1. Tocmai ce-am deschis si savurat vizual precum si tactil, un pachet de carti zis CelMaiCel adica Supremul.¹ E fin si lucios, alunecos, pe alocuri de-a dreptul frumos. Nu tocmai omogen ca idee, nici musai intunecat pe cat se vrea (ori cat se da). Cum s-ar zice, Moartea e doar un pretext bun pentru o ilustratie frumoasa, dar nici pe departe esentiala la o adica. Iaca si trei poze... emotionate:

Ultimate Deck figures

 

Ace of Diamonds

 

7 of Clubs

Mie-mi place Asul acela de mor. Si nu din cauza de diamant...

2. Dat fiind pachetul de carti de mai sus, am constatat (IAR!) ca doar barbatii au voie oficial sa investeasca serios timp, bani si avant eroic in traznai. Nu de alta, dar cica pachetul asta e pentru barbati, ori dupa cum zice treiul de trefla: "a fine establishment for gentlemanly pursuits."

Mhm, ramane doar sa urmaresc si eu gentlemeni deci.

3. Un gentleman pe care-l urmaresc de multa vreme e de altfel Terry Pratchett. Inca n-as zice ca l-am prins de palaria tuguiata, dar in tot cazul m-am ales cu un elefant. Al cincilea. Adica Elefantul lipsa al lumii disc, cel care a alunecat de pe testoasa. Cine stie, cunoaste, e Pratchett finisat, slefuit si neobosit, nu zic mai mult.

4. Revenind pe frontul feminin, am aflat si eu in sfarsit ce e aia dom'le "support" cand adica nu e tehnic. Asta din cauza ca am ingurgitat cu inconstienta zeci de posturi si articole la feminin, pe motiv ca sunt mamica. Concluzia e ca... sustinere se cheama cand zic si altii ca tine, mhm, mhm, mhm. Altfel zis cand ti se da (in sfarsit?) dreptate a priori si fara comentarii, adaugiri, solutii, sugestii etc. Mhm, nu ma mira ca n-am fost veci buna la oferit asa ceva, dar incep sa ma intreb de ce n-am simtit si eu nevoia serios de asa sustinere.

Da' o sa-mi perfectionez capacitatile de dat din cap si strans in brate, ca n-are ce sa strice. Poate m-oi hotari vreodata ca se si merita sa le folosesc, mai stii.

5. Am tot incercat sa pricep de ce nu-mi vine sa scriu pe blog, desi scriu in memorie fara sa vreau in fiecare seara. Da' tot n-am priceput, asa ca m-am apucat in schimb de scris.

6. Am citit Drumul spre Vozia si mi-a placut ce vana are. Mi-a facut pofta de un scris pe bune, asa pe cat imi pare mie ca ar sustine in fapt cunostintele de le are acolo autorul.

7. Am invatat nu doar rime englezesti pentru copii (ca de ex Humpty Dumpty, Mary, Mary Quite Contrary) ci si faptul ca-s toate la origine comentarii politice. Mhm, mhm, sa canti copiilor despre instrumentele de tortura folosite de Bloody Mary (cea Quite Contrary) - e si asta o idee, chiar daca una specific englezeasca as zice.

8. Am citit din ceva motiv o serie intreaga de bloguri scrise de parinti adoptivi despre problemele diverse ale copiilor (in general emotionale, cauzate de evenimentele pre-adoptie ori chiar de adoptie in sine). Inca nu mi-e clar ce mi-a venit - e posibil sa fie pur si simplu ca simteam nevoia de ceva mai putin roz bonbon cu floricele si fundite precum se poarta in general pe tema copii si mame ("mamiceala", ma scuzati, pff, ma duc sa iau o lamaie).

9. Am inceput sa nu mai simt 8kg carate intr-o mana nici chiar cand ridic ceva de jos simultan. Nici chiar cand kilogramele cu pricina se arunca voios sa inhate ceva aflat la indemana.

10. Am revenit asa oarecum intr-un picior (o mana? un deget?) online. Sontac-sontac, nu va asteptati la prea multe, nu promit nimic, nu stiu nici eu cat si unde apuc sa stau (ori dimpotriva, sa NU stau).

Concluzia? Sufar de prea multa manie a sintezei: atata sintetizez de nu mai ramane nimic de zis, cel putin pana nu ma trage careva de limba. Asa ca iaca - am scos limba, trageti!

---

1. Gasit via Vladen, multumiri. ↩

Category: Lyf

Comments feed: RSS 2.0