Decat prin fisiere pierdute in adancuri negre de hard-driveuri, mai bine la lumina blogului. Asa ca am scotocit dupa niste amuzamente de acum ceva ani buni. Luati cu un pic de sare si mai pe bucatele....:

....................................................................................................................

Si merse Fat-Frumos calare pe calul sau cale lunga, zi de vara pana-n seara, ba chiar si noptile. Tare s-ar mai fi dat jos dar spera macar intr-un bolovan in cale suficient de inalt incat sa ajunga apoi sa se suie din nou...

Dar iata ca intr-o zi pe la amiaza i se paru ca zareste in departare niste porti inalte. Calul se grabi cu bucurie intr-acolo iar Fat-Frumos de asemenea, ca oricum nu avea de ales gasindu-se calare. Si nu trecu mult pana ce calul dadu cu copita in porti iar Fat-Frumos le impinse cu mana. Indiferent de cauza, portile s-au deschis usor si fara zgomot, iar in fata ochilor lui Fat-Frumos, se inalta un castel, nici prea mare nici prea mic, imposibil de numit altfel decat castel. Iar in dreapta, la parterul amplu si cu jocuri de volum, niste grajduri bine aprovizionate cu fan, iarba si chiar...ovaz. Si dotat cu scari, trepte si parleazuri. In consecinta, Fat-Frumos se dadu (in sfarsit!) jos de pe cal si admira castelul care i se paru din noua perspectiva mult mai impresionant.

Totusi, Fat-Frumos nu putea sa...

Category: Word Therapy

Comments feed: RSS 2.0