E drept că susțin din principiu toate încercările lumii de-a pune întrebări, pentru simplul motiv că-i în general nevoie de mult exercițiu ca să ajungi să le pui și pe cele care chiar contează. Dar asta nu știrbește hazul răspunsurilor posibile. Ca de exemplu pentru întrebările acestea foarte serioase despre blogo-sferă și blogo-moarte (luați cu un grăunte de sare, că-i pentru haz, nu pentru sânge). Să adaptăm forma întrebărilor unui stil mai clasic și să purcedem:

Un ascultător întreabă: cum mor blogurile?
Cuvintele Dianei răspund: blogurile nu mor, ele se transformă. Uneori în bine chiar.

Un ascultător întreabă: dacă un blogger moare, atunci moare și blogul lui?
Cuvintele Dianei răspund: puțin probabil, așa că nu se merită efortul. Luați mai bine un calmant și evitați blogul cu pricina pe viitor.

Un ascultător întreabă: cum ar arăta blogosfera fără X și fără blogul lui Y?
Cuvintele Dianei răspund: tot o sferă, tot rotundă.

Un ascultător întreabă: se poate crede că Z nu va mai scrie când va avea 89 de ani?
Cuvintele Dianei răspund: se poate spera măcar.

Un ascultător întreabă: care va fi momentul când autorii blogurilor aflate în plin avânt vor renunța la ele?
Cuvintele Dianei răspund: când se vor găsi în contra vântului.

Un ascultător întreabă: ar trebui să printăm conținutul blogurilor ca să nu dispară dacă vin extratereștrii și ne distrug serverele?
Cuvintele Dianei răspund: doar dacă nu vă puteți abține. Dar puteți face mai multe backupuri, măcar să aibă și extratereștrii ce face.

Un ascultător întreabă: există viață pentru bloguri în absența bloggerului?
Cuvintele Dianei răspund: doar pentru blogurile virtuoase. Căci bloggerul este doar un vis al blogurilor sale care-și trăiesc astfel propria iluzie. Și știut este din vechime că doar prin virtute atinge blogul starea Reală și Viața-cea-fără-de-blogger.