Am o istorie întreagă de interacțiuni…alternative să le zic cu poezia. Începând cu nedumeririle mele de copil că “mami, de ce scrie Eminescu mai frumos decât Alecsandri?” și moduri de subzistență în poduri de fân. Eu și poezia ne înțelegem de obicei bine, adică eu nu o recit pe dânsa și ea în schimb sună cum trebuie la mine în cap. Că din minte până în urechi trece prin aer și nu știu ce iese, dar sigur nu exact ce trebuie.
Dar cum recent văd că tot cu poezie se dă în și după mine, ba traducere, ba altă traducere, ba lectură, vă dau ocazia să vă torturați un pic urechile. Ba chiar ocazie dublă, după cum preferați, cu recitarea mea la Ură adâncă de Alexandru Macedonski, respectiv la o Poveste amară de Radu Gyr.
Alternative la Ură mai găsiți la dAImon și la Mircea Popescu, iar altfel spusă Povestea auzim de la Cătălin și de la Mircea Popescu.