -
'simulare de fuga de sub escorta'
In zona lui era socotit un Binefacator/
Profesor excelent,
Se si incingea cand si cand la o distractie
onorabila de ex cu actorul Constantin
Tanase.
Fusese preparatorul lui Iorgu Iordan [azi
academician repauzat, cu nume de Institut],
pe care-l socotea mereu slab pregatit...
In Razboi Mondial 1 - a fost prizonier la
nemti - a salvat de la exterminare prin
foamete compatrioti si alti prizonieri
apeland la ajutorul unor case regale
europene/a cerut si intaritoare si carti in
prizonierat...Nu a ucis in lupta sau altfel
pe nimeni in razboi...
Dupa razboi, a fost martor in apararea
Responsabilului cu Siguranta [carlista,
antonesciana] in regiunea sa - el fusese un
pic urmarit ca pacifist si om de
centru/stanga. L-a ajutat pe om, pt ca omul
nu facuse abuzuri si a pledat aproape ca
avocat nu numai ca martor, prin 1946-1947.
In perioada comunista dejista si ceausista
n-a mai facut nimic; s-a stins la 93ani.
----
3 Tatal meu, fiul lui Batranu a fost cadru
universitar; a ajutat si pregatit multi
oameni f bine profesional;
e posibil sa fi salvat si vieti, prin
produsele activitatii lui;
si-a iubit meseria si familia; comunismul
[ceausist/dejist] l-a infranat foarte, i-a
distrus orice sansa de evolutie; s-a
prapadit printr-o disparitie fulgeratoare'
in primii ani ai 'tranzitiei' -
postcomuniste
Studentii au invatat binisor.
4 Bunicul lui Batranul.
Bunicul lui Batranu a trait mult peste 100
ani; s-a prapadit in timpul Primului Razboi
Mondial [evacuari, tifos, foamete extrema]
Bunicul lui Batranu era preot de comuna
mare; salva vieti prin credinta; aducea si
oamenii la credinta si-i tamaduia de boli
psihice, de alte maladii.
Erau mutatii importante in suflet/spirit.
Oamenii spuneau ca extrem de rar au apucat
asa ceva...
Batranul este primul care a rupt traditia
Preotiei; s-a apropiat mai mult de
Phillipide, Ibraileanu, de Kant.
germani/francezi/latini, de Kant.
[apropos, eu as putea fi cel mai bun
kantian din Ro]
Din lista:
Cel mai bunprofesor cred ca a fost Batranul
bunic al lui Batranu.
El a fost conform Kierkegaard - in Sfera
Religioasa
Bunicul, tata au fost in sfera Estetica si
Etica; Costache cam la fel;
eu uneori nu sunt in niciuna...
Cu stima
PCN
@Diana Coman
Dupa scris si foto - pareti un om bun.
Despre profesorat.
Profesorii
1 Costache
Il aveam pe fratele mai mic al bunicului
[Costache]
De fapt nu l-am avut niciodata aproape,
s-a nascut cand am implinit o luna sau inainte.
Bunicul era fratele mai mare, era avocat si profesor de romana/latina [si inca o licenta mai avea, a patra: istorie/filosofie?]
Costache a facut Sheffield ajutat/sponsorizat si de Bunicul/Batranul meu.
Acolo la Sheffield [am 1-2 foto] avea colegi din toata Europa+ brahmani etc
Acolo a cunoscut o tanara doamna aristocrata - o tanara lady; nu s-au putut casatori/ 'era o cu totul alta familie'
[nu s-a intamplat ca la Ion Ratiu]
Reintors in tara, s-a insurat cu o boieroaica [medie]/ nu a mers;
a divortat si inainte de a pleca din aceasta lume a mai avut o casatorie cu alta doamna care absolvise Wirtschaft la Koln, in interbelic [doamna i-a supravietuit zeci de ani, s-a prapadit in anii 2005 la o varsta aproape centenara].
Costache a fost la Malaxa, a creat mult si la Resitza etc
Costache nu facut puscarie politica multa - a fost arestat cateva zeci de ore / zile prin 1948/49
A fost eliberat la rugamintile mari ale batranului frate [Bunicul] catre un Mega Securist internationalist, pe care Bunicu il ajutase mult candva, nestiind ce hram poarta in interbelic...
S-a considerat ca 'a fost greseala /omonimie'
Costache a intemeiat IPB/UPB -institutul politehnic bucurestean pe stil nou.
in primii ani ai ceausismului s-a prapadit; nu a avut copii; cand s-a prapadit era socotit ca avea un corp imbatranit ca unui om de peste 80ani, cam cum a fost Caragiale stins la Berlin...
In anii 1980, 1990 - fostii studenti [aproape pensionabili] spuneau ca fusese un
profesor exceptional/minunat -> nu pica pe nimeni, fiecare stia ceva - destul de mult.
Invatau de rusine...
