Spuneam anterior că dacă dai cu bani în oameni, îi vor cheltui, dar nu exact pe ceea ce crezi tu. Sau în orice caz, nu cu efectul pe care ți-l doreai. În cazul sistemelor publice de educație, o întreagă cohortă de cercetători au tot studiat fix simplificarea aceasta: performanța elevilor ca funcție banală de resurse îngropate în sistem. Cu rezultatul destul de net că peste un anumit nivel nu e nici o legătură între câți bani cheltui cu educația și ce performanțe ai. În schimb, e o foarte mare legătură între anumite caracteristici ale sistemului de educație și performanța obținută. Hm, așa-i în cercetare: muncești 20 de ani ca să obții dovezi pentru evidență: nu contează ce bani cheltui, ci în ce mod și cu cine. Dar dacă tot a fost atâta muncă, hai să vedem care sunt caracteristicile unui sistem educațional performant.
Într-un studiu din 2001, Ludger Wößmann a comparat o serie de sisteme educaționale din întreaga lume, a compensat pentru a aduce totul la ceva comparabil, a văzut că diferențele de finanțare nu explică nimic, a săpat mai adânc și-a obținut o listă de caracteristici ale unui sistem educațional performant: în esență motivare (atât a școlilor ca instituții cât și a profesorilor și elevilor) combinată cu puterea de decizie necesară și în același timp restrângerea tentațiilor și a conflictelor de interese. Cheia sta în centralizarea anumitor elemente (de exemplu examene centralizate, mecanisme de control ale programei și alocării fondurilor) și descentralizarea altora la nivelul școlilor (angajarea personalului, stabilirea modului de desfășurare a educației) sau chiar a profesorilor (alegerea metodelor de predare). De asemenea, sunt benefice evaluări periodice ale performanței elevilor, deschiderea competiției din partea școlilor private, implicarea părinților în alegerea școlii și în tot procesul educațional, delegarea sarcinilor administrative și privind finanțarea către un nivel intermediar administrativ, limitarea influenței asociațiilor și uniunilor profesorilor asupra deciziilor privind resursele și chiar programa de învățământ.
Cam asta ar fi o listă cât de cât completă, dar ce înseamnă ea de fapt? Ideile sunt totuși simple: competiția și evaluarea centralizată periodică sunt morcovi (sau bice, cum preferați) eficienți pentru perfecționare. Evaluarea ca să fie eficientă e mai bine separată de cei evaluați. Performanța poate fi îmbunătățită doar prin îmbunătățiri la nivel individual - care nu se pot face decât strict de cei implicați care trebuie deci să aibă această responsabilitate care vine cu libertatea și puterea de decizie asupra a ce vor să schimbe în fiecare caz concret. În același timp, trebuie să aibă și timpul necesar și interesul centrat pe aceasta - motiv pentru care e logic să fie degrevați de sarcinile administrative. Pentru a crește performanțele elevilor individuali, cei mai în măsură să ia deciziile corecte sunt profesorii - fiecare la clasa lui - și părinții. Pe de altă parte uniunile și asociațiile profesorale luptă în mod logic pentru scopurile și avantajele profesorilor, nu cele ale elevilor în mod direct - deci n-au de ce să fie implicate de exemplu în stabilirea programei.
Trăgând linie, îmi pare că totul se poate rezuma în asumarea responsabilităților la nivel individual (părinți, elevi, profesori) și retragerea statului din rolul de șef central în cel de simplu evaluator și administrator de resurse (dar nu finanțator direct, ci administrator conform rezultatelor evaluărilor și ale preferințelor exprimate de părinți și elevi prin alegerea școlilor respective). Întrebarea e: cine vrea așa ceva?
Comments feed: RSS 2.0
Prefer morcovi, ca au betacaroten.
Ca sa raspund la intrebarea ta in acord cu ce se intampla acum: cu greve. Domnii sindicalisti sunt furiosi pe domnul ministru ca desfiinteaza scoli, ca in Finlanda, si nu are si el un program clar de invatamant, ca in Somalia. Observ ca mutantii pe post de animatori nu au nici ei vreo idee, nu vin cu nimic in loc. Si am mari dubii ca vreunul din ei ar citi articolul tau, daramite sa-l mai si priceapa.
