Uneori cand stau tolanita a lene cumplita pe margine de canapea, rasucesc in lipsa cozii un varf de picior in vreme ce-mi rasucesc in acelasi ritm si gandurile, ideile precum si alti locatari de la mansarda. Rasuceala cu pricina nu asteapta raspuns si de obicei nici nu primeste, adica nu primea fix pana astazi, cand vecinul de canapea a interpelat politicos si foarte natural varful de picior miscator:
- Hello, foot!
Vecinul meu de rasuciri pescuia cu o undita din plastic pesti imaginari dincolo de marginea canapelei. Surprins asadar de pescarul amator, piciorul s-a lasat prins intr-o discutie foarte-foarte serioasa, raspunzand:
- Ce faci acolo?
- Pescuiesc pesti, piciorule!
- Pot sa pescuiesc si eu?
- Nuuu, pescuiesc eu pentru tine, ca e cam complicat pentru tine sa pescuiesti, ca tu n-ai maini.
- Si deci nu pot sa pescuiesc?
- Poate cand cresti mai mare, picior.
- Crezi ca-mi cresc maini cand cresc mai mare?
- He he, nuuu. Dar uite cresti asa, ca mine! Si mananci peste!
Dupa care zis si facut, pescarul a pescuit pesti pentru sine si pentru picior, iar piciorul a mancat primul sushi din viata sa altminteri lipsita de asemenea delicatese. Ramane sa vad dupa asta cum anume imi creste piciorul, ca de rasucit ideile sigur le-a facut carlionti pescarul altminteri.
Comments feed: RSS 2.0