Tatal meu ii fusese prieten - se ascunsesera impreuna cu bunicu in anii 49 - 51; nu au mai fost ridicati de comunisti;
un singur lucru nu-i placea tatalui meu - Costache fuma f mult si aveau e impartit cativa m2
---
2 Bunicul P.
Bunicul era fratele mai mare, era avocat si profesor de romana/latina [si inca o licenta mai avea: istorie/filosofie?].
A avut procese 'tari' in interbelic; a salvat oameni de pedeapsa capitala pe nedrept/ii ducea dincolo de portile inchisorii sa nu fie impuscati pe traseu - 'simulare de fuga de sub escorta'
In zona lui era socotit un Binefacator/ Profesor excelent,
Se si incingea cand si cand la o distractie onorabila de ex cu actorul Constantin Tanase.
Fusese preparatorul lui Iorgu Iordan [azi academician repauzat, cu nume de Institut], pe care-l socotea mereu slab pregatit...
In Razboi Mondial 1 - a fost prizonier la nemti - a salvat de la exterminare prin foamete compatrioti si alti prizonieri
apeland la ajutorul unor case regale europene/a cerut si intaritoare si carti in prizonierat...Nu a ucis in lupta sau altfel pe nimeni in razboi...
Dupa razboi, a fost martor in apararea Responsabilului cu Siguranta [carlista, antonesciana] in regiunea sa - el fusese un pic urmarit ca pacifist si om de centru/stanga. L-a ajutat pe om, pt ca omul nu facuse abuzuri si a pledat aproape ca avocat nu numai ca martor, prin 1946-1947.
In perioada comunista dejista si ceausista n-a mai facut nimic; s-a stins la 93ani.
----
3 Tatal meu, fiul lui Batranu a fost cadru universitar; a ajutat si pregatit multi oameni f bine profesional;
e posibil sa fi salvat si vieti, prin produsele activitatii lui;
si-a iubit meseria si familia; comunismul [ceausist/dejist] l-a infranat foarte, i-a distrus orice sansa de evolutie; s-a prapadit printr-o disparitie fulgeratoare' in primii ani ai 'tranzitiei' - postcomuniste
Studentii au invatat binisor.
4 Bunicul lui Batranul.
Bunicul lui Batranu a trait mult peste 100 ani; s-a prapadit in timpul Primului Razboi Mondial [evacuari, tifos, foamete extrema]
Bunicul lui Batranu era preot de comuna mare; salva vieti prin credinta; aducea si oamenii la credinta si-i tamaduia de boli psihice, de alte maladii.
Erau mutatii importante in suflet/spirit.
Oamenii spuneau ca extrem de rar au apucat asa ceva...
Batranul este primul care a rupt traditia Preotiei; s-a apropiat mai mult de Phillipide, Ibraileanu, de Kant.
germani/francezi/latini, de Kant.
[apropos, eu as putea fi cel mai bun kantian din Ro]
Din lista:
Cel mai bunprofesor cred ca a fost Batranul bunic al lui Batranu.
El a fost conform Kierkegaard - in Sfera Religioasa
Bunicul, tata au fost in sfera Estetica si Etica; Costache cam la fel;
eu uneori nu sunt in niciuna...
Cu stima
PCN
@PCN Multumesc frumos pentru comentarii. V-am raspuns pe Vox la cele de acolo. Ma tem ca nu inteleg prea bine ce vreti sa spuneti cu "aprehensiune puternic negativa" (recunosc ca am cautat cuvantul aprehensiune in dictionar, dar definitia -"teama vaga, frica nelamurita" - nu m-a ajutat). Vorbiti oare (asa mi se pare mai degraba) despre scopurile/directiile in care e folosit domeniul IT?
@Diana Coman
Am incercat sa va raspund de la voxpublica.
Nu a mers
Multumesc pentru aprecierile comentarilor;
Va explic cu mai multe detalii
acum fac acest reply sa varific daca pot comunica,
daca nu-s probleme tehnice la mine...
Revin curand
PCN
@Despreinsirai Pe voxpublica au un sistem de cache ingrozitor (dureaza si pana la 15 minute ca sa apara comentariul). In plus, din experienta proprie, au probleme cu browsere precum Safari.
Va astept cu placere cand gasiti timp sa reveniti.
Cu stima,
Diana
Imi place foarte mult stilul tau. Seamana cu al trilematicului, dar fara omniprezenta sugestie (foarte enervanta pentru mine) ca autorul are un penis gigantic.
Una din ideile de baza in educatie este ca excelenta in educatie consta in principal in relatia (relatiile) pe care educatorul o stabileste cu studentii. Calitatea acestei relatii este ceea ce determina succesul actului educational. Gladwell explica asta foarte bine in New Yorker.
@zamo.ca Multumesc frumos :)
Foarte interesant articolul din New Yorker, o sa revin la el mai pe indelete la ceas de seara cu ragaz.
[...] Post publicat și pe blogul personal. [...]
[...] Post publicat și pe blogul personal. [...]
[...] primul curs, am avut și primul student care a ținut morțiș să-și facă lucrarea de diplomă cu mine. [...]