Personal, din ce reusesc sa aflu in legatura cu reforma invatamantului, parca ministrul Funeriu se indreapta intr-o directie pe care o arata si ideile tale.
Furia domnilor sindicalisti arata fix de ce uniunile sindicale trebuie sa aiba puteri limitate :D La noi e inca incetatenita ideea (vezi si succesul lui Mircea Badea in fond) ca a scoate ochii unuia pentru ce face (eventual gresit, dar in esenta pentru ce face) e o ocupatie care merita efortul in sine si pentru sine. Si e cu atat mai paguboasa cu cat da ideea aceea glorioasa ca mai bine nu faci nimic - doar cine face ceva poate sa si greseasca....
Ca ei nu citesc articolul meu n-ar fi bai, daca ar citi macar altele. Si mie imi pare ca directia e ...suspect de asemanatoare :) Ceea ce inseamna ca probabil nu sunt singura care a citit un pic in domeniu. Intrebarea la acest moment e: avem cu cine? Si daca nu, cum facem sa avem totusi?
Morcovi sa fie, ca morcovi are toata lumea :D
@ Diana, eu cred ca avem cu cine, problema e ca cei care au treaba stau prost cu tignalul, n-au cum sa faca fata trupei de zgomote multilaterale. La Antena 3 e "revolutie", la Realitatea e abia o amarata de revolta nationala, iar de la B1TV incolo nu se prea stie exact, ceva intre "adunare nelegitima" si "insurectie". E adevarat ca toate astea in contextul razboiului civil de la Finante, razboi la care s-au lipit repede si profesorii. Macar de n-ar mai folosi aiurea "datorita" in loc de "din cauza" si viceversa. Daca tot spun ca sunt profesori.
Io zic c-ar trebui sa dam cu niste examene mai dure si mai consecvente in cei care vor sa devina educatori. Nu numai pregatirea, ci si vocatia ar trebui testate si n-ar avea voie sa devina invatator cineva care n-a stiut ce altceva "sa se faca". Nu poti sa ai tineret bine instruit fara sa ai profesori bine instruiti.
S-a vazut ce loaze s-au prezentat la examenele de titularizare si ce rezultate ametitoare au produs. E cale lunga!
Pai eu nu zic ca nu sunt si cei cu care poti face treaba. Intrebarea e intai daca sunt suficient de multi si al doilea daca sunt dispusi sa nu mai tolereze uscaturile.
kokofifi, ce spui tu e parte din problema, dar nu cred ca e esenta. In primul rand ca de fapt nu se stie fix cum sa testezi corect "vocatia" si in fapt daca e sau nu profesor bun. Exista niste idei si pe tema asta, dar lucrurile nu sunt atat de clare cat ar trebui ca sa zici ca examenul rezolva totul. Instruirea profesorilor e deja alta durere, dar sa nu deviem complet.
In al doilea rand, odata ce dai putere de decizie profesorilor in a alege cum predau si parintilor in a alege scolile/clasele/profesorii, se va face clar triajul - va fi bataie la profesorii foarte buni, inghesuiala la cei buni, abia suficienti elevi la cei asa si-asa, si deloc la cei prosti. Iar daca scoala are interes sa aiba profesori buni (ca altminteri n-are elevi si n-are nici fonduri si in final se inchide), atunci sa vezi cum apar evaluarile serioase si salariile rezonabile de altfel. Apoi si profii vor avea interes sa se perfectioneze si deci loazele vor fi marginalizate daca nu se misca. Deci n-ai de ce de la nivel de minister sa te legi la cap cu evaluarea profesorilor - asta e treaba fiecarei scoli in parte.
Si eu sunt de acord cu ce zice kokofifi, cu mentiunea pe care ea o omite ca asta inseamna si o reducere substantiala a numarului de absolventi. 5, 10% din populatie poate face facultate, nu e cazul sa aiba fiecare chelnarita masterate-n povesti vinatoresti.
