În esență poți face extrem de multe. Multe prostii adică. Pentru că nu tot ce poate fi scos cu un calculator și ceva statistică pe după (sau din) urechi are un sens sau o valoare reală. Chiar dacă bazate frumos pe un morman de numere și semne, urmând un raționament perfect valabil matematic (ba chiar și statistic) concluziile tot pot fi fix o mare pierdere de vreme. Ba chiar s-ar putea (oroare!) ca niște concluzii mai puțin stabile pe picioare matematice să fie mai de interes - în cazul fericit îți dau un pic de ajutor pentru a face ceva, iar în cazul nefericit măcar îți spun câte ceva despre interesul celui care s-a jucat cu datele (murdar, necurat, albastru în dungi, dar totuși interes real al unei persoane reale și în esență potențial contondente - sau rotunde -  în viața reală). Pentru că ceea ce contează întâi de toate e scopul, sensul urmărit, sau măcar interpretarea datelor cu pricina. De aceea calculatorul poate extrage din date ce poftești, dar pentru că nu poate pofti de fapt nimic de unul singur, tot nu face singur analiza datelor. Dar să vedem un exemplu - cu introducere cu tot, că asta este, la analiza datelor contextul contează. Enorm până la indispensabil (la singular, nu la plural...).

Fiind eu într-un moment de liniște și pace care aduce a pauză (cea din ochiul furtunii, dar să nu deviem), găseam ieri că e un moment numai bun de pus un pic de ordine prin lecturile mele blogosferice de limbă română. Care lecturi sunt relativ puține, iar ceea ce mă interesează de pus la păstrare precum somonul la afumat și icrele (roșii, negre) la borcan încă și mai puține, dar oricum, tot ca somonul și icrele cu pricina, se merită efortul de a le avea în propria cămară puse unde le poți găsi oricând, oricum, în siguranță. Unde le poți chiar afuma sau stoca, sau îmbina după plac, mai mult sau mai puțin, dar să nu deviem. Peste acestea, întâmplarea a făcut în plus ca tot ieri autorul trilematic să se declare interesat de astfel de acțiuni ale cititorilor săi (mai mult de anumite eventuale rezultate ale unor astfel de acțiuni, dar ajunge și atât). Să-i oferim deci minune de topuri dacă le dorește cu așa ardoare și înflăcărare. Rețeta:

Se ia un număr considerabil de articole de pe Trilema. În cazul de față cele 810 de articole apărute în perioada ianuarie-august 2010. Întâmplător articole pe care le-am și citit de altfel, la diverse momente de timp în același interval. Și ce-i cu asta, cu ce ne-am pricopsit? Păi cu un morman de date. De semne. Amestecate. Ce mai, un morman de nedescris. Dar putem deja face un top (și-un țop, și-un mop). De exemplu, fiecare articol are un titlu. Fiecare titlu are o lungime ca număr de cuvinte. Și una ca număr de semne. Vai ce frumos, top 10 articole cu cel mai lung titlu, luați de aici în ordine inversă, să păstrăm suspansul:

1. Una dintre cele mai faine chestii pe lumea asta
2. Criptograma ortografica, ortoepica si de punctuatie
3. Cu ce ne mai distram prin online ? Cu expertii din '88
4. Subiect, conversatie si forma - o analiza a idioteniei
5. De ce British Petroleum nu va putea evita falimentul
6. Mic curs de rezistenta in fata "presei" - pentru politicieni
7. Viata inca si mai grea a blogerului inca si mai incepator
8. Pilda baiatului de dulgher si a conului Marino Arhondologitului
9. O fata perspicaca, niste fete perspicace si toti oamenii perspicaci
10. Oda la moartea unei pisici preaiubite inecata intr-o covata de carasi
11. Barometru de criza: Doar 20% dintre romani ar refuza sa se dezbrace la interviul de angajare!

