Intre franghii, papusa se misca necontenit, acum un brat, acum un picior, acum rasuceste capul si pare sa asculte atenta ori sa aprobe incet, cumpanit. Apoi ridica iar picior dupa picior, in ritm inegal dar continuu, pas dupa pas, pas cu pas, pas langa pas, fara oprire. Si tu te uiti uimit de pe margine si-ti stralucesc ochii ca licuricii-n noapte, iar entuziasmul ti-a prins faptura intr-atat incat ridici fara sa-ti dai seama un picior si dai sa-l pui jos in acelasi ritm cu al papusii.

“Se misca! Mami, se misca!” zici ori aproape strigi tu din prea plin de incantare, iar eu ma stradui si-ti zambesc: inca n-ai vazut sforile ori daca le-ai vazut inca nu stii ce sunt si cui servesc ori in ce mod. Esti totusi inca un pic prea mic, papusa-i prea departe si ziua-i deocamdata a altor descoperiri. “Asa e, se misca” iti confirm zambind asadar, iar tu imi strangi mana drept raspuns, cu ochii departe, atintiti asupra minunii unor pasi neasteptati.

Stam si privim amandoi asadar, iar papusa continua in drumul sau neintrerupt: stang, drept si de la capat. “Mami, unde merge?” intrebi tu si arati papusa cu degetul pentru ca nu mai esti sigur ca e intr-adevar papusa daca se misca. “Nicaieri” iti raspund eu si raspunsul se dovedeste pentru o secunda mai surprinzator decat papusa miscatoare, caci ma privesti cercetator, sa vezi daca glumesc cumva.

Intre sfori, papusa merge acum in cerc printre oamenii care traverseaza piata si nu-i dau atentie. Ne facem si noi cumparaturile si uiti pentru un moment de ea, printre atatea alte descoperiri. Ne asezam apoi la un cafe si-ti bei apa ridicand ceasca atat de masurat de parca ar contine cine stie ce elixir rar, de savurat pe indelete si cu voluptate nemasurata. Iar eu iti vad intrebarea in ochi, inainte chiar sa apuci s-o pui: “Mami, acum sta si papusa?” “Nu sta, nu” iti raspund eu si iti arat unde papusa tot merge in cerc, cu franghii neobosite si de neobosit. “De ce nu sta?” “Pentru ca ii e greu sa stea. Odata pornita asa, tot merge papusa, pas dupa pas intre franghii, pas dupa pas masurand cercul. Poate ar sta, dar vezi tu, ii trebuie mai mult efort sa stea nemiscata, decat sa mearga si atunci tot merge si merge si merge...”

Iti vad nedumerirea-n ochi si-mi amintesc ca e o zi prea insorita, o zi deocamdata a altor descoperiri. “O sa stea si papusa” te linistesc si stiu ca e adevarat, o sa stea si ea spre sfarsitul zilei ori in cate o pauza, cand atarna franghiile moi si fara tensiune. O sa stea ori mai degraba o sa cada, dar din fericire nu-i decat o papusa, dintr-un pic de lut, cateva sfori si un pic de culoare, atata tot.

Atata tot.

(Poza e preluata de pe Morguefile iar papusa se numeste in fapt Guido.)

Category: Word Therapy

Comments feed: RSS 2.0