Problema cu ierarhiile e că oricât ar fi de largi, sunt de fapt prea înguste. Ierarhiile-ochelari-de-cal oferă falsa claritate a unei imagini extrem de limitate a lumii. Chiar dacă nu-s false în esență, sunt cu necesitate superspecializate și mint prin omisiune, pentru că nu vin nicicând cu o evaluare clară a relevanței. Relevanță la ce anume de altfel? Măcar scopul ierarhiei de ar fi clar pentru fiecare bucățică lego care se zbate să ajungă mai sus, mai sus, mai sus…
Dar n-are nimic, ierarhiile până la urmă sunt doar un mod sistematic de a găsi un loc pentru fiecare pe o cracă unde înălțimea nu-i pune probleme insuportabile. Cei de dedesubt servesc drept suport pentru mândrie și sentimentul împlinirii, iar cei de deasupra drept motivație, chiar dacă una calpă. În fond nici ochelarii de cal n-au pretenția că ajută de fapt caii să vadă mai bine – doar mai restricționat, pentru propriul lor bine și propria lor liniște de dobitoace. Dii!