De ceva zile bune ma chinui sa stau dom'le si nu-mi iese. Dar deloc-deloc, si-s la capatul rabdarilor si-al incercarilor. Atata speranta ma mai salveaza ca s-or gasi printre experti -macar in privinta asta sunt linistita ca experti clar exista destui- cativa care macar de mila sa-mi dea si mie un sfat pe tema, fie si-o farama, o idee, o sugestie. Cum vedeti, nu-mi permit sa fiu pretentioasa pe tema ca mi-s nu pe culmile disperarii ci-n adancurile lor de-a dreptul. Dar sa va zic ce-am incercat - si cum am ratat iar si iar atata lucru banal de mi-e si jena sa recunosc ca nu ma pricep sa-l fac ca lumea, pfuai.
Cum sunt in asteptare cica, e logic ca-i momentul ideal sa-mi exersez capacitatea zisa feminina - si-n tot cazul profund umana- de a "fi" pur si simplu, cu voluptatea indolentei tolanite intr-un fotoliu, suficienta siesi si chiar dulce privitorului. Ei bine, am ratat lamentabil, dar la-men-ta-bil, ca nici n-am cuvinte. Nici trei minute n-au trecut -si-acelea foite in pernele moi- si-am inceput sa citesc titlurile cartilor din raft, sa rasucesc idei -oare are dreptate musiu Bennet sa vada cartile in primul rand ca evadare mai degraba decat mijloc de cunoastere?- sa fixez ceasul si sa numar secundele, sa ma mai rasucesc o tura, sa impletesc mainile - ca sa stea locului, sa incep chiar a ma gandi serios -oribil gand- ca poate ar chiar trebui curatat aragazul.
Intai am omorat ceasul - l-am rasturnat de pe locul lui deasupra semineului, l-am disecat si i-am scos bateriile, i-am zapacit limbile si l-am lasat cadavru jalnic langa bustenii neaprinsi. Evident, ma pacaleam ca-i vina lui ca-mi tot arata timpul de nu pot pur si simplu sa ma pierd in voluptatea inactivitatii absolute ce ignora, evident, trecerea irelevanta a secundelor. Si mai evident inca, eviscerarea ceasului era doar pretext pentru amanarea misiunii imposibile de a STA.
Culmea e ca problema mea nu-i ca mi-ar lipsi lenea de vreun fel, nicidecum. Am lene, ba chiar uneori cate una de dimensiuni gigantice si pofte uriase. Problema insa nu-i de dimensiune -ori adancime- lenevistica ci de... directie. Adica oricat mi-ar fi lenea de mare, e totusi directionata, e precisa, e cu scop anume, e lene specializata. Altfel zis, lenea mea e doar anti-scris ori anti-maturat ori anti-refacut-design-la-blog, dar imi lipseste cu desavarsire un pic de lene universala, fara tinta, lenea-lene, lenea gratuita. Ah, frumusetea lenei gratuite... Voi cei care o cunoasteti, fie-va mila si dati-mi si mie un indiciu cat de mic, un simplu semn cum sa apuc pe calea asta ce mi-e asa necunoscuta. N-o cer din egoism ci din nevoia cea mai crunta, asa ca faceti-va pomana, caci nu s-o pierde generozitatea voastra nerasplatita dupa merit: de-oi reusi un pic de lene sa incerc fie si-o ora-n toate ale ei minute, oi da-o mai departe apoi cu recunostinta si zambet muiat in dulceata noii lumi pe care o voi fi descoperit.
Asadar dragilor, bunilor, frumosilor, voi cei care stiti atat de bine a sta pur si simplu, a va bucura de frumusetea nimicului in toata splendoarea sa, a scrie chiar despre dansul in atat de multe feluri care-s tot acelasi dar de fiecare data inca mai frumos, va rog: imi dati o indrumare oricat de mica despre cum sa ating si eu macar poalele daca nu culmea astei fericiri ce-mi e negata?
Marturisesc desigur ca si de nu-mi iese, fi-va cu totul vina mea si nicidecum a sfaturilor voastre, caci problema e desigur cu totul si cu totul a mea, data de acest neastampar cu siguranta diavolesc si de o lipsa pe care iata, mi-o asum si-ncerc, dupa modestele-mi puteri, cu ajutorul vostru, a o indrepta.