Cit despre teoria cu alegerea, mi se pare o traznaie, minim spus. Uite televiziunea, consumatorii au in mina alegerea sub cea mai absoluta si completa implementare, o cutie cu butoane. Televiziunile au alegerea sa faca orice poftesc ele. Rezultatul ? Pai perversu' de la Tirgu Ocna. Aferim. Sa dai alegerea in mina unor oameni complet dezinteresati de chestiunile in discutie e mai rau decit sa le dai in mina unui Ceausescu.
"limitarea influenței asociațiilor și uniunilor profesorilor asupra deciziilor privind resursele și chiar programa de învățământ"
Si totusi, Finlanda e altfel. Puterea decizionala se afla in randul invatatorilor intr-o masura mai mare decat oriunde altundeva. Si chiar in lipsa unor teste standardizate repetate, cand scriu singurul (PISA), they ace it.
Sigur, poti spune ca ei sunt o "exceptie" de la regula, dar sunt parca o exceptie teribil de babana, nu crezi?
Te superi daca-ti cer concret ce informatii la prima mina, experienta ori calificare ai tu cit priveste situatia din "Finlanda" ?
Deci nu ce ai gasit pe net, nu ce ti-a spus un prieten, nu concluzii de-a gata. Pentru ca fara un minim de informatie bruta mi se pare ca o comiti din nou in stiluri.
Iti multumesc pentru oferta de discutie, dar nu ma intereseaza. Nu ca m-as supara, dar pur si simplu discutiile cu tine par sa evolueze de-a lungul aceluiasi predictibil tipar.
Sunt convins ca in adancul tau (si probabil din anumite unghiuri) ai perfecta dreptate.
@zamo.ca Imi pare ca ti-a scapat un amanunt. Se face diferenta intre influenta invatatorilor ca indivizi asupra orelor pe care le predau si influenta uniunilor profesorilor - care ca si grup vor milita pentru a creste beneficiile profesorilor (adica mai multi bani si mai putina munca - ghici rezultatul).
@Mircea Popescu Am senzatia ca probabil nu suntem de acord, dar nu pe chestia in discutie. Si eu sunt de acord ca ar trebui niste examene mai serioase si inca si mai de acord ca rata de promovabilitate trebuie sa fie mult mai scazuta decat e acum (e implicit la un examen serios). Si acolo nu am sugerat nici un fel de alegere - e vorba despre examenele centralizate pe care dupa parerea mea le dau candidatii inainte de a fi profesori/invatatori - ca daca nu le trec, nu sunt absolventi/invatatori/profesori si basta. Dar examenul de titularizare pe post e alta branza. Acolo imi pare ca e treaba scolii - daca vrea sa primeasca o loaza ca profesor pai sa o primeasca si sa crape cu ea. Alte scoli vor primi doar varfurile dintre profi si o vor duce mult mai bine.
Ideea alegerii este ca lumea e libera sa aleaga cum/ce/daca invata, dupa care se prezinta la examenele centralizate unde isi capata locul pe care-l merita. Nu e asa o libertate la modul ca facem ce ne da prin cap si capatam toti acelasi lucru sau fix ce ne da prin cap fiecaruia. Altfel spus nu propun o libertate fara responsabilitate. Inca ceva, nu ma intereseaza in mod special ca oamenii chiar sa devina extrem de educati - ceea ce ma intereseaza e sa aiba ocazia de a deveni asa daca vor si sunt dispusi sa faca ce trebuie pentru asta.
Ce-i drept remarc acum un punct foarte important pe care insa nu l-am luat in calcul, recunosc. Imi pare ca toata discutia pana la urma se poate rezuma la unde anume stabilim echilibrul intre interesul personal al individului si interesul societatii. Ce-i drept eu am luat-o cam mult spre interesul individului. Tu pari sa mergi la extrema interesului societatii in momentul in care spui ca parintii, profesorii si elevii sunt incapabili si dezinteresati si in concluzie societatea ar trebui sa bage educatia in copii cu forta si sa nu lase alegerile pe mana parintilor si-a profesorilor. In mod dubios insa directia asta imi pare ca ar trebui sa duca impinsa la extrem la ideea ca orfelinatele ar fi de fapt modelul de succes - cu conditia sa fie considerate centre educationale, nu substitut de familie. Zici ca asta ar fi solutia?
