Cum mi-am câștigat mai mulți denigratori (deși, vai, nu inamici hotărâți) din ce am spus, scris, declarat, la nevoie (rară) urlat, decât din ce am făcut vreodată (1,2), mă chinuie o anume neînțelegere a mea: care-i responsabilitatea a ceea ce pun eu pe blog? Dacă eu scriu acum prostii, sunt responsabilă că le ia careva în serios? Și dacă scriu adevăruri sunt responsabilă că le tratează lumea drept prostii? Și până la urmă ce drac e ăla scrisul responsabil și responsabilitatea scrisului?
Mi se tot spune că scriu “serios”. Nu zău, dar de unde știți? Că uneori nici mie nu mi-e prea clar. Ce-i seriozitatea asta până la urmă? Că adică aș crede cu adevărat ceea ce scriu (3)? Că e garantat adevărat? Că vine cu certificat de garanție și promisiunea compensării daunelor eventuale? Fugiți de-aici, că eu livrez text în regim open-source cu licență GPLv3, bine? Adică, mai ales, “așa cum este el” și “a se folosi pe riscul cititorului”. Nu garantez nimic mai mult decât că e al meu în întregime, că eu l-am scris așa cum este, cuvânt lângă cuvânt, lângă cuvânt. De ce l-am scris, cu ce intenție, cu ce motivație ascunsă-n mine de Universul însuși, n-am idee. Și chiar când am, m-ați crede dac-o scriu?
Deci ajutați-mă cu o idee: care-i responsabilitatea față de cititori aici pe blog? Să le marchez exact de fiecare dată când spun adevăruri și de fiecare dată când spun prostii? Dar dacă nu știu că-s prostii? (De adevăruri nici nu mai discut). Să mă asigur, să verific, să obțin dovezi că nu spun prostii? Și dacă am de spus întâi un morman de prostii care-mi blocheaza ușa de nu pot să scot ceva inteligent și adevărul stă sub mormanul de prostii? Să pun totul sub semnul prostiei ca să nu mi se ceară daune? Să pun totul sub semnul adevărului ca să nu se rătăcească din greșeală nimic-nimic?
Să-mi chiar bat capul cu responsabilitatea mea pentru ce pricep alții?