Va multumesc anticipat de orice sfat asadar, despre cum sa STAU, sa nu fac chiar nimic, cel mult sa... simt, asa, ceva nedeslusit dar cu siguranta nespus de frumos, de imbatator, de incantator, de implinitor. Si de comod. Multam.
Comments feed: RSS 2.0
Lenea gratuita e lenea neputintei probabil. You require moar pesimizm.
Ioi, deci nici cu pesimismul nu stau bine? Pfuai, inca o lipsa si inca una neasteptata, da' s-o gasi un milos sa ma sfatuiasca si cu asta...
Ar fi interesant sa ne radiografiezi evidenta asta nationala a "facutului"...
Cine sa faca dar mai ales cu cine!?(asta-ti scapa).
Interesanta taria periscopului tau(recunosc asemenea pragmatism, mai rar).
Mi s-ar parea eficient si mai ales clarificatoriu la momentul in care ne-ai detalia de ce multimea(prostimea:copii, adulti, preoti, profesori, parinti samd) de ce le vin "nespus de frumos, de imbatator, de incantator, de implinitor" mult mai repede decat altele?
Cherchez la?
:)
Mi se pare ca tu amendezi faptul ca nu mai intra la loc pasta in tub.
Incriminand apasatorii si nu producatorii.
O Fi bine?
:)
Alcool, iarbă, sex. În oricare ordine, îndeaproape și temeinic. Toate relaxează, unele obosesc, altele amețesc. În câteva luni ești expertă în lene. Și bețivă, cel mai probabil.
@oamadetinichea Poate iarba doar sa fie o idee, ori ma rog, sa incerc toate paradisurile artificiale cum s-ar zice, lampi etc. Ca altminteri cu alcool am incercat si nu merge - mi se face rau (si deci il dau afara) inainte sa aiba efect serios, sexul e bun, dar e tot activitate, nu?
@jokerr M-ai cam pierdut, deci cum? Voluptatea lenei exista cu siguranta, iar omul tocmai ma gandesc ca nu-i asa doar o pasta sa curga numai dupa cum il imping diverse, dar probabil de acolo vine grosul problemei, ca nu-i tocmai usor sa eviti calea minimei rezistente.
Cat despre cine cu cine, intr-adevar pe acolo-i baiul mai mereu, dar punctul de start e intotdeauna fiecare cu sine intai de toate...
http://www.wikihow.com/Be-Lazy
or you could just go back to the kitchen anytime.
also http://www.wikihow.com/Enjoy-a-Lazy-Day
@Freud Alea presupun ca ori n-ai lene deloc (am, precum dadeam exemplu) ori ca stii deja cum sa stai degeaba o zi intreaga, doar ca-ti lipseste cineva sa-ti "dea voie".
Iar bucataria e mai ceva ca iadul pe pamant cand bolborosesc toate oalele :))
Daca esti lenesa si folosesti oala cu presiune, normal ca bolboroseste.
Therefore, lazy. Solved.
Redefine productivity. The how of being lazy is pretty straightforward (as it should be). At first it may seem paradoxical to you that doing less (aka being lazy) can mean you're more productive. However, what's really going on here is a shift in your definition of "productivity". If you view being productive as "doing more", "getting more done", or perhaps the extreme of "never being caught doing nothing", then the idea of being lazy will probably freak you out. On the other hand, if you define "productivity" as a means of making the most of what you do do, as a way of making the most of the time you do set aside for working (or for doing anything), and about being as effective as you can possibly be within the parameters of the time and energy you have allotted, then doing less or being lazy is actually the best way to be productive.
Expertii zice ca
Problema insa nu-i de dimensiune -ori adancime- lenevistica ci de… directie. Adica oricat mi-ar fi lenea de mare, e totusi directionata, e precisa, e cu scop anume, e lene specializata. Altfel zis, lenea mea e doar anti-scris ori anti-maturat ori anti-refacut-design-la-blog, dar imi lipseste cu desavarsire un pic de lene universala, fara tinta, lenea-lene, lenea gratuita. Ah, frumusetea lenei gratuite…
Nu se iecsista.