Te referi la "New Evidence on the Missing Resource-Performance Link in Education" (http://goo.gl/c0AP) sau la "Better schools for Europe" (http://goo.gl/Zh13)?
Ce incercam sa spun este ca profii au cu totul alt statut in societatea finlandeza decat in alte societati. Exista o competitie destul de mare pentru posturile aferente si-n aceste conditii a le creste salariile nu are cum sa schimbe calitatea profilor, dat fiind ca deja ei sunt triati la admitere. O alta faza interesanta in sistemul finlandez, cel putin acum cativa ani cand m-am uitat prima data, e(ra) ca la masterat se intra fara concurs :)
In fine, povestea-i mai lunga si mai complicata, dar exceptiile finlandeze merita mai multa atentie decat li se acorda de obicei in studii.
In orice caz, studiile sale sunt superbe - vezi-le in special pe cele mai recente, vis-a-vis de Protestant vs Catholic work ethic si industrializarea rapida (dupa Weber). Unele sunt controversate, totusi sunt faine. Voi pune studiile lui Wößmann pe edutarian fiindca mi-e greu sa le citesc la surse - prea multe click-uri.
Finalandezii-s niste outliers nerusinati! :D
Bun, problema este ca un sistem cu examene centralizate si invatamint decentralizat se gripeaza in practica pentru ca oamenii dintr-o parte se coalizeaza ca sa impiedice partea cealalta. Vezi putin aventurile sindicatului profesorilor din SUA in lupta cu testele standardizate si intelegi la ce ma refer. Pur si simplu nu-i in interesul scolilor sa se masoare centralizat performanta lor, daca ea se realizeaza decentralizat. Gindeste-te si printr-un exemplu din industrie, ar putea functiona industria productoare de masini unelte daca fiecare si-ar face productia la el in sopru si ar trimite piesele la un centru national de CTC ?
E o naivitate sa-ti inchipui ca in situatia in care oamenii sunt atit de educati precit doresc ei vei avea per total niste oameni mai educati (sau mai fericiti) decit in situatia actuala. Inca o data, daca nu-s educati cu forta oamenii nu se educa, pur si simplu pentru ca cel lipsit de cunoastere nu-i simte lipsa, ca n-are cum. Unskilled and unaware of it, cunosti.
Cind vorbesti de scoala deja vorbesti de un sistem social de educatie. Ti-ai asumat deja o paradigma sociala, daca vroiai aia cu libertatea si educatia individuala se educa fiecare acasa, in familie. Odata ce aduni niste copii in afara familiei si-i educi prin straini vorbesti de socializare nu de individualizare. Ca rezultat, sa-ti pui problema ca vrei un invatamint socializat cit mai individual e un fel de-a spune ca vrei sa iesi de pe autostrada cit mai raminind pe ea. Pai ce-i aia ?!
Scolile sunt pina la urma niste orfelinate care nu indraznesc sa-si spuna pe nume.
Ti-am scris un comentariu cu 2 URL-uri si-a intrat in spam.
Teza ca nu exista neaparat o legatura intre resurse si performante in educatie e bine documentata si foarte pertinenta la discutie.
Cum va functiona deci, draga Diana, mecanismul economic de-a asigura performantele prin controlul resurselor, intre obiectia mea ca lumea va proceda ignorind perspectivele si obiectia asta ca oricum variatia resurselor nu-i neaparat o perspectiva relevanta ?
@zamo.ca Intrase la moderare si eu eram la ceva distanta de tehnologie, articolele sunt ok.
Dar imi pare ca amesteci cam mult lucrurile. In primul rand, nu e vorba despre cazul unic si zice-se-perfect-al-Finlandei. Nici nu este vorba de a importa modelul Finlandei ca atare. Partea cu cresterea salariilor nu tine de modelul Finladei - daca citesti studiile cu pricina vezi ca e o comparatie a mai multe sisteme educationale si evaluarea rezultate vs. resurse. Finlanda in cazul asta e un singur caz. Treaba cu competitia si climatul (social/cultural) finlandez e ca nu mi-e clar acum (si nu am date) ca sa pot spune daca este efect, cauza, sau secundar.
