Am cam....1001 pitici, aproximativ 990 mai mari si poate 11 mai mici. Problema cu cei mari insa-i ca-s toti iviti ori crescuti de cei mici. Si printre atatia pitici nici nu stiu de mai e loc pe aici si sa fiu mai arici, cum sunt uneori la orele mici.
Primul din cei 11 pitici are nasul cam mare si ochii prea mici si imi place sa-l supar, sa-i zic Zgribulici. Poarta-n spinare o suba cat nasu-i de mare si-n crestet o cusma tare inalta, cam cat o poarta. Si-ar sta Zgribulici doar in apa incinsa de soare, pe nisip aromind a curmale. Ar mai sta Zgribulici si pe soba, incolacit rotund ca o toba ori citind poate-o carte intins pe o parte. Dar biet Zgribulici sta cu mine aici unde-i umed si frig, nici tu soare, curmale ori soba mocninda ori cald sa coboare aroma de fructe uscate din tinda.
Si rabda piticul si umezeala si frigul si lipsa de soare ori de curmale. Rabda o zi si rabda si doua ori poate chiar fix 99. Dar intr-o zi odata pufneste din nasu-i cat un cuvant spus in nemteste. Isi scoate si suba si cusma din cap, sare pe ele si-o porneste la trap.
- Zgribulici, un' te duci?
- Ma duc la caldura, langa soba si nuci! Ma duc sa rad la zapada cea alba cum sta ea afara si nu-mi ajunge in barba. Ma duc sa si plang de prea bine - de binele acela ce n-a fost pentru mine. Ma duc sa si rad ca mai pot inca sa-mi fac bine mai bun chiar, cum imi este pe plac...
(Imaginea e preluata de pe Morguefile.)
Comments feed: RSS 2.0
cred ca nu prea-i uk-ul pentru zgribulici asta; mai degraba mediterana!
eee... oricum e bine! zgribulicii tai sunt omenosi; eu stiu oameni (nu dau nume si nici macar sexul) care au pitici mult mai putini, dar mamaaaa ce galagie fac... ;)
Sa stii Mosule, ca mediterana i-ar prii lui Zgribulici, da' problema-i ca nu-i singur si cand e unul multumit nu-i altul si tot asa de pfuai, ce caragata fac!