Discutând eu cu lumea de pe fundul butoiului tăcerilor mele încruntate (adica eu eram acolo, ei erau la soare și floricele, veseli și voioși), s-a vădit că am …lipsuri. Mari. Pe blog. Ce mai, găuri negre prin care esența blogului mi se scurge mai ceva ca sângele prin vene. Vestea bună e că aceste găuri sunt reparabile. Vestea proastă e că încă nu m-am pus pe făcut poze serios, așa că vă servesc cu cele vechi. Cu dedicație pentru Alas deci, care-a cerut poze și-a primit …călăul de St. Petersburg (despre el cu altă ocazie), de prin sertare adunate, patru poze disparate.
Vă las pe voi să ghiciți ordinea cronologică.
 |
 |
 |
 |