Păi dacă dai alcoolul afară înseamnă că-l bei greşit. Dă-i cu tărie (whisky, ţuică) şi pe-ndelete: scopul e să fii praf în câteva ore, nu zeci de minute.
Dacă până şi la asta eşti incompetenta .. :D
@Freud Oalele banale bolborosesc tu, ca doar aia e fierberea, ce vrei.
Cu eficienta stau bine, cu relaxarea ok, da' daca zici ca nici frumusetea lenei absolute nu exista, chiar ca-i trist in lume, floare-albastra...
Alex, sunt se pare incompetenta (ori fizicul mi-e incompetent) pana si la asta da :)) Am baut cu rusii si cu orele, daca nici ei nu stiu bea... Treaba e ca degeaba beau tarie cu orele ca doar ma ametesc ceva (ametit fizic, nu psihic, adica eventual am probleme in a tine directia dreapta, da' altminteri mi-s chiar mai lucida decat de obicei daca crezi ca-i posibil), dupa care incepe sa-mi fie rau si ...atat.
Mai tare ma imbat altminteri dupa cateva ore de vorbit trilingv :)))
Invatasi rusa?
"frumusetea lenei absolute"?
Draga mea asta ar fi superlativul stării epocii ăsteia dar pe asta o încearcă doar iniţiaţii.:)
Tu mulţumeşte-te cu firimituri relativiste şi lasă altora stările astea de graţie. :)
Şi ăsta e un adevăr, trăim o epocă nediferenţiată între oalele minune şi oalele banale. :P
Io unul prefer o floare albastră doar ludică şi nu la rever. Na, îmi permit. :)
@Anonymous Acum macar pot sa tind catre... oala minune, doar n-o fi bai din atata, nu? :) Si zau ca prefer oamenii de-si permit chiar si flori ludice, la rever ori ba.
@Freud Am, dar inca mai invat la ea - si de obicei merge mai bine cu ceai si prajituri decat cu alcool partea aia :)
@ Diana Coman: :-))) Doamneeee! Postul aista a izbutit sa ma scoata pe mine din lenea mea (vai mie! Tot directionata si aceasta, asa ca nu-s tocmai buna sa dau sfaturi!...) in care ma afundasem de aproape o luna si in care, desi gandurile multe ma bantuie, mai ales la ceas de seara / noapte, mi-a lipsit vointa si determinarea sa pun mana pe taste si sa trec la scris...
Vezi bine ca un astfel de articol imi lipsea, in care altcineva sa deplanga starea in care (si) eu ma aflu, pentru a ma impinge sa opinez, si anume ca nici eu nu mai stiu de mult cum e aceea lenea nedirectionata, lenea gratuita...
Ultima data cand am experimentat-o pe pielea mea, Diana draga, eram si eu intr-o forma de asteptare, dar in asteptarea aceea dulce, "alintata" de hormoni, prevestitoare a venirii pe lume a baietelului meu...nu cred sa fie pe lumea asta lene mai...interesant - binecuvantata decat acea stare de dulce moleseala si de somnolenta care te cuprinde, mai ales in primele luni de sarcina, indiferent de locul in care te afli si de momentul zilei anume...e ca un soi de liniste ce vine dinlauntru si care se revarsa inafara, indiferent cat de nabadaios si de hiper-activ ai fi in rest (si crede-ma!, sunt si eu o faptura teribil de fara stare!)
Acum, lenei asteia i-a luat locul o..."dulce" oboseala, in care tanjesc dupa somn, dupa odihna si in care exersez impartirea cat mai eficienta intre diverse atributii rezervate puiului si diverse indatoriri pe care le am fata de mine. Nu-i usor, dar e o experienta, placuta si datatoare de noi sensuri!
