În deșertul de cuvinte al netului, oazele de gânduri sunt risipite cvasi-aleator și fără hărți complete. Sunt uneori organizate în bloguri, alteori în situri (apropierea lingvistică de domeniul arheologiei nu-i chiar întâmplătoare). În deșertul dintre idei nu-i nimic decât pustiu, nisip de biți, furtuni de advertoriale și fete morgana publicitare. Dar în deșertul dintre idei, se construiesc din greu iluzii: de gânduri, de afaceri, de discuții. Care își iau toate puțina lor substanță din frânturi aproape aleatoare, din replica unei replici a unei replici a unei replici a unei…

În deșerturi reale nu se miră nimeni dacă durează zile întregi ca să ajungi la câte o oază, chiar dacă urmezi cu grijă o hartă de încredere. De ce ne mirăm atunci dacă durează ore întregi ca să descoperim un sălaș nou de idei și gânduri reale pe netul fără hartă? (Există hărți pe net, da, dar sunt în continuă schimbare și de încredere sunt doar unii călători ce-au fost acolo înaintea ta).

Ideile și gândurile în sine sunt de altfel doar călăuze printr-un alt deșert, un deșert al ignoranței, cu mici oaze de înțelegere. Dar nu toate călăuzele sunt de încredere și de aceea, discuțiile servesc pentru a filtra ideile și gândurile, a le încerca de fapt înainte de a le urma. Pentru pustiul neștiinței, discuțiile pot alege călăuzele idei și gânduri ce deschid potecile anume pe măsura ta. Dar nici discuțiile nu-s toate de încredere. Te pot, la rândul lor, învălui doar în iluzie, învârtindu-te în cerc prin locuri cunoscute, promițând mereu orizontul și livrând repetat doar imaginea orizontului, în reproduceri de duzină, o reproducere a reproducerii a reproducerii a …

Uneori, decât să discuți în cercuri nesfârșite în jurul acelorași frânturi de înțelegere, mai bine taci și pleci de unul singur în deșert. Plecarea ta va fi considerată, desigur, o fugă, o dovadă de răceală a inimii, de lipsă a comuniunii cu restul oamenilor care întrețin simulacrul de iluzie, care cumpără reproducerea orizontului și și-o atârnă pe perete mulțumiți că au domesticit necunoscutul astfel. Poate fi o fugă, poate fi o lipsă, dar e întâi de toate o ieșire din cercul în care cei rămași continuă să se învârtă, pretinzând că în fapt călătoresc.

E lașitate să ieși din cerc sau să rămâi?