Nu, nu sunt 11, chiar dacă pare. Pentru că cel de la 10 în fapt e un titlu foarte scurt, anume "O, da". Doar că așa e cu datele morman, se mai amestecă, se mai rup, ferfenițesc, mormănesc, încurcă. Titlurile fiind luate automat după numele directorului în care se găsesc, se întâmplă ca uneori să nu corespundă. Un motiv pentru care în fapt datele se curăță un pic (ca și somonul și icrele, da) înainte de a ne năpusti pe ele cu toată puterea de calcul (sau de ce mai avem). Dar chiar și așa, nu e un top absolut minunat? Nu-i așa că doreați să citiți articolul-cu-cel-mai-lung-titlu? Ei, acum aveți posibilitatea, e la un singur click distanță.

Culmea e că deși absolut inept topul cu pricina, în fapt tot ar putea fi util la ceva. Nu în și prin sine, ci prin interpretare. Ce aflăm dacă ne uităm la el? Că de exemplu articolele sunt pe teme destul de diverse, de la criptograme la politică, economie, presă și dolce far niente (în fine, de la, prin și până la, să zicem). Apoi că umorul e o prezență destul de constantă. În sfârșit, că articolele cu titluri lungi sunt în cazul dat aproape complet neinteresante, chiar dacă pot fi amuzante la o primă lectură. E drept că mai toate aceste concluzii de fapt n-au a face cu măreața ordonare în top10, dar ce-are a face, top s-a vrut, top s-a făcut. E că-i frumos să pierzi vremea învârtind în date? Ah, și încă nu e tot, ia să vedeți ce de mai minunății putem să facem.

O histogramă? Niște medii, mediane, grafice artistice și mai ales importante (cum să nu fie niște grafice așa științifice - ba chiar în engleză- de-o importanță covârșitoare)? Ia priviți:

Din așa grafice puteți trage concluzii pline de înțelepciune precum aceea că majoritatea titlurilor au între 10 și 30 de semne. Ceea ce totuși nu e complet inutil dacă v-ar interesa de exemplu cât ar trebui să fie lățimea unui element grafic ca să încapă majoritatea titlurilor de până acum de pe Trilema pe un singur rând. Dar vă interesează?

Curățarea aceea a datelor de care ziceam mai sus se face în fapt în mai multe treceri. Prima treabă e să cureți ce-i stricat, lipsă, julit la colțuri până la iremediabil, în fine, pricepeți. A doua e să cureți însă ce nu-ți trebuie. Cum nu-ți trebuie? Păi uite așa că e prea mare sau prea mic, sau prea pătrat sau prea rotund. Sigur că dacă e musai poți face topuri și din ceea ce nu-ți trebuie și deci arunci. De exemplu topul Criptolema pe criterii că-s criptograme și apar în ordine cronologică (Criptograma negrului castel, Criptograma care va va scoate din minti, Criptograma anatomica, In dulshili grai dambovitesc, Criptograma ortografica, ortoepica si de punctuatie etc.), topul Sexilema (sau trisexema?) pe criteriul temei etern aceeași și a tipului de discurs dinspre literar înspre didactic (Povestea Elizei (I-XXXVIII), O sută de cuvinte (I-LXXVI), Micul nostru secret etc.), topul Buricilema -care buric fiind rotund se termină de unde începe, adică e tot la fel- (Portret al artistului la tinerete, Blogerul transparent, Bai, mi-e lene, Ce bea blogerul?, Ce mananca blogerul? etc.)

Criteriile de prea pătrat sau prea rotund nu-s universale, evident, ci raportate la ce scop ai. Că trebuie să ai un scop, da. Iar chestia interesantă e că pe aceleași date, scopurile pot fi cât se poate de variate. Cu efectul secundar că se întâmplă uneori ca în cazul de față: deși multe dintre datele de intrare sunt fix aceleași, intersecția rezultatelor care mă interesează pe mine cu cele care-l interesează pe autorul trilematic să fie mulțimea vidă. De ce? Întâi că aplic mai degrabă o selecție de date decât o curățire - adică ce rămâne e puțin. Al doilea, că nu-mi trebuie topuri și nici ordonări, ci doar punerea articolelor selectate în niște căprării (categorii) de ale mele, mai adecvate pentru scopurile mele decât cele ce sunt deja și râd în soare pe Trilema. Ajunge sau facem un top5 de scopuri?

Category: Lyf

Comments feed: RSS 2.0