Am zambit la randurile tale!...Am zambit si m-am intrebat daca exista cu adevarat lene din asta fara directie, in afara situatiilor in care o "stare" speciala dinlauntrul tau iti seteaza / dicteaza aplecarea catre aist simtamant aparte. Si nu ma refer aici numai si numaidecat la o stare fiziologica cum este cea la care faceam eu referire mai sus, ci si la stari din alt registru, cum este acea aplecare molateca inspre visare despre care se spune ca-i caracteristica unora prin nascare...la fel cum, bunaoara, e caracteristica popoarelor slave acea melancolie fara margini care face din literatura rusa un "ce" atat de aparte. Ma gandesc atunci ca poate, asa cum limba rusa se poate invata la un ceai si la un fursec (dar si la un pahar de confesiuni, baut ruseste, precum si spui mai sus, ore si ore in sir), tot de-o seama vei izbuti sa deprinzi, prin contaminare, dimpreuna cu limba, si o parte din predispozitia aiasta dulce-delasator-reflexiva care i-a nascut pe Natasa, Miskin, Karenina si atatia altii (doara numai ca atentie mare!!! Atentie la nuante, caci tie, dupa propriile marturisiri, nu-ti sade lenea in fibra, caci ai scris ca esti ploiesteanca si-atunci pesemne ca in vinele tale curge sangele martirilor de la pashopt..:-))))) Si iaca fandaxia-i gata! :-) )
Lasand gluma la o parte, ferice de tine ca ai o bruma de ragaz pentru lene! Fie ea si directionata!
Cat despre bautura, stiu ca-i greu de crezut, da' si-n cazul mieu tot la fel...asta apropo de faptul ca mai in urma cu un an, tu si Mircea imi recomandati ca exercitiu de lepadare de sine si de dezinhibare o betie strasnica...am incercat si nu tine nici la mine, din aceleasi motive...oricat as bea, ratiunea nu se da dusa, cel mult echilibrul se "contremoleaza" nitel, da' atat...:-)
Solutia e sa faca copii lol?
@ Freud: Dar buna regasirea, mai intai de toate! Ce mai faci?
:-) Mda...Una dintre solutii (insa nu neaparat solutia!) ar putea fi sa faca copii...:-)
O alta ar fi aceea de a se lasa contaminata in spirit de "stari" specifice diverselor spatii pe care le tranziteaza, locuindu-le o vreme...in felul acesta, Diana fiind o calatoare prin multe culturi, ii vor deveni macar oleaca accesibile o varietate de trairi...prin "contaminare", asa...zic...:-)
Dar n-am plecat nicaieri :lol: .
Atunci sa fumeze iarba ceva, zici?
Cred, pentru ca si mie mi se intampla.
@ioana Ahhhh Ioana, bine ai revenit si la buna "iesire" din pestera in care-mi pare ca te retragi din cand in cand :) Nici nu stii ce la fix ai nimerit pentru ca da, mi-aduc aminte acea stare anume din primele saptamani in fapt care la mine chiar au fost de-o voluptate nebanuita in caldura unei case, caldura parca crescuta de cele -11 ori -15 grade ale iernii lituaniene. Insa uite ca nici nu m-as fi gandit sa-i zic lene, caci am citit si atunci cu o pofta ce mi-a adus aminte de studentie. Chiar acum asteptarea de care ziceam in treacat e cauzata de finalul celor noua luni cum ar veni, dar linistea - cata e - e de cu totul alta natura, iar lenea nu pare sa aiba loc defel.
Sufletul rus ori slav daca o fi, mie imi pare asa o imbinare de extreme de nici nu stiu niciodata de unde ar fi sa ma apuc a-l descrie :)
@Freud Iarba e in categoria paradisurilor artificiale, deci daca ma apuc, barem le iau la rand, desi imi pare ca e deja istorie chestiunea - a studiat-o, de-un exemplu, Huxley - si parca nu de lene a dat.
@Alex Deci nu e doar ca mi se pare :)
@ Diana Coman: :-) Of, Diana, partea proasta cu pestera asta despre care zici este ca ea nu-i deloc situata in afara, ci inlauntrul meu, si se intampla nu stiu cum ca ma tine captiva in taceri adanci, unele mai lungi, altele mai scurte, dupa caz, din care, dupa cate se pare, n-am scapare dupa vointa mea...
