Revin acus repede-repede, cat sa nu se faca luna de cand am disparut in ceata internetului si-am lasat blogul in paragina – am fost oarecum ocupata cum s-ar zice cu un fericit eveniment, miracol, initiere, schimbare, inceput, trecere, ziceti-i cum vreti. Eu zic doar ca-s acum bine, ca am un pui de om pe nume Victor, ca inca n-am descoperit lenea de care spuneam, dar am redescoperit somnul-instant, somnul-in-orice-pozitie si-n orice moment, somnul ca un leac pentru toate relele si urateniile lumii, somnul acela dupa care sunt in stare sa iubesc lumea intreaga cu prostii si idiotii ei cu tot. Somnul ca innoire.

Si in mod curios nu m-a pocnit inca nici un fel de caramida-n cap – zic de caramida aia pe care o asteptam asa transformatoare sa-mi piarda mintile la troc inegal cu o mare de simtaminte coplesitoare-n care sa ma inec fericita, recunoscatoare si – optional – cu ranjet vesel si ochii muiati in lacrimi. ¹ Nu ca n-ar fi simtaminte – oho, sunt destule, sunt chiar si lacrimi (si ele stiu pentru ce sunt). Dar inca e si ratiune acolo, ramane fix ancorata in realitatea imediata, cooperanta si ajutatoare, alaturi de simtire. Si suntem tare bine asa, si eu si Igor si Victor – incepem a ne cumpani in trei in echilibru nou, in mod curios mai implinit cumva, ca atunci cand toate se potrivesc, crescute organic.

Singura bizarerie -poate- e faptul ca s-ar zice ca-mi lipseste… masura. Ori poate nu tocmai ca mi-ar lipsi, ci ca nu-i cea obisnuita – e o masura a mea proprie, cam larga se pare fata de cea obisnuita, asa ca incap in ea toate cele ce se cer facute si mie nu-mi par musai multe, desi poate sunt ca altfel n-as avea apoi de ce sa ma mir uneori de unde oboseala. Si mai incape pe langa ele si o pofta cumplita de citit, de scris, de inceput ceva nou.

Asadar am pofta de scris, am idei, am motive. Dar am si lene anti-scris (nu lene generalizata, ca aceea e tot lipsa) precum si o scuza ideala acum sa creasca lenea si sa infloreasca…

1. Caramida aia care sa ma faca sa vorbesc numai despre copil, despre alaptare, despre intarcare, pus la olita, pus la somn etc. Neah, n-a lovit, deci nu exista, regrete.[↩]