Autor imagine: jcolman
Ştiţi ce sunt copacii Bonsai? Sunt nişte copaci...educaţi. Foarte educaţi. Arată de pildă ca-n imagine şi nu pot să-i sufăr. În plus îmi pare că sunt un bun exemplu pentru rezultatele unui anume tip de educaţie. Rezultatele chiar ideale, că în practică de cele mai multe ori nici măcar atâta nu iese. Dar să vedem întâi de ce-i educaţia aşa problematică şi despre ce tipuri e vorba.
Educaţia e o experienţă spinoasă în mare parte pentru că a fost vândută drept îngheţată cu fistic când era de fapt ceai de pelin. Tot o facere de bine, dar nu chiar pe aceleaşi coordonate. Şi nu daţi vina pe cei din publicitate că nu-s vârâţi deloc în treaba asta. E vorba doar de nişte idealişti îngâmfaţi care-au confundat o cale de optimizare cu scopul real al acţiunii şi în plus au decretat idealul lor personal drept adevăr universal şi s-au pus să-l dea cu polonicul tuturor chit că unii nici nu aveau gură. Se îmbătaseră cu facerea de bine, asta este. Au totuşi meritul că au fost sincer bine intenţionaţi. De aia mi-e mie frică de sincerele bune intenţii ale unora când îi văd că mă iau drept ţintă.
Care-i scopul real al educaţiei instituţionalizate? Dezvoltarea maximă şi armonioasă a individului, a capacităţilor şi abilităţilor sale, da? Aşi. Acela e ambalajul publicitar, îngheţata cu fistic. Scopul real e dresarea individului pentru a se încadra în societate. În fond priviţi cine plăteşte pentru educaţie şi aveţi unul din motive. Doar nu credeţi că de dragul dezvoltării personale a lui Gogu din Cucuieţii din Deal plăteşte Icsulescu din buzunarul propriu, nu? Mai degrabă ca să se asigure că acel Gogu are ceva oprelişti morale în a-i da în cap când o fi bătrân, ceva abilităţi să-şi câştige o pâine şi ceva capacitate de a interacţiona cu restul oamenilor, măcar aşa cât să te înţelegi cumva cu el la o adică.
Sigur că educaţia în practică se va găsi întotdeauna undeva între cele două extreme: dezvoltarea individului indiferent de nevoile sau cerinţele societăţii, respectiv dresarea individului conform nevoilor şi cerinţelor societăţii. Asta pentru simplul motiv că în practică cele două extreme nu sunt atât de separate. Societatea e totuşi formată din indivizi, iar propria dezvoltare a indivizilor este dependentă într-o măsură mai mare sau mai mică de societate - dacă nu se decid să trăiască în pustie, evident. Presupunând că încă mai găsesc o pustie.
Mai mult decât atât, în fapt idealul îmbină cele două aspecte. Societatea în întregul ei are de câştigat dacă fiecare individ reuşeşte să îşi dezvolte în acelaşi timp la maxim abilităţile proprii şi responsabilitatea apartenenţei la societate. Iar individul are de câştigat ca parte dintr-o astfel de societate. Dar acesta este cazul ideal în vreme ce practica lucrează cu minimul acceptabil. Care din punctul de vedere al societăţii plătitoare de educaţie publică este dresarea individului. Îngust punct de vedere, dar ăsta este singurul numitor comun când e vorba de un grup de oameni.
Educaţia în principiu mai are o şansă de îmbinare a celor două componente în măsura în care se desfăşoară ca relaţie personală, individuală, asumată, elev-mentor. Dar instituţionalizarea completă a unei astfel de relaţii e o contradicţie în termeni, iar la momentul actual îmi pare că se tinde către aşa ceva pentru simplul motiv că nu prea mai există nimic altceva funcţional. Dacă părinţii îşi declină responsabilitatea educaţiei propriilor copii, societatea e nevoită să o preia şi atâta vreme cât o face strict prin instituţii, balanţa se mai înclină o măsură către extrema dresajului.
Educaţia în extrema societăţii e din punctul meu de vedere ca arta Bonsai la copaci. Rezultatul poate fi frumos, artistic, cum doriţi, dar n-aş vrea deloc să-l am în casă şi nici nu-l pot admira cu nici un chip. Pentru că un copac Bonsai reuşit îmi pare expresia unei ...dumnezeiri impotente. Şi nici nu mi-e clar: cine-şi asumă responsabilitatea pentru cei nereuşiţi?
Comments feed: RSS 2.0
Zic ca-i falsa a doua teza. Societatea in totul ei n-are nici de cistigat nici de pierdut daca indivizii isi dezvolta sau nu-si dezvolta la maxim sau la minim abilitatile proprii, ea tot societate va fi si tot exact la fel va functiona.
In plus, societatea s-ar putea preabine sa n-aiba nici chef nici dispozitie de niste indivizi prea dezvoltati, asa cum copchii din State n-au chef de colegi care sa le "throw the curve". Ia exemplul interactiunii recente cu domnita muncitoare daca doresti un exemplu.
