Doar 5 minute de mers susținut. Atât durează în mod normal plimbarea zilnică între clădirile facultății. Dar de câteva săptămâni, de când Comerciunul e în toi pe străzi, sunt cu totul altfel cele 5 minute. În primele zile căscam gura la spectacolul artistic: oameni buluc, steluțe, lumini, două cântece repetate în neștire, bazar, nebunie, strălucire, mult roșu și auriu, prețuri piperate, densitate crescută pe metru pătrat de cerșetori și activiști reprezentându-se pe sine sau, uneori, alte organizații pline de bune intenții. N-am nimic nici cu unii nici cu alții, dar străbătând aceeași rută în fiecare zi le știu și fețele, și replicile, și cererile. E drept că mai apar uneori surprize, dar sunt limitate la vestimentație și abordare. În rest, în numele generozității de sezon ar trebui în fiecare zi să contribui la finanțele a minim 4 cerșetori, 2 orfani din Milano, o reprezentantă Unesco, una a asociației pentru solidaritate cu țările africane și una a asociației pentru solidaritate (așa, în general). Mai rar mai apar extra câte un reprezentant al asociației muzicale, al bisericii locale, al grupului religios x sau y, al soarelui răsare și al celui apune.
Știam că de Crăciun e vremea unei generozități mai mari, e timpul regăsirii proprii și a celorlalți în împărtășirea unui moment de bucurie împreună. Dar dintre toți acești activiști și cerșetori și puhoi de lume de pe stradă, nimeni nu vrea și n-are ce face cu o generozitate de suflet, de timp, de bucurie împărtășită. Vrei să fii generos? Dă-ne bani și ți-ai făcut datoria. Poți apoi să îți vezi mai departe de treburi exact ca și până acum: totul e bine în cetate, dormi liniștit.
Dar astăzi las în urmă Comerciunul și plec pe drum spre casă. Așa încep sărbătorile pentru mine de câțiva ani buni: cu un drum lung spre casă și timpul acesta suspendat în mișcare, când gândurile se întorc spre interior. Iar la capătul drumului mă așteaptă căldura celor dragi - adevăratul Crăciun.
Comments feed: RSS 2.0