@Mircea Popescu Pai influenta redusa a uniunilor profesorilor presupun ca fix de asta este, ca sa nu se gripeze sistemul, nu? Zici ca nu se poate implementa ca atare sau nu-i suficient?
In industrie asemanarea ar fi mai degraba cand o companie impune niste standarde pentru furnizori - fix atunci furnizorii fac ce fac la ei acasa si apoi evaluarea e centralizata. Cata vreme statul (prin minister) emite diplomele, imi pare ca trebuie sa dea si examenele cu pricina - sau sa stabileasca niste criterii si sa externalizeze mai departe.
Parca in loc de analogia cu autostrada as zice ca ce-i acum e ca suntem pusi pe sine ca tramvaiul si-as prefera sa fim mai degraba masini (de la curse la teren la rable samd). Consider ca sistemul de educatie tocmai ca ar trebui sa fie o alternativa, nu singura optiune (si in plus prefer sa argumentez pentru o schimbare/adaptare a ceva existent mai degraba decat varianta cu nu-i nimic bun in asta, stergem tot si o luam de la 0 cu alta chestie). Examenele centralizate ofera exact flexibilitatea asta - ce se cere nu e sa fii la scoala, ci sa treci examenele acelea. Scoala in sine este o resursa pe care societatea (statul sau privatul) o ofera pentru a-ti facilita trecerea examenului, dar nu e obligatorie a priori si nu e nimic mai mult de atat.
Treaba cu unskilled and unaware of it e cand vorbesti de niste cunostinte concrete - sigur ca nu stiu ca-i X sau Y ce-mi lipseste daca imi lipseste si nici nu stiu ca-mi lipseste ceva pana cand nu suport consecintele lipsei cu pricina (ma rog, daca sunt in stare sa vad cauzalitatea). Deci da, e nevoie de forta ca sa priceapa lumea ca le lipseste ceva - dar nu vad de ce ar fi nevoie de forta ca sa ii vari pe gat ce-i trebuie. Ce imi pare mie ca e acum e la modul "societatea stie ce-ti lipseste si in concluzie iti vara pe gat, iar tu ai incredere (sau nu poti sa te opui)". Ce ma deranjeaza aici e ca atunci responsabilitatea pentru rezultat atunci revine logic societatii, nu individului.
Imi pare ca se indreapta sistemul catre orfelinate. Dar scolile acum nu sunt orfelinate - nu cele fara internat cel putin.
Logic vorbind, daca scolile fac treaba de ce sa emita statul diplomele ? De unde stie statul ce sa ceara, nu statul se loveste zi de zi de nevoile copiilor, statul nu intelege copii etc bla bla bla. Disputa asta intre mami si tati se poarta de la facerea timpului, in general mami cistiga si razgiie copii. Daca organizam educatia sociala (ie scoala) dupa aceeasi masura vom avea neaparat aceleasi rezultate. Influenta sindicatelor nu se poate reduce sau creste dupa cum vrei tu administrativ, tot asa cum preturile si volumul alimentelor din magazinele Venezuelei nu se pot modifica de Chavez.
Fie, sa o luam cu tramvaiul si masinile. Toata lumea zice azi ca-i mai ecologic sa mergi cu metroul, ca sa mergi cu bicicleta, si tu vrei sa creezi in invatamint o situatie de-a muta pe toata lumea in masini ? Mergi contra ratiunii.
Tu iti reprezinti examinarile in termenii examinarilor la care ai participat tu, care incep sa banuiesc ca sunt biasate spre excelenta. Ai avut vre-odata ocazia sa vezi examenele pentru copii cu retard usor/moderat/grav ?
Problema cu unskilled&unaware este ca si atunci cind suferi consecintele necunoasterii iti lipsesc abilitatile cognitive de a recunoaste ca "intimplarile nefericite" si respectiv "marile ghinioane" pe care le-ai trait sunt de fapt consecinte. Cu atit mai putin sa-ti reprezinti cum sa procedezi pentru a remedia cauzele din tine. De fapt am trecut cu fain/trilema relativ recent printr-un exemplu excelent.
Normal ca responsabilitatea pentru rezultatele sistemului educativ revine societatii. Nu mi se parea ca disputa cineva asta.