Zici ca daca toti indivizii sunt dezvoltati la maxim e mai rau pentru ei ca si grup?
Observa ca n-am zis nimic de ce are sau nu chef societatea, ca treaba cu ce vor oamenii vs. ce le trebuie nu vad de ce nu s-ar aplica si la grupuri.
Mie-mi plac bonsaii! Poate din cauza ca eu nu cred in nici un fel de dumnezeiri/ potente au ba.
Dar copchiii sunt "adusi in forma" si "presati in matrite", e-adevarat. Cei care se lasa.
Exista si forme anti-autoritare de educatie, sistemul Waldorf precis ca-ti spune ceva, dar rezultatele au mai mult de-a face cu salata cu acelasi nume decât cu bonsaiul. Un fel de mutanti- adevarata inghetata cu fistic :D
Pai nu stiu daca e mai rau sau mai bine. Romanii au fost dezvoltati la maxim si-au luat-o de la germani. Care-au fost mult mai dezvoltati decit talienii sau franzujii (vorbim anul 1000) si tot au luat-o de la ei, 500 de ani. Etcetera. Unde-i Atlantida astazi ? Unde-s hititii ?
Zic ca dezvoltarea nu promite si nu garanteaza nimic.
Hm, mie imi pare ca exemplele de care zici (exceptand poate Atlantida) au fost de fapt dezvoltari, maxime sa zicem, dar strict pe anumite domenii - deci nu la nivel general si mai ales nu la nivel individual pentru ca nu-i vorba nicaieri de ce ar fi fost dezvoltarea maxima a fiecarui individ.
Ce vroiam sa zic cu eficienta si "castigatul" e in esenta faptul ca e mai usor si cu rezultate mai bune sa dezvolti pe fiecare in special in domeniul pentru care are aptitudini. Daca ii faci pe toti soldati ai garantat armata cea mai buna data de populatia respectiva sa spunem, dar e foarte probabil ca unul dintre soldatii aceia cei mai jalnici sa fi devenit altminteri un bun inventator de arme cu care faceai praf armate de n ori mai puternice.
Daca e vorba de promisiuni si garantii (nu prea cred ca exista asa ceva altminteri, dar fie), cred ca singura garantie e ca la fel ca la copaci e mult mai greu sa faci Bonsai cu flori de cires dintr-un mar, decat sa faci un mar falnic din el.
In sfarsit, dezvoltarea n-o fi garantand nimic, dar lipsa ei cam garanteaza probleme de indata ce vin altii mai dezvoltati. Iar individualizarea dezvoltarii vs. aplicarea unei retete generale zic ca e o chestiune de pura eficienta pe termen lung.
kokofifi, am zis dumnezeiri ca sa nu zic "atotputernicie impotenta". N-am gasit alta formula mai...sintetica pentru ce vreau sa zic.
Waldorf, Montessori samd, care vin cu problemele lor, evident. De Waldorf chiar iti zic ca din ce am citit mai mult din aia pot spune mai putin daca e o chestie rezonabila sau nu. Dar foarte probabil ca nu exista un sistem educational adecvat tuturor.
De aceea as vrea eu mai ales sa existe posibilitatea (si responsabilitatea imediata) alegerii sistemului de educatie in care te vari. Nu sunt impotriva unui sistem autoritar de exemplu, ci impotriva obligativitatii lui.
Ei, stai putin. Toti romanii se radeau, nici un german nu se radea. Nu chiar toti, dar o vasta majoritate din romani aveau apa calda, si o proportie destul de insemnata stiau sa citeasca - oricum mai multi decit oricind in istorie, pina prin 1800. Deci, si-n general si individual erau mult mai bine educati decit ai lui Odoacru. Idem bizantinii, fata de turci, de exemplu.
Uite burii cei subdezvoltati, si intr-o grava inferioritate numerica, i-au tinut pe englezi in sah si i-au macelarit ani de zile acum o suta de ani, uite afganii astazi, de zece ani cheltuie SU miliarde si tot degeaba, uite cecenii, uite chiar rebelii de-au devenit Statele Unite, acum trii sute de ani, pe scurt... pur si simplu nu cred ca teoria are cea mai mica acoperire in practica. Nu exista beneficii sociale pentru educatie, nici in grup nici in particular.
Imi pare ca ce zici tu acolo nu e chestie de educatie, ci de civilizatie.
Dar de ce zici atunci ca se face educatie daca nu-s beneficii nici in grup nici in particular?
Pentru ca se poate. Sex de ce se face ?
1) educatia generala si obligatorie e o inventie destul de tarzie ... dar fara de care tare imi e ca e greu sa mai traiesti astazi. Ma gandesc doar la bunica mea de exemplu care nu fusese data la scoala si nu stia sa citeasca. Ii era greu sa functioneze intr-o societate care are la baza litera.
