S-au spart cuvintele în mine și spânzurate-n feluri nefirești abia se țin tremurătoare-n vârf de semne de-ntrebare. Acoperind podeaua gândurilor mele e-un strat de cioburi de cuvinte, mate, oarbe, ce nu mai pot nimic din ce le înconjoară să reflecte. Și gânduri fără număr și simțiri se-adună tălăzuind lipsite de sonor, cerând s-ajungă pân-la tine. Caut și iată că într-un colț, sub raze de lumină cernută-n împletire cu fire lungi de pace-adâncă te găsesc: cu mâna ta din cioburi vechi cuvinte noi îmi făurești.
Cu textul de mai sus eu NU particip la concursul de la Trilema. Dar voi nu vă luați după mine și participați :D
Comments feed: RSS 2.0