Partea buna e ca aceasta - hai sa-i zicem asa! - "pestera a adancii introspectii" are virtuti miraculoase, ca-mi reveleaza lucruri altfel nestiute! :-) Asa se face ca n-as zice c-am nimerit tocmai la fix, ci adevaru' adevarat este ca intuiam ceva - nu stiu, nu ma intreba de ce si cum anume... - cam de vreo doua luni incoace...Ciudat, nu? Intr-o seara ma chiar gandeam, asa, cu gandurile hoinarind hai-hui, pribege, dara brodand cumva la intamplare pe tema scriselor tale, ce bine ar fi ca macar pruncii nostri sa fie "cetateni ai unor tari ale cuvintelor la liber"...
Sa fie asadar toate cele intr-un ceas plin de noroc si sub semnul implinirii depline, draga mea! Caci nu crez sa fie pe lumea asta minune mai mare si mai de-toate-plinitoare in viata unei femei si nici vreme de zabava cu tine insati mai plina de intelesuri launtrice si de invataminte decat aceasta petrecuta in asteptare, in care esti cer si gara si lume pentru doua - sau mai multe! - suflete, iar nu pentru unul singur...:-)
Cat despre lene, i-am zis asa printr-o forma de asimilare cu acea..."dospire" placuta care ti se revarsa in trup si in suflet fara a presupune din partea ta vreun efort anume...de asta i-am zis lene...Altfel, si eu am citit atunci, in primele trei - patru luni, vorba ta, mai ceva ca in studentie, si nu intamplator ii pomeneam aici pe Miskin si pe Natasa, pentru ca eu, regasindu-ma cu ei si in compania lor, mi-am trecut o parte din vreme in asteptarea venirii pe lume a lui Luca (asa il cheama pe baietelul meu)...
Eu cred ca exista ceea ce se cheama suflet slav...Ca-i greu de surprins si de descris in cuvinte, asta te cred! Doara numai ca asa cum esti si tu, calatoare prin atatea culturi, ma gandesc ca iti este data macar sansa de a surprinde, fie si pe farame, daca altfel nu-i cu putinta, ceva din esenta lui...Si da, inclin sa cred si eu ca e un soi de mariaj, destul de zbuciumat uneori si de patimas, al extremelor, precum zici.
@ Alex: Cu bautura - si eu tot de-o seama...:-) Asa ca sigur - sigur n-o fi doar o parere!
@ Diana Coman: Ah, sa nu-mi scape: sa-ti fie asteptarea, atata cata a mai ramas, usoara si sa fii linistita si pe deplin fericita, asa incat sa nu-ti scape nimic din frumusetea momentului! Si sa ne regasim cu bine! Pe cat mai curand, Ioana.
@ioana75 Precum ai banuit probabil din tacerea-mi indelungata, a venit sfarsitul asteptarii chiar repede-repede, si iata, abia acum am revenit cum ar fi online, iesita si eu daca nu dintr-o pestera (am ori aveam si eu ceva asemanator), atunci din pauza noului inceput.
Multumiri pentru gandurile bune si intr-adevar, a fost (si inca este chiar daca in alt mod cumva) un timp cu siguranta nou pentru mine, de asezare, cumpanire, re-gandire si introspectie totodata - ba chiar si mai mult de atat, de nu mi-ar fi ca inghesui prea multe cuvinte cum ar veni pentru cele cateva biete luni de zile.
La buna regasire cat mai curand si-om discuta poate odata mai pe indelete si sufletul slav si tara cuvintelor la liber - eu m-as bucura sa fie copiii nostri in largul lor in lumea larga mai intai de toate...
Cer sfatul expertilor in Cuvintele Dianei...
"Asadar dragilor, bunilor, frumosilor, voi cei care stiti atat de bine a sta pur si simplu, a va bucura de frumusetea nimicului in toata splendoarea sa, a scrie chiar despre dansul in atat de multe feluri care-s tot acelasi dar de fiecare data inca ma...
[…] mea daca nu-i experta e macar perversa, cat se poate. De atata lene ce mi-a fost sa ma iau de toate cele 1001 cahuri […]