2) Daca optionalele ar functiona cum ar trebui ne-am indeparta de la conceptul asta bonsai ... insa nu prea functioneaza :(
Ca nu functioneaza acum e una, dar intrebarea e: nu se pot face functionale?
Imi pare ca "e greu sa traiesti fara x" nu pune problema corect. Daca vrei, educatia generala si obligatorie e o modalitate de a rezolva aceasta problema, dar nu e musai cea mai buna si acolo argumentez eu.
In plus, exista totusi o cantitate destul de limitata si clara/testabila de lucruri care sunt la categoria de care zici (gen citit, scris, calculat). Iar educatia generala si obligatorie in fapt nu produce musai rezultatul ca oamenii chiar stiu lucrurile cu pricina.
Inca nu se face obligatoriu si organizat :D
Fix aia e problema, ca educatia in forma curenta e viol la creier. De aia si zic de liberalizare in sensul de alegere a partenerului si a stilului.
Nu obligatoriu pe focu', ia spune-i tu la prietenele tale ca esti virgina si ti-i tirsa sa discuti cu baietii, vezi ca-s capabile sa te duca legata la taur. Spune-i lu' mami ca tu n-ai incercat niciodata aparatul de facut nepoti, vezi ce zice.
Reciproc, sunt destui copii nedusi la scoala de parinti suficient de hotariti pe tema asta.
@Mircea Popescu :))) Pai ce treaba are? Ca daca zici prietenelor asa ceva e clar de ce-o zici, nu-i ca te taraie ele.
"Societatea in totul ei n-are nici de cistigat nici de pierdut daca indivizii isi dezvolta sau nu-si dezvolta la maxim sau la minim abilitatile proprii"
si dupaia ai bagat alea cu romanii si cu burii da nai zis nica de evrei, ai ceva cu evreii ? zi ceva si de evrei da tot asa mai depela anu omie
Ba se pot face functionale, dar nu se vrea .... Nici nu vreau sa ma lansez in explicatii de ce nu se vrea...
Cat despre a inlocui educatia generala cu altceva ... nu o sa se intample. Suntem atat de bagati in treaba asta cu educatia generala incat nu mai iesim de acolo. Mi se pare ca e bagata chiar si in drepturile omului. In plus la nivel european se considera drept educatie generala si facultate ... asa ca "diii inainte catar "
Nu zic de o inlocuire totala, ci de o schimbare in sensul de relaxare a caracteristicilor acestora de generalitate in sensul de obligativitatea unei retete aplicate otova.
Cred ca dadea exemple de unde teoretic nu functioneaza, dar in orice caz nu-mi pare ca era vorba in exemplele cu pricina de dezvoltarea abilitatilor proprii ale indivizilor....
well cf. noii legi 25% din ore sunt la alegerea profesorului ... prin urmare se va produce ceva relaxare. Probabil nu cata iti doresti ... dar, ceva, ceva
@Lucian Da, e ceva. Cam foarte putin si neadresand problema de fond: ca elev e aproape imposibil sa-mi aleg profesorii.
Well nu doar ca elev, dar si ca student ... cateodata si ca doctorand, etc, etc.
Stii profesorii iti vin intr-un fel la fel ca rudele ... depind unde si cand te nasti.
Mnoa, pai dincolo de problema ca nu-l aduce nimeni pe Moisil sau pe Kant din groapa sa predea la seminar, oricit ne-am dori, mi se pare ca aia-i principala zona unde merita si trebuie reformat invatamintul : sa poata toti elevii sa-si aleaga profesorii. Ceea ce de fapt revine, dupa un indelung ocol, la o reinterpretare a exact ce zicea Diana de la bun inceput, da' mnoa, macar ne-am mai dezmortit, peripatetic, oasele si oscioarele.
@Lucian Nu-i chiar asa. Unde te nasti poate sa-ti reduca optiunile, dar de ales ar trebui sa poti intotdeauna alege. Aveam de altfel aproape 4 ani cand am dovedit o gradinita intreaga de educatoare ca sa nu ma puna in grupa unde ma vroia directoarea ci in grupa educatoarei de o vroiam eu. Din pacate aceea inca s-a dovedit a fi aproape libertatea maxima pe urmatorii 12 ani de scoala.
@Mircea Popescu Da, dar uite asa se bate aceea cap in cap cu scoala care este si devine inca si mai tare inchisoare de copii....
Educa--ia --i copacii Bonsai - Cuvintele Dianei...
Zice femeia : "Educaţia e o experienţă spinoasă în mare parte pentru că a fost vândută drept îngheţată cu fistic când era de fapt ceai de pelin." da' io cred ca mintaste....
[...] mare, ba chiar una existențială am putea spune. Dar dacă educația are o singură problemă, eu am mai multe cu ea. Printre altele, problema că deși se constituie într-o ștință dacă citești studiile, [...]
[...] faci e faptul ca acela-i mai degraba comandant decat invatator. Si ca rezultatul e cu necesitate o ciuntire a individului, nu o [...]