Daca scolile de acum n-ar fi orfelinate ce cauta acolo toti copii aia ? Doara n-o sa-mi spui ca se duc ei de buna voia lor ?
Merg contra ratiunii ecologiei transplantate la educatie, sau cum? (ma gandeam eu ca asta o sa zici :D )
Disputa lumea cand zice ca dom'le cei 7 ani de acasa etc.
Ce-i drept n-am vazut examenele de care zici.
Scolile ofera un serviciu pana la urma, un serviciu societatii. De aceea nu emit ele diplomele. Imi pare ca ajungem iar la ce ziceam mai devreme ca merita discutat separat - rolul real al scolii.
Cum definesti un orfelinat? Si ce te faci cu copiii care vor sa se duca la scoala?
Un orfelinat este o inchisoare pentru copii. Tot asa cum un azil este o inchisoare pentru batrini.
Cred ca ti-ar fi foarte util pentru propria ta curiozitate sa asisti odata cind ai ocazia.
Ti-am luat-o oarecum inainte (pe de laturi) si-am scris io un articol despre evolutia probabila a scolii. Vezi daca tindalesti cu scrisu' ? :D
Pai de-aia te-am intrebat la care dintre cele doua studii te-ai referit. Nu le-am citit, dar la prima vedere par foarte asemanatoare. Nu am timp sa le citesc pe ambele, si-n plus, ultimele lui studii par sa reitereze & update idei din cele de-atunci.
Cazul finlandez mi se pare relevant in ideea ca politica educationala este stabilita de profesori / invatatori si nu cred ca poti distinge acolo amestecul sau neamestecul sindicatului. Poti gasi niste pointers nedigerati tot pe Edutarian. Desigur, daca preferi sa nu-l discutam, no prob.
Vad, vad :) Dar ce tandalesc eu sigur nu poate rezolva altul, nici chiar tu :P
La ce anume sa asist? Scoala fix asta mi s-a parut personal - o inchisoare. Treaba e ca daca zicem ca ar trebui sa fie inchisoare, atunci prea e programul redus ca sa aiba efect. Iar orfelinatele care nu sufera de problema asta, se vede ca nu-s deloc eficiente la capitolul educatie.
@Mircea Popescu: Variatia resurselor in sine nu e relevanta (nu zisei taman chestia asta in articolul anterior?). Dar modul in care sunt folosite resursele cu pricina poate face diferenta, asta imi pare ca spune cu argumente Wößmann. Deci resursele nu folosesc ca si cauze - nimeni nu face performanta din cauza ca i-ai dat mai multi bani. Dar lumea chiar face performanta pentru a obtine mai multi bani.
Nu cred ca lumea ignora pur si simplu perspectivele in general, ci alege de obicei ceea ce li se pare cat mai eficient: maxim de rezultate cu minim de efort. Deci nu-i de desteptat careva, ci doar de schimbat oferta.
Primul link pe care l-ai dat. Dar cum zici, ulterior e reiterare cu putine adaugiri (deh, publish or perish in actiune).
Eu n-am chestii cu "prefer sa nu discut" :) Am evitat sa ma fixez strict pe cazul Finlandei deoarece exista date agregate care ofera deci mult mai multa informatie si nu mai sufera de argumentul ca "e caz special". Vad ca nu mi-a reusit, ca s-ar zice ca aproape toata lumea vede "Finlanda" si se blocheaza canalul, mai departe nu mai intra nimic. Invatatura de minte pentru altadata :)
La examene pentru copii cu nevoi speciale ziceam.
Cit despre eficienta, evident depinde cum iti definesti si cum o masori :))
@Mircea Popescu Chm, cam dupa cum zicea odata cineva pe aici: "Observa tu c-am notat deja regresivitatea infinita spre care tragi."
Sa stii ca m-oi duce la examene cu pricina ca trebuie sa gasesc o ocazie daca ma mai invart mult in domeniu.
http://www.youtube.com/watch?v=u6XAPnuFjJc
[...] una existențială am putea spune. Dar dacă educația are o singură problemă, eu am mai multe cu ea. Printre altele, problema că deși se constituie într-o ștință dacă citești studiile, [...]